Vocea Basarabiei: Continuăm să facem totalurile anului care se încheie, anului 2023, și să vorbim despre doleanțe, despre perspective de la anul care ne bate la ușă, 2024. Am decis să facem un bilanț al anului, totalurile anului care rămâne în istorie împreună cu colegul, jurnalistul Romeo Cemârtan, care este și doctor în teologie. Mulțumim mult, Romeo, că ai acceptat să avem această discuție!
Romeo Cemârtan: Eu vă mulțumesc pentru invitație!
Vocea Basarabiei: Și pentru că atât de mult s-a vorbit despre sărbătorirea Nașterii Domnului pe stil nou, pe stil vechi, despre aflarea pe o perioadă destul de mare la Moscova, a câta oară în acest an 2023, a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, Vladimir, să pornim de la aceste discuții care au loc în societate și, mai ales, a câta oară să ne referim și la această dispută care se menține, iată, de ceva timp între Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei, din moment ce unele parohii au decis să treacă în subordonarea Patriarhiei Române prin Mitropolia Basarabiei. Cum se încheie acest an 2023 din punctul de vedere al ceea ce se întâmplă în sânul Bisericii din Republica Moldova și pe această dimensiune a ortodoxiei?
Romeo Cemârtan: Eu cred că, pentru cei care îl au pe Hristos în inimă, anul se încheie cu pace, cu dragoste, cu bucurie și cu mulțumire pentru tot ce am avut, pentru că trebuie să fim recunoscători, am avut totuși un an destul de reușit și nu am avut foarte multe provocări periculoase care puteau să ne atingă și efectiv să ne aducă la o dezbinare și mai mare și la provocări și mai mari. Și eu cred că oamenii acum sunt într-un moment când nu e vorba de calendar sau cum sărbătorim, e vorba dacă vrem să-l urmăm pe Hristos, care este adevărul. El asta spunea permanent: „Eu sunt calea, adevărul și viața”. El nu se referea la persoana sa, ci se referea la acest principiu pe care îl trăia și pe care trebuie și noi, creștinii care îl urmăm sau îl trăim, să căutăm adevărul, să căutăm dragostea, să căutăm dreptatea.
Vocea Basarabiei: Bine, istoricii au mai căutat prin arhive și au găsit că au fost ani încă cu mult timp în urmă când, totuși, Crăciunul avea o singură dată a Nașterii Domnului – 25 decembrie.
Romeo Cemârtan: Și acum are o singură dată. Din punct de vedere bisericesc, avem numai o singură dată, 25 decembrie. Pur și simplu, această dată este în calendarul nou sărbătorită cu această denumire, iar în cel vechi, ea tot cu aceeași denumire e sărbătorită pe 7 ianuarie. E o problemă mai mult tehnică, astronomică, care nu are nicio tangență cu Domnul și nu are nicio problemă, să-i spunem așa, de credință, e o problemă tehnică – ajustarea calendarului bisericesc la calendarul astronomic.
Conducătorul Bisericii Ruse este acela care are alte priorități decât Evanghelia
Vocea Basarabiei: Dar cu trecerea anilor ar putea să se ajungă ca doar la o singură dată să fie sărbătorit Crăciunul?
Romeo Cemârtan: Din câte țin eu minte, la Sinodul Panortodox din ’22 toate bisericile care au fost prezente, inclusiv acea biserica rusă, care era prigonită de bolșevici, toate bisericile au ajuns la concluzia că trebuie ajustat calendarul.
Vocea Basarabiei: E un paradox în Republica Moldova, pentru că mulți cetățeni spun că „pe stil nou, noi îl sărbătorim aici, în capitală”, mă refer la cei care sunt locuitorii municipiului Chișinău, „iar pe stil vechi mergem la țară” și mersul acesta la țară mai mult se identifică cu tradițiile. Ei merg, pentru că acolo este sacrificat godacul, pentru că acolo se gătesc asemenea bucate, pentru că acolo mai vin cete de colindători, pentru că farmecul de la țară e altul decât cel de la oraș, mai ales în timpul acestor sărbători, deși acum, dacă nu e zăpadă, parcă nu e chiar acea atmosferă frumoasă, când cetele de colindători, urători veneau pe la geamuri.
