Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou să vizionați, să urmăriți, să priviți „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care iau în dezbatere teme de actualitate cu oameni pe care îi aduc aici din zona artei și culturii. Invitata mea din această dimineață este specială, să zic așa, scriitoarea Doina Ruști de la București, o scriitoare importantă, un nume de referință al literaturii române contemporane.
Vocea Basarabiei: Doina, bine ai venit la Vocea Basarabiei!
Doina Ruști: Bine v-am găsit! Este un post pe care abia așteptam să-l vizitez.
Vocea Basarabiei: Ne bucurăm foarte mult. Ești aici, la Chișinău, într-un turneu de promovare a romanului Lizoanca, un roman tradus în 7 limbi, un roman foarte interesant, despre care vom mai discuta cu altă ocazie. Ai revenit în Republica Moldova după câți ani?
Doina Ruști: O, nici nu știu să socotesc! Am mai fost o dată prin 2018, așa, fulgerător, dar cu eveniment în 2010 cred că am fost, când te-am și cunoscut.
Vocea Basarabiei: E important pentru o scriitoare tradusă în 15 limbi, care are traduceri în franceză, spaniolă, engleză, germană și multe alte limbi, e important pentru asemenea scriitoare publicul din Republica Moldova?
Doina Ruști: E foarte important! Am avut o surpriză de proporții în vara asta, când am auzit că un liceu de aici, din Chișinău, Liceul „Ion Creangă” a făcut un mini-film după un roman de-al meu, Paturi oculte, și am trăit cu emoții, de atunci, din vară, mă gândesc cum să vin la Chișinău să-i cunosc, să-i salut și să-i îmbrățișez.
Vocea Basarabiei: Da, mă bucur foarte mult. Apropo, acel Liceu „Ion Creangă” pe vremuri, în perioada sovietică era Școala nr. 11 și la el am învățat și eu.
Doina Ruști: Înseamnă că e un liceu foarte bun.
Vocea Basarabiei: Da, într-adevăr, a fost și este un liceu foarte bun, un liceu în care se preda și limba engleză. Era unul dintre puținele licee pe vremea sovietică, peste tot se învăța franceza.
Doina Ruști: Cosmopoliți…
Vocea Basarabiei: Da! Vreau să începem discuția noastră iată cu ce – cum se vede Republica Moldova din România?
Doina Ruști: În perioada asta de haos general, generalizat chiar putem spune, se vede destul de bine, încă mai este un refugiu intelectual, cel puțin, dar și ca temperatură a vieții de zi cu zi, a vieții cotidiene, pentru că încă lucrurile foarte grave n-au venit peste voi, mai aveți puțin. Știi, ce se întâmplă la noi astăzi abia peste 3 zile ajunge în republică, așa se întâmplă, pentru că lucrurile merg de la Vest spre Răsărit.
Vocea Basarabiei: Dar cum ar putea fi definită Republica Moldova pentru români? E un soi de țară-soră, e un soi de românitate alterată? Ce e, de fapt? Adică, cum e?
Doina Ruști: Eu nu pot să vorbesc la modul general și în numele tuturor…
Vocea Basarabiei: Da, bineînțeles.
Doina Ruști: Dar am să spun despre mine. Despre Basarabia am auzit cred că odată cu primele cuvinte învățate, pentru că bunicul meu era obsedat, era regalist, făcuse lagărul în Rusia, venise din război terminat, printre ultimii, și dacă tot spunea „Basarabia” îi tremura glasul. Din acest motiv, probabil că eu m-am îndepărtat de idealul lui și aproape că nu voiam să mai aud de Basarabia, avea și poze cu granița, cu războiul, cu mareșalul, cu generalul, cu nu știu mai cine. Deci, într-un fel, am început așa – Basarabia, zona în care bunicul meu se emoționa. Și cred că pe la începutul facultății am început să văd altfel Basarabia. Am citit în Philippide, în Originea românilor, un pasaj care ridică foarte multe probleme, el pune acolo în discuție un ordin din timpul retragerii aureliene, de pe vremea retragerii romanilor din Dacia și care ordin pare nevinovat așa, la o primă citire, anume o mie de familii sunt trimise dincolo de Prut să stea în fața năvălitorilor, începuseră deja năvălirile. Și e mai puțin cunoscut acest document, dar am început să mă gândesc intens la el. Deci, o mie de familii, nu neapărat la Basarabia sau la strămoșii acestui spațiu, ci m-am gândit la ce s-a întâmplat cu oamenii