Unul dintre cei mai mari actori români din secolul al XX-lea, Toma Caragiu, fiind întrebat dacă lumea ar putea trăi fără cultură și artă, a spus: Da, doar că nu merită. Același lucru încearcă să-l demonstreze zilnic, prin lecțiile sale de viață, și cunoscutul actor Nicolae Jelescu, care este invitatul emisiunii de azi ”Puncte de Reflecție”. În cadrul unei discuții cu tâlc, am vorbit despre promovarea culturii și relațiile noii generații cu arta, dar și despre problemele și tragediile cotidiene, cum ar fi războiul de agresiune purtat de Rusia în Ucraina, mai ales că actorul este născut în sudul Basarabiei, la Reni, zonă atacată masiv acum de forțele ruse.
Vocea Basarabiei: Când ați fost ultima dată în Ucraina?
Nicolae Jelescu: Ultima dată am fost anul trecut, în luna august. N-am mers cu frică, întotdeauna, de câte ori merg pe pământul unde m-am născut, pe pământul meu românesc de acolo, de pe malul Dunării, simt o putere.
Vocea Basarabiei: În regiunea Reni…
Nicolae Jelescu: Da, în regiunea Reni. Dar am vorbit cu soră-mea și mi-a zis că se aud bubuituri foarte des în ultimul timp, că a fost bombardat din nou Izmailul, Reniul, dronele au fost toate doborâte, dar, oricum, se aude și soră-mea îmi spune că stau întotdeauna cu frica în sân, pentru că nu se știe unde cade, și cum aud o bubuitură – direct în beci. N-aș vrea, pentru că acolo este pământ românesc și rușii n-au ce căuta acolo în Ucraina, n-au niciun drept, dar mă doare foarte mult sufletul pentru oamenii de acolo, că suferă oameni nevinovați, de fapt, și de câte ori merg acasă, întotdeauna merg pe malul Dunării și privesc dincolo de Dunăre, Munții Măcin și îmi aduc aminte cuvintele spuse de tata. Când întrebam: „Tata, cine suntem noi, pentru că la școală ne spune că suntem moldoveni?”, el îmi spunea întotdeauna: „Tu ești român, eu am fost român, bunelul tău a fost român, noi suntem români, acesta e pământ românesc”.
Puterea pe care și-au asumat-o rușii, că sunt mari și tari, mi se pare deja putredă
Vocea Basarabiei: De ce Rusia își dorește ieșirea la Gurile Dunării?
Nicolae Jelescu: Dar Rusia mie îmi pare că își dorește orice ieșire, orice pământ să fie al lor. Puterea asta pe care au făcut-o ei, și-au asumat-o că sunt cei mai mari și cei mai tari mie mi se pare că e putredă și, oricum, vorba lui Eminescu, îmi place s-o evoc întotdeauna: Ce e val, ca valul trece… Va trece și asta, cred, va trece.
Vocea Basarabiei: Se varsă sânge, sacrificiul e unul foarte mare și, deocamdată, încă e de neînțeles – de ce a pornit această invazie rusă în Ucraina?
Nicolae Jelescu: Cred că nimeni nu poate să răspundă la întrebarea asta. Nici în visul cel mai rău, cum zic eu, nimeni nu s-a gândit că vreodată rușii au să atace Ucraina. Asta e. Aceștia sunt ei, probabil. Exceptând sigur că marea cultură rusă, aici nu vreau să-mi dau cu părerea, pentru că îmi pare rău ca să zic un lucru că, uite, nu trebuie să montăm piese rusești, să privim filme rusești. Bine, asta dacă ar fi să protestăm total, dacă toată lumea ar protesta în felul acesta, dar eu cred că nu trebuie să atingem cultura.
Vocea Basarabiei: Probabil, mulți se gândesc că inclusiv reprezentanții domeniului culturii ar putea să pună presiuni asupra celor care conduc?
Nicolae Jelescu: Exact! Și au pus. Mie mi se pare că foarte multă lume bună, oameni de teatru, muzicieni…
Vocea Basarabiei: Unii dintre ei au plecat din Rusia.