Romeo Cemârtan: Noi acum o să facem un pic de glumă, dar cred că ați prins perioada când cei de stil vechi spuneau: „Iată, Dumnezeu ține cu noi”…
Vocea Basarabiei: Pentru că ne dă zăpadă?
Romeo Cemârtan: Da! Vedeți, acum Dumnezeu nu ține nici cu cei care sărbătoresc pe stil nou, nici cu cei care sărbătoresc pe stil vechi. Eu am întâlnit o mulțime de oameni din diferite sate care serbează la țară pe stil nou, ei așa au rămas și așa au sărbătorit chiar și în perioada sovietică.
Vocea Basarabiei: Dar eu nu-i aud pe aceștia care merg în Moldova profundă să zică: „Merg la țară să sărbătoresc Crăciunul și încep aceste sărbători mai întâi ajungând la biserică”?
Romeo Cemârtan: De fapt, Crăciunul este culminația unei perioade. Deci, este vorba despre Postul de Crăciun, și acest Post de Crăciun se termină în Ajunul Crăciunului, deci a Nașterii Domnului, și e o problemă pentru foarte mulți creștini care încearcă, mai ales în perioada sovietică era interzis să sărbătorești tot ce era legat de credință, iar Anul Nou era o sărbătoare sovietică, care arăta o tendință spre comunismul înfloritor și tot așa. E o problemă să ai mai întâi o sărbătoare civică și pe urmă una religioasă. Eu cred că oamenii au să ajungă cu timpul, și nu-i vorba de autorități, dar de cele bisericești, nu laice, care să lămurească oamenilor că Nașterea Domnului este legată de o dată convențională, pentru că nu avem nicio sursă istorică, care să spună precis în ce zi s-a născut Mântuitorul și este legată de simbolism. Și simbolismul este anume că e cea mai întunecată noapte care se trece și începe ziua să crească, speranța, pentru că Hristos este speranță.
Vocea Basarabiei: Da, foarte frumos spus! Între timp, guvernul decide ca aceste zile să fie, totuși, zile libere, ca cetățenii să aibă această posibilitate să se întâlnească fie în cercul familiei, fie cu prietenii, pentru că așa se sărbătoresc aceste zile libere în Republica Moldova, mai ales acum în toiul iernii. Pentru că la început ai spus că trebuie să mulțumim că avem pace, dar, totuși, pacea e fragilă, pentru că în imediata vecinătate e război. De ce vorbesc și despre imediata vecinătate? Pentru că am avut o discuție cu ambasadorul Ucrainei în Republica Moldova și eu am aflat cu stupoare că în Ucraina, totuși, majoritatea parohiilor rămân a fi în subordonarea Patriarhiei Ruse.
Romeo Cemârtan: Noi vorbim despre o sferă, să spunem așa, foarte conservativă. Biserica este ca și o armată, cu niște legi foarte stricte, cu o istorie extrem de mare, numai că în armată se varsă sânge pentru a birui, iar în ortodoxie și în credința creștină verși sângele propriu pentru a birui. Și biruința e, în primul rând, asupra limitelor tale, asupra fricilor tale și nicidecum asupra inamicului tău, pe care chiar Mântuitorul spunea că „trebuie să-l iubești, chiar dacă el te urăște și îți vrea răul”. Noi vorbim despre spațiul post-sovietic, cred că ar fi bine ca telespectatorii să înțeleagă că Rusia politică și cea bisericească niciodată n-au recunoscut real destrămarea URSS-ului.
În cazul în care Rusia scade din influență, cred că și Biserica Rusă o să fie mult mai înțelegătoare și mai puțin radicală
Vocea Basarabiei: Adică, biserica e cea care mai menține URSS-ul, așa cum a spus unul dintre interlocutorii noștri aici, la Vocea Basarabiei?
