Bună dimineața, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei! Sunt Iulian Ciocan, vă invit din nou la „Radiografia Săptămânii”, o emisiune în care iau în dezbatere teme de actualitate cu oameni pe care îi invit din zona artei și culturii. Invitatul meu din această dimineață este profesorul universitar Constantin Șchiopu, el predă literatura română și universală la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.
Vocea Basarabiei: Bine ați venit la noi, dle Șchiopu!
Constantin Șchiopu: Bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Mă bucur foarte mult că ați acceptat invitația noastră, pentru că sunt niște subiecte pe care voiam să le discut chiar cu dvs. Unul dintre ele este cel care se referă la un program guvernamental în valoare de 1,3 miliarde de lei, numit „Spor pentru Moldova”, un program care a fost anunțat și de premierul Dorin Recean, însă imediat după ce presa a scris despre acest program și despre majorările pe care el le presupune, am văzut o scrisoare deschisă adresată premierului Dorin Recean, al cărei autor sunteți chiar dvs. Și vreau să vă rog să-mi spuneți succint – de ce ați scris această scrisoare, ce idei conține ea, ce vă nemulțumește, ce îi reproșați dlui Recean?
Constantin Șchiopu: Eu nu știu dacă îi reproșez ceva dlui Recean, dar eu consider că ani în șir, așa cum ziceam acolo, în acea scrisoare, ani în șir cadrele universitare au fost marginalizate, adică au fost scoase din atenția autorităților, chiar și atunci când cadrele preuniversitare au fost, li s-au satisfăcut acestor cadre anumite interese, în cazul universitarilor lucrurile au mers foarte prost de la ‘90 încoace și ne-am trezit într-un moment că noi, cadrele universitare, avem un salariu mai mic decât al cadrelor preuniversitare.
Vocea Basarabiei: Dar puteți să ne spuneți cam cât e acest salariu?
Constantin Șchiopu: Salariul unui profesor universitar, în cazul meu, când zic profesor universitar am în vedere titlul didactic, este de 9.000 de lei, un începător în învățământul preuniversitar ridică 7.000-8.000 de lei, eu am o vechime de peste 30 de ani, sunt doctor habilitat și sunt profesor universitar…
Vocea Basarabiei: Și cu toate acestea, luați 9.000 de lei?
Constantin Șchiopu: Și cu toate acestea, noi luăm 9.000 de lei, și asta a fost tot timpul așa. Și eu ziceam, iată care este atitudinea tuturor factorilor de decizie pe parcursul acestor 30 de ani. Vă dau un exemplu pe care l-am remarcat și în scrisoarea mea, atunci când profesorii preuniversitari, cadrele preuniversitare didactice primeau 50% adaos la salariu sau din salariu pentru gradul superior, cei de gradul întâi – 40%, iar cei cu gradul II – 30% adaos, noi, doctori în știință, primeam 300 de lei, și un doctor habilitat primea 500 de lei. De vreo câțiva ani s-a revăzut acest adaos și așa de bine s-a revăzut încât un doctor primește 500 de lei, din 300 a ajuns la 500 de lei, s-a mărit cu 200 de lei. Să nu uităm că un doctor a susținut o teză de doctorat, iar teza de doctorat, la rândul ei, contribuie la dezvoltarea învățământului, până la urma urmei, sau la dezvoltarea științei filologice, sau la dezvoltarea științelor în chimie, biologie etc.
Vocea Basarabiei: Și nu se scrie într-o zi–două...
Constantin Șchiopu: Și nu se scrie într-o zi-două, este o muncă de ani a unui cadru didactic preuniversitar și, evident, 500 de lei care i se dau adaos pentru că are o teză de doctorat în raport cu 50% adaos la salariu pentru un preuniversitar este o discrepanță și vorbește și despre un fapt că noi, cadrele didactice universitare, am fost lăsați așa, de izbeliște. Și fiind foarte pacifici, nu ne-am revoltat, am tăcut, am șezut, ne-am gândit, mai înțelegători, că nu sunt bani, că nu este buget, că nu știu ce, dar iată că nu se mai poate, pur și simplu nu se mai poate, pentru că noi, cadrele didactice, suntem dezavantajați și în ceea ce privește numărul de ore.
Vocea Basarabiei: Sunt prea multe?