ceia, că o mie de familii pentru vremea aia era o populație. Câți s-au pierdut pe drum, au mai ajuns dincolo de Prut, au fost măcelăriți, și-au ridicat acolo case? Adică, pur și simplu m-am gândit mult, multe zile la acești oameni plecați într-o expediție nemaipomenită dincolo de Prut, o mie de familii. Și-apoi a fost numele care m-a conectat la Basarabia. Basarău probabil că era un dans ritualic, e pomenit de însuși Eliade, el vorbește despre asta, dar e pomenit și la Euripide, de pildă, în Bacantele, unde femeile acelea foarte, să le spunem, devotate lui Dionysos/ Bassareus, se retrăgeau, aveau sânge trac, se retrag în Munții Traciei și acolo îl măcelăresc pe regele curios. Nu atât povestea e interesantă, cât referirea la acest dans ritualic cu piei de vulpe și care probabil că a generat numele acesta de Basarău, care era dansul ritualic și m-am tot gândit la lucrul acesta, m-am tot gândit la faptul că numele acesta conectează cele două spații, că vine dintr-o zonă foarte veche, că păstrează probabil și dezmățul acela al dansului ritualic cu piei de vulpe pe care îl practicau femeile trace, că are legătură cu Dionysos, denumit în unele dintre culte Bassareus, că s-a păstrat după aceea și într-o dinastie românească…
Vocea Basarabiei: Despre Basarabia vorbeați?
Doina Ruști: Da, exact! Și că există și aici, și lucrurile acestea s-au tot amestecat de-a lungul timpului și am început să văd în Basarabia un spațiu legendar, un spațiu al începutului, un spațiu al celor o mie de oameni plecați într-o călătorie fantastică, să văd după aceea umbrele, fantomele, fantomele fantomelor acestor personaje. Și nu numai asta, și o zonă curată a unei lumi care a fost cândva, a unei antichități pe care nu am cunoscut-o și care conectează cele două spații.
Vocea Basarabiei: Știu că ai această predilecție pentru timpul trecut…
Doina Ruști: Da, da, da.
Vocea Basarabiei: Se vede și în romanele tale.
Doina Ruști: Iartă-mă că am făcut această divagație, dar aș vrea să înțelegi că de la idealul interbelicilor care plângeau după Basarabia și până la modul în care astăzi ne conectăm la Basarabia a trecut foarte mult timp și toate transformările pe care le-a suportat spațiul acesta, nu putem vorbi despre alterat, vorbesc despre o atitudine eroică. Deci, gândește-te, au trecut ani, au trecut multe (nu le mai enumerăm), multe nenorociri peste spațiul acesta și totuși, aici se vorbește românește.
Vocea Basarabiei: Da, dar suntem un spațiu cu o populație foarte amestecată, avem aici diferite etnii, dar încercăm cumva să supraviețuim toți împreună, să găsim limbă comună. Lucrul acesta nu este chiar ușor, există o influență foarte puternică a Rusiei, a existat întotdeauna, iar acum a Rusiei lui Putin, care a declanșat acest război, această invazie în Ucraina. Guvernanții noștri vorbesc chiar și despre un război hibrid, pe care Rusia l-a declanșat aici, în Republica Moldova, și ei încearcă cumva să lupte cu acești mesageri care au declanșat acest război hibrid, au închis niște posturi TV, niște portaluri din astea care cumva sunt alimentate cu informație din Federația Rusă.
Doina Ruști: Dar, Iulian, acestea sunt fapte pe care le discută politologii, istoricii, un filolog nu poate să se avânte decât aici, în zona limbii, care limbă rămâne în continuare curată. E adevărat, peste tot – în Balcani, în Europa de Est există amestec de nații. În primul rând, există pretenții, există conflicte. A trecut perioada în care chiar mă temeam de conflictele etnice, am ajuns să fac distincția între conflictul adevărat și conflictul pus la cale. Mi se pare cumplit ce trăim astăzi, că există oameni care generează conflicte numai pentru a-și vinde armele, că există oameni care așteaptă să fie ales într-o funcție un om numai pentru că el urmează să moară. Deci, lucrurile acestea mi se par mult mai grave decât conflictul deschis din anii ‘80, să spunem, și care acum pare îndepărtat, care, nu știu, are o doză (o să spun ceva cinic), dar are o doză de cinste față de ceea ce se întâmplă astăzi.