Nicolae Jelescu: Sigur. Alla Pugaciova, să zicem, ori Lia Ahedjakova, care este, cred eu, o luptătoare de neînvins, n-o paște niciun pericol pe ea, adică nu are frică. Dacă ar fi toți așa, eu cred că războiul demult s-ar fi terminat.
Vocea Basarabiei: Dar cum va intra în istorie liderul de la Kremlin?
Nicolae Jelescu: Iertată să-mi fie zicerea, dar multă lume zice că e Satana pe pământ. Și în cazul acesta, nu știu, probabil că nici nu va avea loc acolo, în pământ.
Vocea Basarabiei: Dar, aparent, relația lui cu biserica parcă e o relație strânsă, pentru că l-am văzut pe Vladimir Putin cu diferite ocazii în lăcașurile sfinte, mai cu seamă atunci când se sărbătorește Nașterea Domnului sau când e Învierea Domnului?
Nicolae Jelescu: Dar cum poți să intri în biserică cu pistolul la brâu ori cu sufletul negru sau roșu de atâta sânge, de atâția copii schilodiți, femei gravide omorâte? Nu știu cum îl primește biserica. Probabil că mergând în biserică crede că i se vor ierta multe păcate ori că va câștiga acest război, va fi învingător, dar nu prea cred. Adică, eu sper și vreau să fie așa.
Vocea Basarabiei: Despre rolul bisericii pe timp de război ce trebuie să spunem?
Nicolae Jelescu: Eu cred că biserica ar trebui să respecte cuvântul Domnului din Biblie: Nu râvni pământuri străine. Deci, dacă ar fi credincioși, dacă ar fi o biserică cu adevărat creștină, cred că ar lupta împotriva oricărui flagel, oricărui război, asta cred că ar trebui să facă biserica.
Vocea Basarabiei: Ruga pentru pace e cea care se rostește probabil cel mai des, pentru că toată lumea își dorește cât mai repede ca să fie pace și în această regiune, unde e situată Republica Moldova.
Nicolae Jelescu: Știți, mi-a venit acum versul lui Grigore Vieru, un vers pentru copii, dar atât de autentic și de necesar astăzi: Mama pâine albă coace,/ Noi zburdăm voios/ Pentru pace, pentru pace/ Mulțumim frumos. Asta ne dorim cu toții în ziua de astăzi – pace.
Vocea Basarabiei: Despre limba română în Ucraina și despre limba română în Republica Moldova, cât de acasă este limba română acolo, în Ucraina, unde sunt localitățile compact populate de către etnia română?
Nicolae Jelescu: Din păcate, limba română nu mai e la ea acasă acolo, la Dunăre, pentru că din momentul în care au interzis studierea în școală în limba maternă, în limba română, deja ea nu mai e la ea acasă. Eu simt, s-a schimbat foarte mult în ceea ce privește vorbirea din părțile noastre, era o vorbire perfect românească. Îmi aduc aminte când am venit la Chișinău spuneam pâne, și nu pâine, cânele... Toți se uitau și întrebau de ce așa? – Pentru că e limba mea de acolo. Și când am mers la dicționar și m-am sfătuit cu el, într-adevăr, era pâine, mâine, câine ș.a.m.d. Acum, nu, acum sunt introduse foarte multe rusisme, cuvinte ucrainene. Dacă pe vremea când era Uniunea Sovietică toate obiectele copiii le învățau în limba moldovenească, acum s-a introdus să studieze copiii limba ucraineană. Aici nu prea înțeleg și nu vreau să mă pronunț mai departe, că…
Vocea Basarabiei: A fost aici ambasadorul Republicii Moldova în Ucraina, dl Valeriu Chiveri, și ne spunea că în Ucraina mai sunt dicționare moldo-ucrainene și româno-ucrainene.
Nicolae Jelescu: Nu știu, nu le-am văzut, eu am văzut numai dicționarul lui Stati.