Constantin Șchiopu: Foarte multe! Noi, cadrele didactice universitare, avem așa: un profesor universitar acum, avea mai multe, acum are 600 de ore pe an. Ce înseamnă lucrul acesta în raport cu un profesor preuniversitar, indiferent cu ce vechime de muncă este? Un profesor preuniversitar are 18 ore pe săptămână, dacă înmulțim 18 cu 30 de săptămâni pe an îs 540 de ore, atât are – 540 de ore. Noi, universitarii, avem 600, eu, profesorul, am 600, un lector asistent are 720-740, și asta nouă ne iese pe săptămână, am să folosesc acum un calc lingvistic, avem cel puțin 8 perechi pe săptămână, am zis 8, 12 perechi pe săptămână, asta este 24 de ore preuniversitare cum ar fi, 18 au preuniversitarii, noi avem 24. Când mai facem noi știință?
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Dar, spuneți-mi, conform acestui program anunțat de guvernanți veți primi o indemnizație unică toți profesorii de 5.000 de lei?
Constantin Șchiopu: Păi, asta a și fost problema care, până la urmă, m-a supărat, această indemnizație de 5.000 de lei, așa, ca să nu ne revoltăm, ca să nu fiu acum foarte rău, n-aș mai zice despre os, dar este așa un fel de a închide gura, un fel de hai să nu zicem că nu v-am luat în seamă. Înțelegeți? Cam asta mi s-a părut mie în cazul acestei indemnizații unice, pentru că dacă medicilor li se ridică cu 15%, iar celor din domeniul culturii cu 25%, cel puțin așa am citit eu…
Vocea Basarabiei: Exact, știu că actorii vor avea un adaos de 1.500 de lei la salariu, lunar.
Constantin Șchiopu: Evident că de ce să rămână această categorie, care se numește profesor, una la mână, și a doua – de ce să-i punem pe toți într-o căldare, pentru că și calificarea este diferită, 5.000 de lei îi dai unui începător din școală care, să zicem că merită aceste 5.000 de lei, că n-am nimic împotriva preuniversitarilor, să se înțeleagă foarte bine, eu vorbesc acum de situația și de statutul nostru, și un profesor universitar care primește tot 5.000 de lei, și ziceam că el mai are și alte obligații, și eu scriam în această scrisoare că noi în fiecare an, la sfârșitul anului de studii trebuie să facem rapoarte, așa-numita a doua parte a normei didactice, care înseamnă publicație, participarea la conferințe, proiecte etc., etc., etc.
Vocea Basarabiei: Deci, vă răpește mult timp chestia asta?
Constantin Șchiopu: Evident, și noi nu reușim să facem cercetarea așa cum am vrea noi să o facem. Și întotdeauna i-am invidiat pe profesorii din România, că am fost în câteva mobilități academice și de un an în România, și întotdeauna i-am invidiat pentru faptul că ei au timp berechet să facă cercetare, noi nu avem, noi facem duminica cercetare și nopțile de la ora 11 până la ora 2-3 de noapte. Asta facem noi, universitarii.
Vocea Basarabiei: Dle Șchiopu, dvs. ați publicat această scrisoare deschisă pe pagina dvs. de Facebook, dar aveți o reacție din partea autorităților?
Constantin Șchiopu: Nu, nu am o reacție, nu am o reacție și este o practică, cred că, în Republica Moldova de a nu reacționa la astfel de strigăte până la urma urmei, pentru că eu, pe parcursul acestor 30 de ani, am mai avut o scrisoare deschisă, de pildă, când s-au comis greșeli la Bacalaureat foarte multe și fără reacții, sau am mai scris niște texte despre manualele școlare, care sunt așa cum sunt ele…
Vocea Basarabiei: Cu lacune, să zicem așa.
Constantin Șchiopu: Și care sufocă profesorii și elevii, și nimeni niciodată nu a zis: hai, măi, vino să vedem ce vrei tu. Și nu sunt unic eu, nu sunt singur care se revoltă într-un fel pentru această stare de lucruri, dar iată nimeni nu m-a invitat niciodată să mă întrebe ce vrei sau care-i problema, hai să vedem, ai vreo propunere, ai vreo soluție? Eu odată am zis: oameni buni, chemați lumea, nu numai pe ăia care sunt conformiști sau care vi-s comozi, dar chemați și partea cealaltă pe care nu o observați niciodată și stați la o masă rotundă și discutați care sunt problemele învățământului, care sunt problemele cadrelor didactice etc., etc. Cam asta este.
Vocea Basarabiei: Mi se pare o chestie totuși curioasă și nițel ciudată, aceea că dvs., fiind totuși un profesor atâția ani de zile, și nu sunteți invitat la asemenea reuniuni unde se discută problemele acestea importante?
