Vocea Basarabiei: Astăzi vorbim despre ce vor și ce pot tinerii, despre exodul de creiere, despre sângele proaspăt care trebuie să pătrundă în politică, despre drumul corect pe care trebuie să se îndrepte Republica Moldova discutăm cu Ion Bulgac, care este președintele organizației de tineret a Coaliției pentru Unitate și Bunăstare. Mulțumim mult că ai găsit timp să vii la Vocea Basarabiei.
Ion Bulgac: Vă salut și vă mulțumesc frumos pentru invitație.
Vocea Basarabiei: Cum e să fii tânăr în Republica Moldova și să te gândești că e mai bine să rămâi acasă decât să pleci în străinătate?
Ion Bulgac: Să fii tânăr în Republica Moldova nu-i ușor, dar cred că este important de spus aici că probabil în vremurile pe care le trăim nu-i ușor să fii tânăr nicăieri, pentru că avem foarte-foarte multe provocări care s-au întâmplat în ultimii câțiva ani și, iarăși, eu sunt reprezentantul generației care ultimii ani de liceu sau primii ani de facultate și i-a trăit în pandemie, în război. Și atunci, evident că nu-i ușor trăind în Republica Moldova să faci față instabilității și incertitudinii în care trăiește societatea noastră, dar în același timp cred că e de bun-simț să spunem că sunt oameni care se află într-o situație și mai proastă decât noi. Spre exemplu, vecinii noștri din Ucraina. Eu am prieteni care sunt pe front acum în Ucraina și atunci, uitându-mă la situația lor, mi-i complicat să spun că eu trăiesc rău, pentru că eu sunt cu dvs. în studio, port o cămașă și nu-s pe câmpul de luptă.
Vocea Basarabiei: Dar prietenii sunt de aici din Republica Moldova sau de acolo din Ucraina?
Ion Bulgac: Nu, prietenii mei sunt ucraineni. Eu am avut marele noroc în viață să particip în multe proiecte, să am prieteni în multe țări, inclusiv în Ucraina, Georgia și România și, respectiv, sunt ucraineni.
Nu știu dacă pot să vorbesc pentru toată lumea, eu pot să spun despre mine că în momentele de criză arăți cine ești și ce poți.
Vocea Basarabiei: Dar pentru că aceste timpuri nu sunt atât de ușoare, asta vă ajută într-un fel și să vă întăriți imunitatea?
Ion Bulgac: Nu știu dacă pot să vorbesc pentru toată lumea, eu pot să spun despre mine că în momentele de criză arăți cine ești și ce poți. Cred că dacă stai să te plângi în băsmăluță acasă sau în pernă nu-i tare de folos și atunci, chiar dacă e greu, chiar dacă cu siguranță și din perspectivă emoțională, mai ales fiind tânăr, probabil toată situația pe care o vedem noi astăzi se simte altfel din perspectiva unui om de 40, 50, 60 de ani, care are un bagaj de experiență în spate și care îl întărește. Iar atunci când ești tânăr, nu ai bagajul acesta și te uiți cu ochii mari la ceea ce se întâmplă, dar cred că asta trebuie să facem și cred că e vorba despre reziliență, despre răspunsuri corecte la greutățile prin care trecem.
Vocea Basarabiei: Și cum se mai zice? Că salvarea unei persoane care se îneacă e chiar în mâinile ei.
Ion Bulgac: La asta mă și refer. N-o să ne salveze nimeni și nu ne-a salvat nimeni niciodată, dacă nu ne-am salvat noi singuri.
Există un trend de a învinui tinerii pentru dorința lor de a pleca, ceea ce eu consider că e greșit, dar în același timp vreau să vă spun că noi trăim timpurile în care cei care rămân acasă sunt priviți foarte straniu de majoritatea tinerilor.
Vocea Basarabiei: Dar acum se discută foarte mult și chiar e o dilemă, cine sunt patrioți – cei care rămân sau cei care pleacă?
Ion Bulgac: Probabil, discuția aceasta arată diferit din perspectiva unui tânăr despre a pleca sau a rămâne. În primul rând, pentru un tânăr asta este una dintre deciziile fundamentale pe care trebuie să le ia la o anumită etapă, fie că asta e după clasa a IX-a sau fie că e după clasa a XII-a, pentru că oportunități de a pleca sunt mult mai multe decât le-a avut, bunăoară, generația părinților noștri. Atunci era mult mai greu să ajungi să faci studii chiar și în România, acum toată Europa, toată lumea, de fapt, e deschisă, noi trăim în globalizare și eu cred că acesta-i un lucru foarte frumos. Există un trend de a învinui tinerii pentru dorința lor de a pleca, ceea ce eu consider că e greșit, dar în același timp vreau să vă spun că noi trăim timpurile în care cei care rămân acasă sunt priviți foarte straniu de majoritatea tinerilor.