Vocea Basarabiei: Moldo-român…
Nicolae Jelescu: Moldo-român, da, dar pe astea nu le-am văzut, nu pot să spun, nu știu ce să zic, dar revenind la cei de acolo, ai mei simt românește, totuși încă nu e totul pierdut.
Vocea Basarabiei: Gândesc românește și simt românește.
Nicolae Jelescu: Gândesc românește și toate obiceiurile de iarnă, Crăciunul e pe stil nou de când mă țin eu minte și de când se ținea mama minte zicea că Crăciunul pe 25 decembrie era, deci, tradițiile s-au păstra foarte bine, încă s-au păstrat.
Bunul-simț e dovada supremă a inteligenței
Vocea Basarabiei: Și în Republica Moldova limba română e la ea acasă?
Nicolae Jelescu: Da! Eu m-am bucurat foarte mult, fiind la București am întâlnit o actriță, care mi-a zis: „Transmite tinerilor de la Chișinău, din Basarabia că îi respect foarte mult pentru limba frumoasă pe care o vorbesc”. Și eu m-am întâlnit cu studenții, am fost la o întâlnire cu dânșii la Universitatea „Ion Creangă” și le-am transmis mesajul acesta, dar am mai adăugat: „Dacă ați excepta, dacă ați anula toate cuvintele acestea care sunt acum în trend, de genul eu mă prikălesc sau chestiile astea, zic, da, eu cred că basarabenii care vor, vor vorbi o limbă perfectă românească”. Or, limba mi se pare un pic că este în declin.
Vocea Basarabiei: Și sunt regiuni unde aproape că e neglijată…
Nicolae Jelescu: Dar de către cine este neglijată? Poate că de acei din vârf de lance, dar nu, eu cred că puțină cultură în plus nu strică. Or, lecturile, vrei-nu vrei, dacă este tolba plină, nu poți fi incult. Dacă avem bunul-simț, pentru că, iarăși vorba ceea: bunul-simț e dovada supremă a inteligenței. Vrem noi sau nu vrem, cartea ne face să cunoaștem mai multe și omul care cunoaște mai multe sigur că nu poate fi incult. Cultura de aici vine, din cărți, or de pe telefoanele mobile nu prea cred. Sunt foarte multe fake-uri acum și câteodată îți dai seama că fake-urile acestea sunt mai „adevărate” decât realitatea.
Vocea Basarabiei: Mai credibile…
Nicolae Jelescu: Da, mai credibile. De aceea eu, dacă ar fi puterea mea, aș scoate toate prostiile acestea de pe net.
Vocea Basarabiei: Atunci s-ar zice că e dictatură, că trăim într-un mediu unde cenzura e la ea acasă. Dar lumea ce vrea acum? Vrea libertate, vrea democrație…
Nicolae Jelescu: Corect, dar să fie puse restricții, deci să i se închidă internetul atunci când face greșeli când scrie ori când postează ceva indecent, ori ceea ce nu este adevărat, pentru că cei care nu știu, mai puțin deștepți, să zic așa, să nu supăr pe cineva, ar trebui să plătească pentru ceea ce postează.
Vocea Basarabiei: Dar cine sunt astăzi semănătorii de cultură?
Nicolae Jelescu: Ar trebui să fie cum au și fost scriitorii, artiștii și la capitolul acesta avem foarte multe de vorbit, pentru că nu toți actorii își dau seama de menirea pe care o au. Și ziceam că orice spectator, orice om care te privește și dacă aude un cuvânt greșit spus de un prezentator de televiziune, de un actor, crede că așa trebuie, așa este, pentru că nu știe și ei des se racordează la oamenii care ies pe sticlă. Atunci trebuie să fim foarte atenți, cu mare atenție ce vorbim și cum vorbim. Bine, noi n-am fost tot timpul în mediul acesta românesc, am fost în mediul moldovenesc, ca să zic așa, și limba ne este așa cum ne este, dar trebuie să tindem și, iarăși, numai prin lecturi bune, pentru că sunt lecturi și lecturi. Dă mă rog, eu citesc în fiecare zi poezie, poezie nouă, ca să mai văd ce se face prin lumea poeziei și-mi dau seama de inteligența poetului, de bagajul de cultură pe care îl are în spatele lui și învăț și de la tineri, dar cel mai mult învăț de la clasicii noștri, pentru care am un respect deosebit și cred că sunt cel mai fericit om că am cunoscut poezia.