Constantin Șchiopu: Nu sunt invitat, pentru că, vă ziceam, mai ies cu anumite texte în care pun probleme, nu critic, dar pun probleme și se vede că nu plac aceste ieșiri ale mele cuiva și pot să vă mai dau câteva nume de savanți din domeniul nostru, care, cred eu, sunt foarte buni și aceeași atitudine de a-i ține la distanță, a-i marginaliza etc.
Vocea Basarabiei: Da, uitați-vă, deunăzi la Vocea Basarabiei a fost, îmi scapă numele, trebuie să recunosc, dar era șeful sindicatelor din educație, el vorbea pe marginea acestui program guvernamental numit „Spor pentru Moldova”, și acest domn care reprezintă sindicatele din educație a spus că va încerca din răsputeri să reușească ca voi, profesorii, să aveți un adaos de 3.000 de lei la salariu. Deci, dacă dvs. ați spus că aveți 9.000 de lei și, să zicem, d-lui ar reuși și ați avea, după eforturile lui și demersurile lui, ați avea 12.000 de lei, ar fi suficient?
Constantin Șchiopu: Ca să vă fac o comparație și să înțelegi dacă va fi suficient, un profesor universitar din România ia 2.500 de euro pe lună.
Vocea Basarabiei: Deci, ar fi în leii noștri vreo 50.000 de lei, foarte interesant, nu știam.
Constantin Șchiopu: Exact, cât salariul unui prim-ministru.
Vocea Basarabiei: Acum miniștrii noștri au 50.000 de lei. Cum vi se pare această discrepanță, un profesor universitar are 9.000 și un ministru – 50.000? Indiscutabil, ei își merită aceste salarii, dar totuși, mi se pare cumva deranjantă această discrepanță?
Constantin Șchiopu: Eu scriam în scrisoarea aceasta, și acestea sunt date exacte, că în perioada interbelică în România un cadru didactic universitar avea un salariu mai mare decât al prim-ministrului, cam acesta ar fi răspunsul meu. Și dacă vrem, repet, să zicem că știința filologică, știința pedagogică n-ar interesa, dar mai avem știință matematică, fizică, chimie, biologie, nu mai știu, și sunt puși în aceeași covată cu noi, ca cercetători științifici să lucreze nopțile. Dacă vrem să dezvoltăm o societate trebuie să ne uităm la această categorie de intelectuali, pentru că ei fac ca să progresăm undeva, să progresăm și să dezvoltăm economia acestei țări.
Vocea Basarabiei: Dar am tot auzit în ultima vreme niște discursuri ale multor guvernanți, discursuri care cumva ne dădeau de înțeles că ei consideră învățământul o prioritate, că profesorii sunt o prioritate?
Constantin Șchiopu: Păi, că se declară că învățământul este o prioritate și când pleci din Chișinău oleacă mai încolo vezi că nu mai este prioritate, când îi duce cu căruța în satul vecin sau îi duce cu motocicleta în satul vecin, nu mai știu dacă este prioritate. Ca să fie o prioritate învățământul, ar fi bine ca această prioritate să o sesizeze toată lumea, începând de la salariu și terminând cu baza tehnico-materială. Da, s-a făcut câte ceva, mai sunt calculatoare prin școli, mai este internet prin școli, nu pot să neg faptul acesta, dar eu nu cred că este o prioritate, cel puțin. Și, apropo, vorbesc despre sindicate, eu sunt persoana care nu cred în sindicate și eu nici nu mai fac parte din sindicate de un șir de ani, pentru că eu rămân la ideea ceea pe care o știu din timpul sovietic, era în limba rusă, dacă îți aduci aminte, «профсоюзы – школа коммунизма» („sindicatele sunt o școală a comunismului”.
Vocea Basarabiei: Da, da, exista.
Constantin Șchiopu: Fiindcă sindicatele erau în serviciul partidului de guvernământ.
Vocea Basarabiei: Dar nu s-au reformat între timp?
Constantin Șchiopu: Presupun că s-au reformat, dar știu că sindicatele înseamnă a strânge cotizații și a mai organiza acolo o serată sau nu știu ce.
Vocea Basarabiei: Niște ședințe, nu știu.
Constantin Șchiopu: Pentru profesori de Anul Nou, nu știu ce, cam asta mi se pare mie.