Vocea Basarabiei: Da, e interesant ce spui. Eu îmi amintesc de un articol pe care îl citisem în Libertatea, dacă nu mă înșel, era anul ’96, poate ’97, poate ’98 și mi s-a întipărit în minte o frază pe care n-o pot uita nici până azi. Fraza aia suna cam așa: „Li se zice ruși, de fapt, sunt niște amărâți de basarabeni care vând legume și fructe în Piața Obor”. Așa începea articolul ăla și mai departe jurnalistul povestea ce-i cu acești basarabeni, ce aduc, ce fel de marfă vând, cum se comportă ș.a.m.d. Și mă gândeam după aia de ce adică există cumva pe palierul ăsta al cotidianului probabil această percepție că basarabenii sunt un fel de ruși?
Doina Ruști: Da, e adevărat că absolut tot ceea ce află dincolo, la două degete de granița ta, este un paria și un nenorocit. Tu zici că suna rău fraza asta despre basarabeni…
Vocea Basarabiei: Nu neapărat rău, adică, mă rog, mă punea pe gânduri, să zic așa.
Doina Ruști: Să știi că eu aud zilnic fraze despre oamenii care locuiesc în Voluntari, adică în marginea Bucureștiului…
Vocea Basarabiei: Minoritatea romă…
Doina Ruști: Nu neapărat. Deci, oamenii care sunt un pic diferiți.
Vocea Basarabiei: Celălalt, să-i zicem așa.
Doina Ruști: Da, exact! Nu mai zic de cei din Transilvania, care sunt altceva și ăia încep să fie blamați, deși lucrurile acestea se întâmplă cam peste tot în Europa, nu trebuie s-o luăm așa. Această mentalitate este provincială, este a oamenilor care, de regulă, n-au ieșit din zona aia de confort a tribului și a educației primare. Și asta se întâmplă peste tot în lume.
Vocea Basarabiei: Bine ai spus-o. Doina, uite, guvernarea din Republica Moldova este acum proeuropeană. Ea depune eforturi, își propune cu tot dinadinsul să ajungă în UE și guvernanții ne-au spus, și Maia Sandu, și alții coechipieri de-ai ei spun că până în 2030 Republica Moldova trebuie să devină membră a Uniunii Europene. Ție, ca cetățean al României vecine, țară NATO și țară UE, ca scriitoare, ți se pare realist termenul acesta? Adică ar putea Republica Moldova să ajungă până în 2030, poate la braț cu Ucraina, membră a UE?
Doina Ruști: Eu sunt absolut uluită că Republica Moldova are un președinte femeie, mi se pare extraordinar, mi se pare cea mai importantă realizare a acestei zone.
Vocea Basarabiei: Într-un spațiu patriarhal…
Doina Ruști: Și nu numai patriarhal, adică o țară mică, totuși, în care s-a cultivat multă vreme misoginismul, în care s-au întâmplat foarte multe lucruri, și aleg dintr-odată o femeie președinte, mi se pare nemaipomenit, îmi vine să-i îmbrățișez pe toți cei care s-au dus să voteze. Și în contextul acesta, orice promisiune ar face Maia Sandu mi se pare realizabilă. Adică nu mă întreba, necondiționat spun: da, cu siguranță e realist!
Vocea Basarabiei: Dar știi că mă întrebam și eu – cum a fost posibil lucrul acesta, să alegem un președinte femeie, pentru că până acum au fost toți bărbați? Și pentru mine chiar a fost o surpriză, ceva absolut fantastic. Suntem o societate din foarte multe puncte de vedere patriarhală, o societate care greu se modernizează și, pac!, am ales președinte o femeie.
Doina Ruști: Da, exact! În privința asta, mentalitățile sunt similare. Și în România este la fel, a aceeași anasână, tocmai de asta mi-am permis să vorbesc despre asta.
Vocea Basarabiei: România n-a avut un președinte femeie…
Doina Ruști: Dar totuși lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat, nici măcar peste 20 de ani nu cred că va fi posibil. Deci, tocmai mi se pare un moment important pentru toată zona asta a Europei de Est, nu numai pentru Moldova, chiar este un eveniment care va conta mereu și va fi reper. Și mi se pare lăudabil. Da, e o reușită nemaipomenită asta! Și atunci, orice ar spune Maia Sandu mi se pare viabil și, bine, privind toată situația care există acum, cu siguranță că Republica Moldova va fi în UE.
Vocea Basarabiei: Înaintea ta aici, la Vocea Basarabiei, în câteva emisiuni ale colegilor mei, în emisiunea Valentinei Ursu, în speță, au fost câțiva politicieni din România, nu-mi amintesc exact, chiar și parlamentari, și acești oameni, acești politicieni români care au fost la noi spuneau că ei s-ar bucura dacă Maia Sandu, printr-un miracol, ar deveni președintă a României.