Vocea Basarabiei: Dvs. ați încercat să ne convingeți cât de mult trebuie să punem preț pe ceea ce seamănă oamenii de cultură, pentru că ceea ce seamănă încolțește.
Nicolae Jelescu: Exact.
Vocea Basarabiei: Adică ar trebui să existe mai multă cultură dacă am avea încredere și modele multe în societate, pentru că astăzi îi întrebi pe tineri: „Cine vă sunt reperele?” și mulți dintre ei aproape că nu pot să răspundă, pentru că zic că nu au nume. Înainte era preotul, era învățătorul, era chiar și polițistul, era medicul… Astăzi de ce e atât de greu să identifici persoanele care ar servi drept modele în societate?
Nicolae Jelescu: Nu e greu de identificat, bănuiesc eu. Tot timpul mă gândeam – de ce recurgem la niște subterfugii din astea, ce ne-ar fi mai ușor? Și vorbesc despre artiști, cânt cântecul acesta, pentru că prinde, zice, publicul prinde, aplaudă și nu știu ce. De ce spune versul acesta? Pentru că acesta merge. Nu! De ce coborâm la nivelul?… Bine, că nu estimez nivelul spectatorului, dar foarte mult spectator este care, să zicem, e mai jos. Noi trebuie să-l ridicăm la valoarea unui vers, dar nu coborâm noi acolo unde-i place lui. Și de aceea nu-mi permit niciodată și întotdeauna am avut discuții cu colegii mei că nu, n-ar trebui să coborâm. De ce să zicem totdeauna unul și același vers de Eminescu, parcă Eminescu are numai Vezi rândunelele se duc… sau pentru copii Somnoroase păsărele? Luceafărul are atâta poezie grea, artilerie grea și când vrei s-o reciți undeva zici: A, nu că-i grea și n-au să înțeleagă… Nu există așa ceva! Trebuie.
Vocea Basarabiei: Apropo, și unii politicieni au încercat și ei să coboare această cultură, pentru că aveau nevoie de electorat și ei credeau că dacă folosesc limbajul acesta care e la un nivel mai jos, atunci o să-i poată convinge mai ușor pe cetățeni să voteze pentru ei.
Nicolae Jelescu: Nu. Știți vorba aia – personalități fără personalitate? Copacul e plin cu proști, trebuie să-l scuturăm și atunci mai cad jos. Niciodată nu trebuie să coborâm, da, trebuie să fii corect cu oamenii, dacă vrei să te aleagă, corect, dar nu să cobori așa pentru populism din ăsta ca să vezi cât e de… Și după aia, dacă încerci să ajungi la un deputat pe care l-ai votat, mai ajungi? Asta e problema, că acum noi am uitat să iubim.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă iubire?
Nicolae Jelescu: O! Atât de mult! Se începe, frumusețea va salva lumea, eu cred că iubirea, dragostea va salva lumea, pentru că nu e vorba numai de dragostea dintre o femeie și un bărbat, dragostea de tot ce avem, de limba noastră. Dacă noi, basarabenii, am iubi limba, noi am vorbi-o frumos, corect, dar nu știm să iubim. Acum foarte multă lume am întâlnit, suntem, da, cum am zis noi, populiști, ne dăm așa, bine, superficiali, ca să părem nu știu cum și nu știu ce, nu, fățărnicia e atât de la modă acum, e în trend, e numărul 1. Numai te-ai întors, ai vorbit cu omul, te-ai întors și imediat ți-a aruncat o frază care… Măi, spune-mi-o în față! E cel mai greu să-i spui omului, pentru că oamenii mari, de fapt, niciodată, vorba aia, nu s-au socotit oameni mari și oamenii mici niciodată nu s-au socotit mici. Dar tocmai că ăia mici care nu se socot, ăia fac, de fapt, dar oameni mari sunt puțini.