Vocea Basarabiei: Și ultima întrebare legată de acest subiect, după care trecem la altul, dacă un profesor universitar are 9.000 de lei, cum se descurcă, în general, cum s-au descurcat acești profesori de-a lungul anilor cu aceste salarii, care într-adevăr sunt mici? Dle, soțiile aveau salarii mai mari sau soții, sau copiii îi ajutau, sau ce se întâmplă, cum se descurcă, cu 9.000 de lei e greu să supraviețuiești în Chișinău?
Constantin Șchiopu: Vă zic cum se descurcă. În primul rând, profesorii universitari foarte buni sunt angajați prin cumul și în alte instituții de învățământ și trebuie să alerge de la o catedră la alta, de la un institut la altul etc. Acesta este primul lucru. Al doilea, mai înainte, pentru că acum este o criză de studenți în toate instituțiile universitare, profesorul putea să beneficieze de ore prin cumul, adică cumul intern la acel salariu pe care-l avea, acele ore, 600, mai lua 0,25 sau 0,5 și era la o normă și jumătate și mai cârpea puțin ruptura ceea care se numește neajuns sau salariu. Dar, în general, nu și-a permis profesorul universitar prea multe, asta este, și-a permis minimumul necesar, și din acest minimum necesar a supraviețuit, pentru că, de pildă, vă dau exemplu, n-am venit să mă jeluiesc aici, dar eu nu mi-am permis să-mi duc copiii nu știu unde, în școli nu știu de care sau să-i duc la odihnă nu știu pe unde, noi ne-am căutat de treaba noastră, pentru că asta a fost situația financiară și eu nu sunt unicul în această republică. Cam asta este.
Vocea Basarabiei: Da, să sperăm totuși că lucrurile se vor îmbunătăți și profesorii vor avea la un moment dat salariile pe care merită să le aibă. Noi trecem la un alt subiect, zic eu, destul de important, care a generat foarte multe discuții, polemici, chiar s-a ajuns la bălăcăreli și beșteleli. A murit scriitorul Ion Druță, la ceremonia de înmormântare, care a fost la Teatrul Național „Mihai Eminescu”, scriitorul Ion Hadârcă a spus că „opera lui Ion Druță nu este a Moscovei, nu este a lor, este a noastră”. Ion Hadârcă a mai spus că „opera lui Ion Druță este o luptă cu sistemul, cu cenzura”, mulți au scos în evidență, au remarcat faptul că este un scriitor important, că este un fel de clasic al literaturii, că este unul dintre cei mai importanți scriitori pe care i-a dat acest spațiu. Pe de altă parte, au existat foarte multe critici, oameni care au spus că, de fapt, Druță este un promotor al moldovenismului, că a luat Ordinul „Lenin” și că, de fapt, a fost un antiromân. Deci, păreri foarte diferite, greu de împăcat. Și vreau să vă întreb pe dvs.: cum vedeți dvs. această figură a lui Druță, cine este el, erou al neamului sau promotor al moldovenismului?
Constantin Șchiopu: Vedeți, am citit și eu foarte multe comentarii chiar din prima zi când s-a anunțat moartea lui Druță pe rețelele de socializare.
Vocea Basarabiei: Da, în special acolo a fost o polemică.
Constantin Șchiopu: Da, a fost o polemică și foarte multe mesaje agresive, urâte de tot.
Vocea Basarabiei: Da, și de o parte, și de alta.
Constantin Șchiopu: Exact. Eu aș vrea, înainte de a vă răspunde la întrebarea ce cred eu despre Druță, să vă spun un lucru, și cunosc foarte bine lucrul acesta, există două concepte: primul concept este scriitorul ca personalitate reală, biografică, și al doilea concept este scriitorul ca personalitate artistică. Bineînțeles că este…
Vocea Basarabiei: Să luăm mai întâi varianta aceasta biografică și activitatea lui social-politică, la asta mai întâi să ne referim.
Constantin Șchiopu: Da, imediat. Vedeți, ideal este când aceste două personalități, biografică și artistică, coincid – ideal, dar rar se întâmplă, se mai întâmplă, sigur că, sunt scriitori, de pildă, îmi vine în cap acum Stănescu, deși nu sunt un biograf al lui Stănescu și nu pot să spun cu certitudine că totul acolo este ideal. Nici Tolstoi, Lev Tolstoi, nu au coincis în cazul lui Tolstoi aceste două personalități.
