Vocea Basarabiei: Astăzi îl avem ca invitat pe dl director al programului „Mediu de afaceri și întreprinderi mici și mijlocii” de la Expert-Grup, Stas Madan. Mulțumim mult că ați găsit timp să veniți la Vocea Basarabiei!
Stas Madan: Bine v-am găsit! Vin cu mare drag.
Vocea Basarabiei: Prilejul pentru care am lansat această invitație e drumul pe care vrea să-l parcurgă Republica Moldova, ajungând în 2030 în Uniunea Europeană. Se discută foarte mult despre aspectele politice, despre cele 9 condiționalități, dar de această dată totuși aș vrea să discutăm mai mult pe dimensiunea economică, pentru că e destul de importantă și diplomația economică, care trebuie să fie promovată, iar bunăstarea și prosperitatea o să vină în casele cetățenilor, pentru că aceasta este așteptarea cea mai mare, dacă se va ține cont și de dezvoltarea economiei naționale. Apropo, unde a ajuns astăzi economia Republicii Moldova? Unii spun că e aproape pe butuci, alții insistă că totuși nu e chiar așa. Ce zice Stas Madan?
Stas Madan: Bine, nu avem un răspuns univoc aici, cert este că ultimii 3 ani sunt cu adevărat niște ani în care economia noastră variază de la oscilații extreme, pentru că s-au suprapus o grămadă de crize, am avut o scădere economică semnificativă de peste 8 la sută în anul 2020, pentru că am avut COVID și secetă, apoi am avut o revenire spectaculoasă în anul 2021, când economia a crescut cu 14 la sută, apoi am avut anul 2022, în care iarăși am avut o grămadă de ingrediente nefaste venite din exterior – această inflație persistentă, criza energetică, dar, înainte de toate, impactul războiului pornit de Federația Rusă asupra Ucrainei ne-a afectat enorm și avem o scădere economică de aproape 6 la sută în anul 2022. Pentru acest an, pornind de la datele problemei de anul trecut, economia noastră va înregistra o creștere, probabil, de 4-5 la sută.
Ponderea populației care trăiește sub rata sărăciei absolute a crescut de la 25 la 31 la sută anul trecut, pentru că și acest indicator sub care se calculează această rată a sărăciei absolute a crescut în anul trecut de la 2.300 la 2.900 de lei.
Vocea Basarabiei: Poate e bine să explicăm ce înseamnă inflația care este importată? Pentru că, atunci când îi spui cetățeanului simplu că această inflație vine din afară, el își pune întrebarea: „Dar autoritățile de aici nu ar putea să facă mai multe? De exemplu, de ce nu s-a ajuns la o inflație atât de mare în Ucraina, țară aflată în război”?
Stas Madan: Putem începe să explicăm, în general, ce este inflația. Deci, inflația este măsurată de Biroul Național de Statistică prin intermediul indicelui prețului de consum. Se ia un coș de consum mediu al unui moldovean și în funcție de cum evoluează prețurile din acel coș și care este structura cheltuielilor avem acest indicator – creștere generală a prețurilor, pentru că, până la urmă, inflația asta înseamnă – creșterea generală a prețurilor. Da, în Republica Moldova în anul 2022, într-adevăr, inflația medie a fost de aproape 30 la sută și a lovit substanțial în puterea de cumpărare a populației. Drept dovadă, spre exemplu, ponderea populației care trăiește sub rata sărăciei absolute a crescut de la 25 la 31 la sută anul trecut, pentru că și acest indicator sub care se calculează această rată a sărăciei absolute a crescut în anul trecut de la 2.300 la 2.900 de lei. Deci, inflația chiar a făcut ravagii asupra puterii de cumpărare a populație și cumva nu putem să nu înțelegem nemulțumirea și durerea multor oameni, pentru că, într-adevăr, are inflația această proprietate de a ne lovi la buzunar la modul direct. Acum, vorbind despre cauzele inflației, Republica Moldova ca și structură este o economie mică deschisă, de noi multe lucruri nu prea depind. Atunci când avem creșterea prețurilor la resursele energetice, atunci când avem creșterea prețurilor la produsele alimentare la nivel internațional, noi nu avem decât să ne adaptăm acestei situații, dar nicidecum să o influențăm, pentru că cum poți să controlezi prețul de import? Sigur, putem să punem un plafon de preț, spre exemplu, dar atunci vom avea deficit pe piață, pentru că nimeni nu va dori să lucreze pe această piață și este evident că ceea ce avem noi de făcut nu putem decât să încercăm să ne adaptăm acestei situații, pentru că dacă să vorbim foarte punctual despre Republica Moldova, am avut această creștere a prețurilor la produsele alimentare inițial și până la invazia rusă în Ucraina. Și aici trebuie să spunem un lucru foarte important, pentru că, dacă în medie un cetățean din Uniunea Europeană cheltuie pentru produsele alimentare