Vocea Basarabiei: Dar de ce încearcă lumea să-și pună mai multe măști?
Nicolae Jelescu: Pentru ca să dea bine. De ce? Eu vin la dumneata și-ți spun, sunt foarte amabil și nu știu ce, îți spun de unul că ăla, dau bine și în fața dumitale, dacă nu mă prinzi sunt bine, dar…
Vocea Basarabiei: Dar atunci când ai multe măști, nu te amăgești pe tine?
Nicolae Jelescu: Păi nu, că e foarte greu, este cel mai greu să ai măști multe, pentru că poți să le încurci. Și atunci te prinzi, oricum, nu azi, mâine. Cel cu mască este deghizat.
Vocea Basarabiei: Eu mai puțin astăzi vreau să vorbim despre politică, dar atunci când discutăm cu alegătorii, ei recunosc că „am spus una, m-am gândit la alta, dar am făcut a treia”.
Nicolae Jelescu: Da, și? Asta e, fac ceea ce pot, ca să zicem așa, nu ceea ce ar trebui să facă.
Vocea Basarabiei: Și în acest mediu cresc alte generații…
Nicolae Jelescu: Sigur că da.
Vocea Basarabiei: Și atunci, viitorul ar putea să pară și mai sumbru?
Nicolae Jelescu: Eu sunt puțin dezamăgit de ceea ce văd acum.
Vocea Basarabiei: Dar ce vă dezamăgește cel mai mult?
Nicolae Jelescu: Fățărnicia asta care e pretutindeni.
Vocea Basarabiei: Invidia.
Nicolae Jelescu: Invidia de pildă e mam-egalității, spunea Eminescu, și îngrădirea contra răutății reciproce. Nu știu, e foarte-foarte complicat să-mi exprim toate sentimentele negative pe care le am, dar mă strădui întotdeauna să le alung, pentru că viața e așa cum este, e cam grea și trebuie să emanăm mai multă prietenie, dragoste, dacă vreți.
Vocea Basarabiei: Da, ați spus că dragostea ar trebui să salveze omenirea și prima a fost dragostea de limbă, dragostea de neam…
Nicolae Jelescu: …de semenii noștri, de lume, de orice, drag de un copac care crește.
Vocea Basarabiei: Când zicem dragostea de neam, cum se înțelege să ai această relație frumoasă și să spui ăsta-i neamul meu?
Nicolae Jelescu: Să fim patrioți, să nu ne divizăm, să nu spunem că suntem moldoveni, că noi suntem români. Vrem noi, nu vrem noi, dar suntem români. Și atunci, acela care spune că este moldovean și o ține foarte bine, ce fel de dragoste de patrie are?
Vocea Basarabiei: Bine, în România sunt moldoveni și cei de la Iași.
Nicolae Jelescu: Bine, sunt și dobrogeni, sunt și ardeleni, dar ei nu se numesc că sunt anume, națiunea lor este dobrogeană ori ardeleană, ori bănățeană, dar sunt români din Banat, dar noi zicem că suntem moldoveni din Moldova, nici măcar Basarabia. Și dacă noi pierdem momentul acesta sau zicem sus și tare că suntem români și că țara noastră este România, noi suntem o parte vândută ori dăruită, ori nu știu cum pe timpuri unora care nu ne-au meritat, cred eu. Asta este dragostea de patrie. Deci să știi că ești român, în primul rând, și să știi că țara ta e acolo.
Vocea Basarabiei: Ați spus că ce e val ca valul trece, dar care din versuri credeți că se potrivesc mai mult acestor timpuri?