Vocea Basarabiei: De ce?
Ion Bulgac: Pentru că am ajuns într-un moment în care decizia de a rămâne în țară e una mai complicată decât decizia de a pleca peste hotare, mai ales ținând cont că, de fapt, să pleci peste hotare înseamnă un efort financiar, înseamnă un efort emoțional, înseamnă să schimbi totul și să o începi de la zero. Și chiar și așa oamenii consideră că e mai ușor să pleci decât să rămâi în țară.
Vocea Basarabiei: Dar e greu chiar să rămâi în Republica Moldova și să te gândești că viitorul ți-l făurești aici acasă?
Ion Bulgac: E greu. Și cred că-i greu, pentru că, mai ales din perspectiva unui tânăr nu cred că noi vedem o direcție clară spre care noi ne îndreptăm sau nu cred că tinerii se simt parte la un proces național de a construi ceva. Eu cred că acesta-i motivul principal din care unui tânăr îi este greu să vadă cum vrea să-și construiască viitorul în Republica Moldova, pentru că nu înțelege care-i viitorul Republicii Moldova, mai ales ținând cont și de toate crizele prin care trecem.
Vocea Basarabiei: Bine, totuși eu cred că Ion Bulgac e mai privilegiat în comparație cu un tânăr din mediul rural, care în general zice că nu-și vede viitorul acolo la baștină sau în statul Republica Moldova.
Ion Bulgac: Eu pot să vorbesc despre mine, eu mă simt responsabil ca să fiu alături de tineri, asta am făcut și până a mă implica politic în echipa pe care o conduc acum, pentru că 3 ani am făcut dezbateri, am condus o echipă frumoasă, cu care am ajuns în multe localități din țară și am explicat oamenilor cum să analizeze informația. Și cred că astfel mișcăm noi lucrurile, prin exemplul propriu, cine-i mai privilegiat sau cine-i într-o situație mai bună are în spatele lui și responsabilitatea pentru oamenii care nu-s în aceeași poziție.
Vocea Basarabiei: Dar această idee că tinerilor le este frică de greutăți, de responsabilități, ea se adeverește, dacă repede își fac valiza și pleacă?
Ion Bulgac: Eu nu cred că tinerii pleacă pentru că se tem de ceva, eu cred că tinerii pleacă pentru că au o certitudine acolo și în Republica Moldova îi foarte puțină lume care livrează certitudine, în Europa, în aceeași Românie, în Olanda, în Danemarca sau care-s primele destinații în care pleacă tinerii, ei au certitudine, au certitudinea unui sistem educațional bun, ei au certitudinea unui job atunci când absolvă acest sistem educațional, ei au certitudinea unei vieți pașnice, unei vieți în siguranță și atunci cred că anume certitudinea aceasta e elementul definitoriu în decizia de a pleca sau de a rămâne.
Un tânăr care știe că avem probleme cu economia, avem probleme cu justiția și avem probleme cu alte ramuri care-s definitorii pentru un stat, e greu să aibă o certitudine că lucrurile au să fie mai bune mâine.
Vocea Basarabiei: Și de ce lipsește această predictibilitate în Republica Moldova? Dacă acolo se poate, de ce nu se poate și aici?
Ion Bulgac: Eu sunt sigur că se poate și aici. În contextul acesta trebuie să intrăm într-o discuție mai detaliată despre problemele pe care le avem, pentru că din perspectiva mea subiectivă, uitându-mă la lucrurile care se întâmplă în societate, noi avem probleme mari în domeniile-cheie. Și atunci, un tânăr care știe că avem probleme cu economia, avem probleme cu justiția și avem probleme cu alte ramuri care-s definitorii pentru un stat, e greu să aibă o certitudine că lucrurile au să fie mai bune mâine.
Vocea Basarabiei: Și atunci toată nădejdea, toată speranța e la voi, tinerii, care puteți să veniți în aceste domenii-cheie și să faceți ca lucrurile să aducă această predictibilitate.
Ion Bulgac: Absolut. Și eu susțin și mă bucur pentru fiecare tânăr care reușește să ajungă într-o poziție în care poate să decidă ceva, fie că este vorba de o poziție de specialist într-o instituție a administrației publice locale sau centrale, fie că e vorba de un tânăr profesor sau fie că e vorba de un tânăr artist, spre exemplu, care își lansează cariera într-un teatru, să spunem.