Romeo Cemârtan: Exact! Teritoriul canonic al Bisericii Ruse se extinde pe acest spațiu și rămâne acel liant, care îi dă un motiv să creadă că ei stăpâni sunt pe acest pământ.
Vocea Basarabiei: Dar aici nu e un paradox? Totuși, enoriașii merg la aceste biserici, și am înțeles că ar fi vreo 8 mii de parohii în Ucraina și, pe de o parte, ei merg și asistă la serviciul divin, unde capul acelei parohii se roagă pentru sănătatea Patriarhului Kiril, iar pe de altă parte, Patriarhul Kiril a folosit agheasma pentru a sfinți tehnica militară și a îndemna, a încuraja rușii să meargă să lupte în Ucraina.
Romeo Cemârtan: Suntem într-o perioadă hibrid, dar tot ce este hibrid, este un paradox. De exemplu, aș începe cu mentalitatea asta post-sovietică, care este un hibrid. Avem biserică recunoscută, ea este cea care se bucură de încrederea populației, dar avem și nostalgia sovietică, care se lupta împotriva bisericii.
Vocea Basarabiei: Lupta asta mai continuă și, oricum, odată și odată trebuie cineva să iasă învingător?
Romeo Cemârtan: Eu aș spune că între aceste două ideologii s-a creat un impact, ca și în anii ‘90, s-a creat o înțelegere între statul rus polițist și grupuri criminale. Această simbioză a creat statul rus hibrid de astăzi și a creat mentalitatea aceasta, unde se împacă două lucruri care nu se pot împăca.
Vocea Basarabiei: Total diferite?
Romeo Cemârtan: E un fel de schizofrenie politică și ideologică și, din păcate, ea a pătruns și în sfera religioasă. Deci, credincioșii aceștia știu că este un singur Dumnezeu, ei știu că este o singură biserică și încearcă să ignore. Acest conducător al Bisericii Ruse este acela care are alte priorități decât Evanghelia.
Vocea Basarabiei: Bine, dar în Ucraina s-a permis crearea bisericii autocefale și s-ar părea că în acest timp, de când a pornit invazia rusă în Ucraina, cei care ar fi dorit să se despartă de Patriarhia Rusă ar fi avut posibilitatea să se regăsească într-o altă comunitate, mai cu seamă că tot de la ambasadorul Șevcenko am aflat că a fost adusă în corespundere cu aceste cerințe și legislația națională a Ucrainei?
Romeo Cemârtan: Modificarea legilor și implicarea statului nu asigură schimbarea mentalității.
Vocea Basarabiei: Nu-i convingătoare pentru enoriași?
Romeo Cemârtan: Problema este în om. Dacă omul de mulți ani și-a creat un așa program intern, mai ales în domeniul credinței, este foarte complicat cu argumente clare și științifice să-l schimbi.
Vocea Basarabiei: Și atunci când Vladimir Putin se gândește la victorie, el nu ia în calcul și faptul că pe teritoriul Ucrainei încă mai sunt 8 mii de parohii care sunt în subordonarea Patriarhiei Ruse?
Romeo Cemârtan: Acesta este un argument în plus pentru a continua lupta mai departe. El consideră că acești cetățeni, acești credincioși doresc înapoi în URSS.
Vocea Basarabiei: Refacerea URSS-ului?
Romeo Cemârtan: Da, și dorește acest spațiu unificat în care să avem cred că principiul acela imperial care a fost preluat de Hitler: „…un conducător, o națiune, o țară”.
Vocea Basarabiei: Și, între timp, lucrurile se schimbă în bine sau în mai puțin bine în Republica Moldova, când vorbim despre biserică? Ce părere aveți despre aceste, nu știu dacă confruntări, dar dispute putem să le spunem, între cele două mitropolii – Mitropolia Basarabiei și Mitropolia Moldovei?