cam 15 la sută din toată structura cheltuielilor de consum, în Republica Moldova această pondere este de aproape 3 ori mai mare, în jur de 43 la sută. Evident că atunci când au crescut prețurile la produsele alimentare, coșul alimentar al unui moldovean a fost mult mai afectat, pentru că noi cheltuim mai mult în structura cheltuielilor anume pentru produse alimentare. Același lucru este și în cazul utilităților, de fapt, un alt mare factor a ținut de scumpirea resurselor energetice, or și în acest caz să ne gândim iarăși ce putem face. Republica Moldova este o țară care nu are aceste resurse energetice, ca să le poată produce, deci le importăm în proporție de sută la sută și în cazul gazelor naturale la fel sută la sută. Și atunci, iarăși este o situație pe piață la care trebuie să încercăm să ne adaptăm. Deci a fost și acel sistem de compensații care a fost, într-un fel, ceva unicat în această regiune, pentru că guvernul a încercat să-l facă cumva mai echitabil și mărimea compensației să fie în funcție de nevoia omului, dar creșterea generală a prețurilor iarăși nu putea fi oprită. Un alt factor important ține de război și aici inflația a fost afectată în Moldova din două motive: pe de o parte, din toate statele din regiune, Moldova era cea mai legată în termeni de exporturi și importuri de aceste țări – Rusia, Ucraina, Belarus – până la război, deci cam 13 la sută din exporturi și peste o pătrime din importuri veneau din aceste țări. În special în cazul produselor alimentare, spre exemplu, veneau foarte multe produse ucrainene care erau mai ieftine și atunci când a venit războiul a trebuit să înlocuim aceste produse cu alte produse și să găsim alți furnizori și, evident, și aceasta a dus la o creștere a prețurilor, iar un alt motiv ține de logistică, pentru că cele mai multe importuri pe care le făcea Republica Moldova se făceau prin portul Odesa, care era pentru noi un nod logistic foarte important. Acum a venit războiul, nu am mai avut acces la port și a trebuit să schimbăm rutele comerciale. Sigur că schimbarea acestor rute a făcut iarăși ca și costurile de transport și logistică să crească foarte mult și evident că, până la urmă, aceste costuri se transmit în costul final pe care îl plătim noi cu toții la un produs sau altul. Și un alt aspect ține de faptul că, spuneam la început, Republica Moldova este o economie mică, deschisă, deci avem o piață mică și, în general, pentru țări care sunt o piață mică marii furnizori de bunuri și servicii lucrează cu stocuri minime pe această piață și atunci noi resimțim mai repede decât alte state acest șoc al creșterii prețurilor. Și, apropo, dacă o să ne uităm la statele din Uniunea Europeană unde au crescut cel mai mult prețurile, o să vedem că sunt statele baltice, care iarăși sunt niște piețe mici, cum este și cea a Republicii Moldova și care la fel depind mult de resursele energetice. Deci, cam aceștia ar fi factorii care au făcut ca, din păcate, inflația să urce în sus foarte mult pe parcursul anului trecut. Anul acesta, lucrurile revin cât de cât la normal, dar iarăși avem inflație mai mică, dar în continuare avem această creștere de prețuri care se va atenua abia spre a doua jumătate a anului și spre sfârșitul anului lucrurile vor reveni cât de cât la o nouă normalitate.
Vocea Basarabiei: Indignarea, nemulțumirea oamenilor e că dacă inflația a fost atât de mare, de ce nu au încercat cei de la guvernare să indexeze pensiile, de exemplu, în funcție de gradul pe care îl înregistra inflația?
Stas Madan: Să știți că guvernul, dacă analizăm structura cheltuielilor publice cum a evoluat în ultimii 3 ani, a întins cam coarda la maximum, cât a putut, din ceea ce este posibil pentru cheltuielile sociale. Și aici pot să vă dau un indicator foarte simplu, dacă în anul 2021 cheltuielile pentru protecția socială raportate la Produsul Intern Brut erau de 12,2 la sută, cheltuielile pentru acest an planificate sunt de 15,1 la sută, deci este evident că guvernul a prioritizat cheltuielile sociale, dar, până la urmă, toată lumea a avut de pierdut într-o măsură sau alta în această situație, pentru că am avut deficite bugetare foarte mari anume din acest motiv că au fost extinse foarte mult cheltuielile sociale. Sigur, această situație din acest an, probabil aveți în vedere când guvernul a decis să indexeze pensiile doar la jumătate din cât era prevăzut…
Vocea Basarabiei: Exact.
Stas Madan: Sigur că noi puteam crește și până la 30 la sută, întrebarea – de unde luăm bani ca să susținem aceste cheltuieli, pentru că în acest an iarăși avem un deficit bugetar foarte mare?