Vocea Basarabiei: Ce părere are Ion Bulgac despre politica din Republica Moldova?
Ion Bulgac: Despre politica din Republica Moldova pot să spun că o văd cu ochi diferiți, fiind implicat în politică. Eu aș vrea să ducem această discuție departe de paradigma unde politica e murdară, pentru că știu că au s-o privească mulți tineri, știu că mesajele pentru tineri trebuie să fie diferite, știu că tinerii trebuie să fie încurajați ca măcar un anumit interes față de procesele politice să apară. Eu am crescut auzind la școală, auzind acasă și auzind în orice comunitatea mergeam că politica este murdară, politica e o problemă, politicienii sunt oameni răi, politicienii sunt oameni corupți, politicienii sunt oameni care vor să te fure. La un moment dat am ajuns să simt și să înțeleg că, dacă nu te ocupi tu de politică, se ocupă ea de tine și probabil în momentul în care simți asta deja e destul de dureros și e un moment neplăcut. Cred că politica din Republica Moldova e așa cum o fac politicienii și depinde foarte mult de calitatea oamenilor care fac politică și nu esența politicii, esența politicii, de fapt, este un fenomen frumos și eu văd politica în dezbateri constructive și în altă paradigmă decât ea există.
Vocea Basarabiei: Cine te-a influențat să faci politică?
Ion Bulgac: Nu cred că m-a influențat cineva. Bine, eu țin minte, am imaginea anului 2009, când era campania electorală și atunci o persoană tare văzută era Marian Lupu, era foarte activ sau, cel puțin, așa era văzut în zona oamenilor cu care comunicam eu atunci și eu mă uitam la televizor, se transmitea un buletin de știri, eram într-un cerc mai larg de rude și eu le-am spus că într-o zi și eu o să ajung să fac politică. Și azi îmi aduc aminte de acel moment.
Vocea Basarabiei: Erai copil atunci?
Ion Bulgac: Da.
Vocea Basarabiei: Câți ani aveai?
Ion Bulgac: Vreo 9 ani. Chiar de mic copil eu am avut un interes mare înnăscut, nu știu, intuitiv față de știri, pe la 7-8 ani aveam dezbateri seara cu mama, fiindcă la ora 8 seara erau și știrile pe care voiam să le privesc eu, și o emisiune care îi plăcea mamei. Deci, interesul față de politică a fost unul natural, în același timp, decizia de a face politică e cu totul altceva, pentru că asta trebuie să fie o decizie asumată și nu-i o decizie ușoară deloc. Probabil asta o înțelege toată lumea. Aici nu vreau să sune asta ca un discurs de ăsta patetic de politician, că pe mine m-a chemat țara, căci noi de foarte multe ori auzim de la politicieni că „eu nu voiam să candidez la funcția de președinte, dar pe mine m-au rugat oamenii să mă duc și au luminat cu lanternele un stadion întreg”. Eu am simțit că trebuie să fac asta și am simțit că pot să fiu de folos. Cred că noi suntem într-un moment de cotitură în Republica Moldova, înțeleg foarte clar că următorii 5, 7, 10 ani sunt definitorii pentru ceea ce suntem noi ca grup social care conviețuiește pe un anumit teritoriu.
Tu poți să spui cât de mult vrei că ești lider, dar contează până la urmă să te urmeze oamenii și dacă oamenii te urmează, atunci nu mai e nevoie să spui că ești lider, că lumea știe.
Vocea Basarabiei: Apropo, un lider național se promovează sau el trebuie să fie promovat?
Ion Bulgac: Dacă nu intră în zona de inginerie socială unde chestia asta se modelează în mod intenționat, eu sunt adeptul teoriei unde avem un lider care se autodefinește, care se autoproclamă și oamenii îl urmează. Cred că asta contează, tu poți să spui cât de mult vrei că ești lider, dar contează până la urmă să te urmeze oamenii și dacă oamenii te urmează, atunci nu mai e nevoie să spui că ești lider, că lumea știe.
Vocea Basarabiei: Dar pentru o societate, precum e cea din Republica Moldova ajunsă la peste 31 de ani de independență, modele în societate e ușor să fie găsite, căutate?