Romeo Cemârtan: Din cauza războiului din Ucraina, aceste dispute sunt mai în vizor, mai accentuate, dar ele întotdeauna au fost, din ’92, de când a fost reactivată Mitropolia Basarabiei. Pur și simplu, toate aceste încercări de a trece, căutări ale unui compromis au fost sau ignorate de mass-media, sau arătate ca niște scandaluri legate de împărțirea avuției ș.a.m.d., dar populația permanent a fost pusă în fața alegerii – a alege o mitropolie sau alta. E clar că până la guvernarea actuală, celelalte guvernări împiedicau ca această alegere să fie liberă și, să spunem, mai în drepturi, să nu fie implicați alți factori, dar, până la urmă, credincioșii sunt acei care își aleg modul în care se roagă. Biserica nu este numai o clădire, este o comunitate și această comunitate este în drept să aleagă exprimarea credinței – în ce structură metropolitană vor să fie, în ce limbă să se roage lui Dumnezeu. Și e clar că Biserica Rusă foarte mult, într-un fel, aș spune că preface această misiune a bisericii de a fi universală. De fapt, aș spune că Biserica Rusă acum în spațiul ei încearcă să domine și să demonstreze că ea este biserica universală și în afară de ea nicio biserică nu are niciun drept de activitate pe acest teritoriu.
Vocea Basarabiei: Dar parcă nu există logică și rațiune în această dorință pe care și-o dorește Biserica Rusă?
Romeo Cemârtan: Ba este! Pentru că în perioada imperială, deci a Bizanțului, biserica era cea care încreștina foarte multe popoare. Și după ce Biserica din Constantinopol a căzut sub Imperiul Otoman, Biserica Rusă a devenit cea care a continuat să încreștineze alte popoare. Problema este că noi, românii, poporul din spațiul balcanic am fost deja ortodocși, am fost deja creștini când ei au venit aici și nu aveau niciun drept să-și extindă jurisdicția lor canonică pe acest teritoriu.
Vocea Basarabiei: Dar ce aflăm noi iarăși din arhivă? Că pe timpul foștilor patriarhi, Patriarhul rus Alexei și Patriarhul României Teoctist, subiectul ce ține de soarta Bisericii din Republica Moldova a fost discutat, și nu doar discutat, practic s-ar fi ajuns la anumite înțelegeri.
Romeo Cemârtan: Din ’92 a fost discutat în permanență, a fost discutat, numai că, știți, ca și problema transnistreană, nu este rezolvată nu pentru că… Da, este o parte corectă în opinia că nici cei de la Chișinău nu doreau o rezolvare reală a acestui conflict transnistrean, am avut acele guvernări care se foloseau de situație, de această zonă gri, unde poți să speli banii, unde poți să faci afaceri, contrabandă ș.a.m.d. În situația conflictului legat de reactivarea Mitropoliei Basarabiei, Biserica Rusă a fost și este cea care tărăgănează rezolvarea acestei probleme.
Vocea Basarabiei: Dar, totuși, faptul că discutau cei doi foști patriarhi, asta ar fi însemnat că mai devreme sau mai târziu oricum ar fi trebuit ca și în Republica Moldova să fie clar ce soartă are biserica, biserica unită sau cum se zice?
Romeo Cemârtan: Presupun că în aceste discuții se lua și factorul politic, pentru că nu vorbim de Biserica Catolică, anume că Biserica Catolică a fost cea care a stat la obârșia multor state europene și era implicată în politică și în organizarea acelor state. La noi este modelul oriental, unde anume împăratul era acela care uneori era rivalul patriarhului și, într-un fel sau altul, influența viața bisericii. Cred că exact această mentalitate rămâne acum în capul patriarhilor ortodocși care vor să vadă care este finalitatea politică. În cazul în care Federația Rusă scade din influență, eu cred că și Biserica Rusă o să fie mult mai înțelegătoare și mai puțin radicală, care o să meargă la compromisuri și o să înțeleagă că ei pot să aibă jurisdicția pe teritoriul Republicii Moldova asupra rușilor sau asupra celor care se regăsesc în acest spațiu al lumii ruse.