În anul 2022, dacă guvernul ar fi aplicat formula care era scrisă în lege, atunci pensia ar fi trebuit să fie indexată cu 5-6 la sută, dar ea a fost indexată atunci cu 15 la sută, pentru că existau posibilități, și a fost indexată într-o asemenea măsură.
Vocea Basarabiei: Haideți să vorbim despre deficitul bugetar care e destul de mare.
Stas Madan: Dar terminând ideea cu indexarea pensiilor, noi nu trebuie să uităm că în anul 2022, dacă guvernul ar fi aplicat formula care era scrisă în lege, atunci pensia ar fi trebuit să fie indexată cu 5-6 la sută, dar ea a fost indexată atunci cu 15 la sută, pentru că existau posibilități, și a fost indexată într-o asemenea măsură. Acum, anul acesta sigur că și așa situația este la limită cu deficitul bugetar, cu evoluția încasărilor la buget și s-a făcut probabil calculul până unde putem întinde maximum coarda.
Vocea Basarabiei: Dar cunoașteți bine reproșul cetățenilor, „păi, măcar pe o lună să ne schimbăm, să mergem noi în parlament, în guvern, și să vină deputații, miniștrii să trăiască cu o pensie de 2.000, de 3.000 de lei”, deseori auzim asemenea constatări.
Stas Madan: Sigur. Și eu am spus, de fapt, aceste cifre care sunt foarte dureroase, pentru că, încă o dată repet, rata sărăciei absolute anul trecut în Republica Moldova a crescut de la 25 la 31 la sută. Deci este, într-adevăr, o deteriorare a puterii de cumpărare și, în cele din urmă, a standardelor de viață a populației și aceste îngrijorări sau aceste frustrări ale populației sunt absolut explicabile și justificabile. Întrebarea este – ce putem noi face de cealaltă parte a lucrurilor? Pentru că nu cred că, indiferent de culoarea politică, este vreun guvern care, dacă are spațiu de a majora pensiile, va refuza să facă acest lucru. Îmi vine foarte greu să cred acest lucru, pentru că aceste măsuri bineînțeles că dau bine și la ratingul electoral, dar iarăși trebuie să reieșim din cadrul de posibilități pe care îl avem.
Nu cred că, indiferent de culoarea politică, este vreun guvern care, dacă are spațiu de a majora pensiile, va refuza să facă acest lucru.
Vocea Basarabiei: Iată când ați spus că rata de sărăcie a depășit 30 la sută sau în jurul la 30 la sută, atunci devine explicabil pentru unii cetățeni care spun că „de ce vă uitați cu ochi răi la mine dacă merg la un miting, la un protest și acolo mi se oferă 400-500 de lei, pentru că eu chiar am ajuns să trăiesc la limita sărăciei”?
Stas Madan: Bine, nu cred că asta este o soluție, pentru că acei bani provin tot din niște furturi, până la urmă, și faptul că am ajuns în situația în care am ajuns este inclusiv rezultatul faptului că cei care acum stau în spatele acelor proteste au slăbit statul, și l-au slăbit substanțial demult, și au pus inclusiv pe umerii noștri, ai tuturor contribuabililor, o notă de plată rezultată din furtul miliardului, una destul de consistentă. Și evident că atunci când furi într-un asemenea hal, sigur că rămân și resurse ca să încerci să revii la putere, exploatând, până la urmă, durerea unor oameni.
Vocea Basarabiei: Dar ar putea totuși să fie mai mulți bani în buget și să nu se spună despre buget că e doar unul consumist și aproape că nu mai sunt direcționați bani pentru investiții, iar investiții ar însemna inclusiv niște salarii mai bune, o mulțumire mai mare din partea cetățenilor? De ce e atât de mare deficitul bugetar?
Stas Madan: Pentru că bugetul este format din ceea ce contribuim noi cu toții ca și cetățeni și, respectiv, diferența dintre venituri și cheltuieli, luăm bani cu împrumut, care cad, până la urmă, pe umerii generațiilor viitoare, pentru că acești bani trebuie întorși. Sigur că este și o anumită porțiune de granturi, dar, în mare parte, este vorba despre împrumuturi. Evident că noi trebuie să avem acest focus pe dezvoltarea economică, pentru că, bine, noi putem să percepem aceste cheltuieli sociale ca o plăcintă și faptul că noi o să împărțim plăcinta ceea într-un mod sau altul, ea va rămâne la fel de mare ca și dimensiune, de aceea noi trebuie să o creștem, dar o putem crește doar mizând pe dezvoltarea economică. De fapt, dacă ne uităm la noul guvern, când a venit cumva a deplasat accentele anume pe dezvoltarea economică și dacă ne uităm inclusiv la rectificarea bugetară, care acum este în discuții, în mare parte se dau bani mai mulți anume pentru dezvoltarea programelor de afaceri pentru IMM-uri, pentru fondul rutier sau pentru agricultori, deci, până la urmă, vorbim de bani pentru dezvoltarea economică.