Ion Bulgac: Eu cred că noi nu ducem lipsă de oameni de mare calitate, dar cred că trebuie să facem mult mai mult la nivel de a-i poziționa în societate și de a explica valoarea pe care o au oamenii, inclusiv oamenii de cultură, inclusiv artiștii, inclusiv elitele intelectuale, pentru că eu duc lipsă de asta, dar în același timp toate lucrurile pe care le spun pe dimensiunea aceasta probabil trebuie privite în ansamblu, pentru că eu știu că e o problemă mare cu gânditori și cu elite intelectuale și în alte țări.
Vocea Basarabiei: Hai să vorbim despre Coaliția pentru Unitate și Bunăstare. Ea a fost lansată anul trecut la început de noiembrie, înregistrată ceva mai târziu, este vorba despre un partid politic de centru-dreapta bazat pe ideile liberalismului social. Potrivit liderilor partidului, CUB exprimă voința politică și interesele unor categorii largi de cetățeni care militează pentru aderarea plenară a statului și a societății în structurile politice, economice și sociale ale Uniunii Europene. Întrebarea care e adresată cel mai frecvent politicienilor – sunt 60 de partide, de ce mai apar altele?
Ion Bulgac: Am avut această dezbatere de foarte multe ori, cu foarte mulți oameni și răspunsul personal pe care îl ofer eu la problema asta invocată că avem prea multe partide e că eu nu am nicio problemă cu numărul de partide care există, până la urmă contează cine livrează. În general, în esența lui partidul politic e un instrument, așa cum este, spre exemplu, o asociație obștească. Acesta-i un instrument juridic care îți dă voie să legalizezi un grup de oameni și activitatea lor. Deci, dacă tu întrunești condițiile legale ca să formezi un partid, fă asta; dacă tu ai oameni cu care vrei să miști lucrurile și ai de gând să-i promovezi, fă asta și atunci unicul care e în drept să dea verdictul e alegătorul în ziua votului. Dar eu cred că discuția asta despre prea multe partide și despre cum e ruptă dreapta e parte a unei campanii, până la urmă, totul se rezumă la votul util, la votează-ne pe noi, pentru că în caz contrar umanitatea o să moară și o să câștige bandiții și corupții. Asta s-a întâmplat și la ultimele alegeri, asta-i tehnică electorală, până la urmă, pe care o folosesc partidele mari. Eu nu am o problemă cu numărul de partide, am o problemă cu faptul că puține dintre partidele care există în Republica Moldova livrează cu adevărat ceea ce ar trebui să livreze un partid politic.
Vocea Basarabiei: Constatarea pe care am auzit-o e că, dacă ai oameni, fă-ți partid. Acum în Republica Moldova ce fac oamenii care vor să ajungă în politică? Trec dintr-un partid în altul. Cât de mult sunt credibili acești oameni care de la proclamarea independenței și până astăzi s-au perindat în mai toate partidele?
Ion Bulgac: În câteva luni, eu voi fi absolvent al Facultății de Drept și pot spune că dreptul de a te implica politic este un drept fundamental pe care îl are omul și pe care nu poate să i-l ia nimeni. Noi și astăzi avem în parlament oameni care au fost în diferite partide și evident că traseismul politic este foarte urât atunci când e vorba de a-ți vinde mandatul, dar iarăși trebuie să fim sinceri, noi avem mulți politicieni în parlament și în guvern, și în alte instituții care-s acolo nu pentru că sunt împinși din spate de idei mari, ei nu sunt oameni de stat, ci oameni care-s pentru un interes și sunt gata să-și vândă mandatul sau sunt gata să îndeplinească ordinele altora. Eu cred că, în același timp, contează foarte mult momentul istoric în care te afli, eu sunt în realitatea anului 2023, m-am implicat în Coaliția pentru Unitate și Bunăstare pentru că, în sfârșit, am văzut un partid în care valorile liberale au fost puse pe masă în prim-plan, într-un mod autentic. Pentru mine ca om valorile liberale sunt acolo unde eu mă simt bine și acolo unde eu mă identific. Până acum asta nu s-a întâmplat. Poate dacă în 2021 ar fi fost o mișcare cu adevărat liberală, eu aș fi fost acolo. Omul care vrea să se implice politic eu cred că el în același timp e și prizonierul contextului în care se află. Și atunci, eu nu pot să condamn pe nimeni pentru activitatea sa, fiecare e responsabil până la urmă, ceea ce contează este ca seara înainte să te culci în pat când ultima oară te uiți în oglindă atunci să nu-ți fie rușine. Și dacă sunt oameni care au fost în mai multe partide, dar lor nu li-i rușine pentru chestia asta, eu cred că totul este OK, iar dacă sunt oameni care știu că ar trebui să le fie rușine, atunci să le fie.