Doina Ruști: O aștept…
Vocea Basarabiei: Serios?
Doina Ruști: Da, și nu numai eu! Multă lume vorbește despre asta, se vehiculează această idee. Mi se pare că din zona noastră, asta a Europei de Est, este cel mai credibil președinte și, bineînțeles, ar fi o onoare să vină în România, din punctul meu de vedere, din punctul de vedere al mai multor intelectuali, așa că o așteptăm.
Vocea Basarabiei: Totuși, nu cumva e exagerată atitudinea asta, poate că cumva aveți niște ochelari prin care o vedeți perfectă, să zic așa? Poate că are niște lacune pe care voi nu le vedeți sau le treceți cu vederea, adică nu este o atitudine ușor idealistă?
Doina Ruști: Dar nu e vorba aici despre idealism, e vorba despre programe, despre atitudine. Chiar și programul acesta în care eu sunt venită, „Cartea deschisă”, mi se pare formidabil, el este inițiat chiar de președinta Maia Sandu, și a durat un an întreg, s-au perindat o sumă de scriitori, au intrat în școli, au deschis cartea, că despre asta este vorba. Și asta e o atitudine foarte sănătoasă, când un politician ajuns într-o funcție importantă, ajuns chiar președintele țării, stă acolo și își dă cu părerea doar în fața sticlei și nu-l vezi, nu iese, n-are programe, dă peste scriitori, nu face nimic pentru ei, se complace în mizerii și în compromisuri grave, legate de instituțiile care ar trebui să promoveze cultura, cu siguranță că acești scriitori vor contribui în continuare la schimbare și el va avea de pierdut. Asta se întâmplă atunci când ignori tocmai partea cea mai importantă a unei țări, intelectualitatea.
Vocea Basarabiei: Da, așa este! Vreau să te întreb – cât de important este rolul scriitorului în România?
Doina Ruști: În România, în momentul de față, nu putem vorbi despre rolul scriitorului la modul general.
Vocea Basarabiei: Statutul lui social…
Doina Ruști: Ca și în multe alte locuri din lume, și la noi cultura e organizată pe grupuri – grupuri de interese, grupuri care vânează diverse proiecte, care au câte un om pus în fiecare funcție, care au harta făcută a instituțiilor importante și-și pun acolo oameni, este o bătălie…
Vocea Basarabiei: Și grupul muncește pentru oamenii săi?
Doina Ruști: Da, grupul acela muncește pentru doi-trei oameni și restul este masă de manevră, dar fără grup nu reziști, cam asta se întâmplă în momentul de față. Pe de altă parte, sunt mulți scriitori care își văd de scrisul lor și care reușesc cumva prin literatură să se impună. Nu știu dacă pe timp scurt sau nu, trăim o perioadă foarte ciudată și trăim momentul sfârșitului literaturii, de ce să n-o spunem? Se schimbă totul, trăim o perioadă de schimbare, s-a tot vorbit despre faptul că lumea nu mai citește. Păi, normal, nu mai citește, suntem într-o altă perioadă, avem internet, citim foarte multe informații, noi alegem, se citește fragmentarist, se citește, în fine, pe bucățele simbolice sau de interes subiectiv. Și atunci mi se pare chiar anacronic să mai vorbim despre rolul scriitorului, dar vorbim despre rolul creatorului de poveste, trăim o perioadă în care s-au amestecat genurile, trăim o perioadă în care tindem spre arta hibridă, eu însămi conduc o mișcare în România – „Ficțiunea OPTm” -, care reunește artiști din toate domeniile, artiști care cred în arta hibridă și în schimbare.
Vocea Basarabiei: Interesant. Revenim pe câmpul social-politic. Câțiva dintre funcționarii și politicienii români care au fost aici la noi, la Vocea Basarabiei, spuneau că Maia Sandu, dacă ar deveni președinte în România, ar putea să facă Unirea. Maia Sandu, de altfel, întrebată fiind dacă ar vrea să candideze, a spus că i se pare cumva ireală treaba asta și ea nu vrea, ea are lucruri de făcut aici pentru cetățenii Republicii Moldova, deci n-o tentează să candideze acolo și nici nu știe dacă ar putea să învingă.