Vocea Basarabiei: Sunt cazuri și mai grave, Céline sau…
Constantin Șchiopu: Exact, pentru că a plecat de acasă tocmai din acest motiv și atunci când vin aceste comentarii pe rețelele de socializare – lumea, o parte, vorbesc despre Druță antiromânul, moldovenistul și toate celelalte cuvinte urâte care țin de acest concept sau această etichetă, și am certitudinea că această lume cred că în afară de programa școlară n-a mai citit nimic în cazul din opera lui Druță, dar pur și simplu trebuie să-și spună părerea, să arate că și el cunoaște ceva, că are și el un punct de vedere, și îmi pare rău că s-a întâmplat lucrul acesta. Și a doua categorie de comentatori, care au încercat să se refere la opera lui Druță și să spună că iată opera lui este o operă antiromânească, că opera lui este o operă care vorbește despre conformismul personajelor și conformismul lui Druță și făcea așa niște referințe pe ici, pe colo. Dacă vrem să știm cine este Druță și cei care au pretenția de a veni cu argumente serioase cu privire la opera lui Druță sigur că trebuie să facă studii critice serioase, să ia opera cap-coadă și s-o interpreteze din perspectiva anumitor perspective, să zicem așa. Deci, aceasta este așa o introducere la întrebarea sau răspunsul meu la întrebarea pe care ai adresat-o. Cât privește părerea mea despre Druță, mai este ceva, că iarăși nu putem să așteptăm să ne exprimăm părerea după ce îl înmormântează, chestiile acestea, știți…
Vocea Basarabiei: Apropo, asta voiam să vă întreb.
Constantin Șchiopu: Dar nu este creștinește, omul e pe laiță și tu încerci să arunci cu zoi în el, indiferent, indiferent cine…
Vocea Basarabiei: Așa credeți?
Constantin Șchiopu: Așa eu cred. Indiferent, pentru că, bine, vrei să-ți exprimi părerea, fă un studiu critic și publică-l, eu să-l văd atunci, dar nu cu răutate, pentru că aceasta era răutate, și atunci când este răutate, mă dezgustă această răutate. Am făcut un comentariu și am zis despre lucrul acesta, pentru că am fost numit cu cele mai urâte cuvinte, nu are nimeni dreptul să facă lucrul acesta. Mă rog, când zic dreptul, dreptul moral, la asta mă refer. Acum, să vezi, eu sunt din generația care a fost instruită, să zicem, și la școală, și la facultate, în baza operelor realist-socialiste în majoritate, mă refer la Lupan, la Bucov, Cruceniuc și Bogdan Istru, Ion Canna și toți acești scriitori care…
Vocea Basarabiei: Da, proletcultiști.
Constantin Șchiopu: Proletcultiști, într-adevăr.
Vocea Basarabiei: Și sămănătoriști, în același timp.
Constantin Șchiopu: Și eu acum încep să judec în numele generației mele, că pentru noi atunci, pentru mine personal „Mirosul gutuii coapte” a lui Druță, când a apărut atunci, când eram noi studenți, a fost așa un fel de oxigen, a fost așa, un fel de altceva decât ceea ce ni se propunea nouă în cadrul lecțiilor de literatură la facultate. Acum, evident că generația mea a creat așa un fel de Druță-simbol al…
Vocea Basarabiei: Nu s-a exagerat în direcția asta?
Constantin Șchiopu: Că s-a exagerat, că nu s-a exagerat este altă problemă, deja putem discuta și despre problema asta, dar a creat un fel de simbol că Druță este unul care e de-al nostru, adică care ne apără nouă…
Vocea Basarabiei: Ființa națională.
Constantin Șchiopu: Ființa națională, ne apără, să zic, demnitatea noastră națională etc.
Vocea Basarabiei: Prin descrierea acestui univers rustic, adică…
Constantin Șchiopu: Și prin descrierea universului rustic… Da, imediat, să-mi duc gândul la capăt. Și asta a creat generația mea și generația de după mine puțin. În al doilea caz, Druță tot atunci vine cu aceste două concepte despre care a vorbit mai multă lume, care se numește eticul și sacrul, adică valorile etice și valorile sacre, și cu acest concept de spațiu sacru, vrem noi sau nu vrem să recunoaștem, la Druță există conceptul de spațiu sacru…
Vocea Basarabiei: Există, da.