Doina Ruști: Da, este vorba despre o diplomație necesară într-o astfel de întreprindere. Cred că Maia Sandu o are. Pe de altă parte, sigur că opțiunea ei se așază pe primul loc. În tot cazul rămâne ca model interesantă ideea asta și cred că într-un viitor mai îndepărtat sau mai apropiat, nici nu mai contează, cred în ideea Unirii. Și așa granițele au tot căzut, în momentul acesta toate mișcările acestea de separare în cadrul țărilor mai mari sunt, de fapt, niște semnale legate de faptul că nu mai contează granițele. De fapt, despre asta vorbim și cred că și granița asta de pe Prut se află într-o situație labilă în momentul de față. Și asta nu ține nici de limbă, nici de înrudirea noastră, nici de faptul că suntem sau nu români, ci de faptul că granițele devin anacronice, în momentul de față este foarte liber.
Vocea Basarabiei: În special din punct de vedere cultural chiar, literar, pentru că putem traversa fără probleme această frontieră. Eu pot să merg la un târg de carte de la București, tu vii aici într-un turneu de promovare a unui roman, deci…
Doina Ruști: Da, și cred că în întreaga Uniune Europeană lucrul acesta chiar va deveni semnificativ. De pildă, noi trecem vara în mod frecvent să facem plajă pe timpul zilei în Bulgaria, nimeni nu se mai uită la pașaport, fiindcă e o altă percepție, și se va întâmpla și aici. Și chiar și aici s-au schimbat mult lucrurile, îmi amintesc, în 2010…
Vocea Basarabiei: Asta voiam să te întreb – ai remarcat vreo diferență între ceea ce ai văzut în 2010 și ce ai văzut acum?
Doina Ruști: Da! În 2010 mi-au confiscat în vamă aparatul de fotografiat, iar acum erau niște oameni amabili, am trecut foarte repede pe la Oancea, prin sud, ne-au întrebat de vreme, de rovinietă, care aici se numește mdvinietă, nu? Și am trecut repede mai departe, ca și când n-am fi intrat într-o altă țară. Și asta se întâmplă cam peste tot în Europa, și cred că a contribuit și Uniunea Europeană la această lărgire, de fapt, a spațiului. Chiar dacă există probleme, nu aducem aici în discuție zona aia mai drastică, cu oameni care merg să fure sau nu mai știu ce, pentru că îți dai seama că vorbim despre scriitori și lucrurile se petrec oarecum altfel în momentul în care un scriitor ajunge la un târg de carte. Îmi aduc aminte, era pandemie în Londra și o debandadă maximă și, bineînțeles, nu trebuia decât să spui că ești scriitor, nimeni nu-ți mai cerea documentele care erau atunci obligatorii, nu le mai zic.
Vocea Basarabiei: Da, vaccinuri, să demonstrezi dacă ți-ai făcut vaccinuri. De când a început războiul acesta în Ucraina, statisticile, sondajele ne spun că a crescut numărul celor care vor Unirea cu România, a crescut simțitor, se vorbește despre 35, aproape 40 la sută de moldoveni unioniști ar exista aici, conform unor statistici, sondaje ș.a.m.d. Noi am avut dintotdeauna aici unioniști după prăbușirea Uniunii Sovietice, dar mulți dintre ei cumva au discreditat ideea asta a unionismului, unii chiar, la un moment dat, s-au orientat spre Moscova. Avem cazuri din astea, era un unionist care voia să ajungă să vadă Unirea cu România și după aia devenea un soi de pro-moscovit și pro-rus, era o metamorfoză radicală, halucinantă. Acum numărul unioniștilor a crescut și avem aici două trenduri, să zic așa, unul care spune că trebuie să ne unim cu Uniunea Europeană și atunci deja vom fi cu România ca și cum împreună, alții zic așa: „Nu, trebuie mai întâi să ne unim cu România și, unindu-ne cu România, ajungem în Uniunea Europeană”. Există aici o contradicție sau…
Doina Ruști: Da, dar aici e vorba despre educație. Categoric, Unirea cu România ar însemna mult pentru ambele țări, pentru că o țară mai mare este mai puternică și devine imbatabilă în anumite situații.
Vocea Basarabiei: Chiar dacă ar presupune niște probleme financiare, să zicem, pentru București, cheltuieli suplimentare ș.a.m.d.?
Doina Ruști: Da, dar s-ar impune ca țară, adică ar fi o chestiune, un câștig mare, mai ales că au mai fost multe situații în istorie în care românii au ratat Unirea, în alte părți, poate la sud de Dunăre sau mă rog… Cred că ar fi un lucru pozitiv și un lucru benefic pentru ambele zone, mă feresc să spun țări, pentru că mi se pare oarecum aberant. (…)