Constantin Șchiopu: …și mai există și altă treabă, că omul dacă iese din spațiul sacru, pierde acea legătură, acea legătură cu cosmosul, cu divinitatea și cu sine însuși pierde legătura, el se îndepărtează de la eul său originar. Și în cazul acesta nu putea să nu placă generației mele această viziune druțiană în raport cu viziunea că Partidul Comunist este conducătorul maselor și noi vom trăi în comunism, înțelegeți? Când e vorba de valoarea etică, când este vorba de valoare sacră, și noi l-am asociat, iată și un apărător al acestor valori etice și sacre. În același timp, tot generația mea l-am asociat pe Druță cu un, hai să zicem, iarăși apărător, că exagerăm, că nu exagerăm, zic, asta putem discuta pe urmă, un apărător al tradițiilor noastre, al etnosului nostru, dacă vrei, până la urma urmei, pentru că la el am văzut lucrul acesta. Pentru că ce însemna sistemul acesta sovietic? Însemna că totul e rău, noi vom construi o viață nouă, voi n-ați avut nici limbă, n-ați avut nici alfabet, noi vă dăm alfabetul rusesc, slav, așa era, așa ni se spunea nouă, înțelegi? Tradițiile acestea țin de trecut, că aveam chiar tema aceasta, dacă îți aduci aminte, tu ești tânăr, lupta dintre vechi și nou, era o temă dominantă în literatura sovietică, lupta dintre vechi și nou. Și iarăși l-am asociat cu un apărător al tradițiilor, al etnosului, al tot ce ține de specificul nostru național.
Vocea Basarabiei: Da, dar aici o să încerc să vă pun așa, puțin în încurcătură și să vă dau un alt punct de vedere, uitați-vă, există această idee că Druță se sustrage marșului triumfal al puterii sovietice, utopiei comuniste prin retragerea în această fortăreață rurală în care sunt păstrate cumva valorile naționale. Deci, există această părere și dvs. cumva ați…
Constantin Șchiopu: Dar nu e rău, nu e rău, până la urma urmei.
Vocea Basarabiei: Dar stați puțin, dați să vă spun. Dar există oare această fortăreață rurală și există oare această rezistență fățiș în fața terorii istoriei despre care vorbește criticul Mihai Cimpoi, dacă într-un text ca „Povara bunătății noastre” găsim un asemenea fragment, vă citez: „Și, Doamne, ce bucurie era pe atunci un rus în ghimnastiorka albită de soare, cu pilotka repezită pe o sprânceană, era de așteptat și rugat să intre în fiecare casă, e mare lucru să-ți legi soarta de soarta Rusiei”. Deci, s-ar putea ca să aibă dreptate și criticii lui Druță în sensul că această fortăreață rurală are foarte multe breșe și s-ar putea ca aceste personaje ale lui Druță ambigue – cum să spun? – preocupate de creșterea animalelor și cultivarea pământului, senine, resemnate, să fie cumva construite în așa fel ca să împace și pe cei care sunt cu specificul național, și pe cei care sunt cu realismul socialist. Deci, parcă e un soi de ambiguitate, ele parcă nu participă la construcția comunismului, într-adevăr, parcă sunt preocupate de problemele familiei, gospodăriilor și, în același timp, nici nu i se împotrivesc.
Constantin Șchiopu: Eu nu știu dacă nu se împotrivesc, Iulian. Eu îți dau un exemplu, că nu este cea mai bună operă a lui Druță, pentru că este populată sau la două să fac referință, sau poate la trei, sunt populate și de comuniști, dar îți dau un exemplu – mătușa Ruța, da? Mătușa Ruța este o revoltată și astfel a creat-o Druță pe mătușa Ruța, revoltată pentru faptul…
Vocea Basarabiei: Mătușa Ruța e dintr-o piesă de teatru, nu?
Constantin Șchiopu: Da, din piesă de teatru, din „Păsările tinereții noastre”, pentru că ea este revoltată că Pavel Rusu, nepotul ei de la frate, a construit satul de iznoavă, că nu mai vin cocorii, ea nu-i de acord cu această realitate socialistă, dacă până la urma urmei. Un alt exemplu, Călin Ababii din „Frumos și sfânt”. Călin Ababii se revoltă și el este dat afară de prietenul lui care este la Comitetul Central tocmai pentru faptul că spune că voi mergeți cu tăvălucul, cu tăvălucul mergeți prin această, voi, au fost rațele celea trimise la abator fără să nu știu cum acolo, vitele care au fost însămânțate și tăiate să cântărească mai mult etc., etc. și Mihai Gruia îl gonește din cabinetul său, că tu ești prietenul meu și să-mi spui tu mie așa lucruri, da, noi facem greșeli, noi nu știu ce acolo. Deci, Mihai Gruia este un revoltat. (…)