Nicolae Jelescu: Eminescu cred că este perfect pentru aceste timpuri. Tot un fragment din Eminescu zice: Fiți răi și veți străbate/ La țintă-oricât de mare, numai prin răutate!/ Fiți răi! Și-urmați principiul ce lumea o domină – / Lăsați să creadă alții mai proști ca voi în bine./ De ce n-aveți voi minte? Deschideți ochii voștri,/ Vedeți că sfânt și bine sunt numai pentru proști?
Vocea Basarabiei: Dar se zice că binele învinge răul?
Nicolae Jelescu: În povești?
Vocea Basarabiei: Uneori și în realitate.
Nicolae Jelescu: Da, da… Știți vorba ceea din Biblie – te-a lovit pe o parte, dă-i și partea cealaltă, întoarce-o și pe a doua? Dar dacă nu intrăm în esență, atunci comportăm riscul să mergem numai cu vânătăi, dar noi asta nu știm, să citim printre rânduri unele lucruri, ce ar trebui să facem și ce nu. Dar legea scrie așa și eu pot s-o interpretez în mai multe feluri.
Vocea Basarabiei: Ce sugestii aveți pentru cei care au urmărit această emisiune, ca să facem lumea asta mai bună?
Nicolae Jelescu: Eu cred că inițierea este cel mai potrivit lucru și cel mai bun lucru pentru lume, pentru toată lumea. Dar ce înseamnă inițiere? Citire multă, lecturi multe, nu ascultăm orice, ascultăm numai sursele demne de încredere din mass-media și dacă mai putem să… Dar bine, că cine îți aude vocea? Nimeni nu ți-o aude. Dacă avem propuneri frumoase și bune pentru binele acestui loc de pământ, Basarabia, cred că ar trebui să fie, știți cum se fac acestea pentru donații, așa ar trebui să fie pentru idei frumoase pentru țara asta. Dacă cei care ne conduc nu pot rezolva această problemă, pe mine mă doare faptul că chiar am crezut că mulți tineri au să revină acasă. Nu, pleacă mai mulți! Și ce-i asta, de ce?
Vocea Basarabiei: Este răspunsul, e război în imediata vecinătate a Republicii Moldova, s-au suprapus aceste crize multe…
Nicolae Jelescu: Chestia asta poate s-o reia cineva de la dvs. și să zică: din cauza asta plec.
Îi spuneam fiului că nu mor până nu văd Unirea și el mi-a zis: o să trăiești mult, tata!
Vocea Basarabiei: Noi îi așteptăm pe cei care au plecat să revină și cei care au de gând să plece mai bine să rămână aici și să se implice.
Nicolae Jelescu: Eu am fost în comunitățile noastre foarte des, am fost de vreo 6 ori în Statele Unite ale Americii și pe oricine am întrebat din tineri: „Vă întoarceți acasă, nu vi-e dor?” – „Ni-e dor, dar nu ne întoarcem”. Și în Franța e același lucru, și în Italia, zic: „Ei, dar noi suntem aici, aproape, când ni-e dor, imediat am venit, ne-am dus înapoi. Pentru ce să stau acolo?” Unul, pe cuvântul meu de onoare, da, poate mai sunt, am văzut în interviuri care vor acasă, dar unul n-am auzit că vrea înapoi, pentru că văzând ce se petrece în republică, probabil că…
Vocea Basarabiei: Dar actorul Nicolae Jelescu s-a gândit să rămână în străinătate?
Nicolae Jelescu: Nu m-am gândit niciodată, dacă eram mai tânăr, cu siguranță rămâneam, dar la vârsta asta, nu cunoști limba, până înveți limba, mergi cu nasul în sus spre Domnul. E cam târziu, totul se face la timpul lui. Am spus și eu părerea mea, așa cum e.
Vocea Basarabiei: Da, și e o părere prețioasă și sper că mulți din cei care au urmărit să ia în calcul că avem nevoie, în primul rând, de dragoste, pentru că asta ar salva omenirea, dar mai avem nevoie încă de foarte multe lucruri.
Nicolae Jelescu: De foarte multe, sigur.
Vocea Basarabiei: Să fim uniți, să avem gândire critică, să ne implicăm, să judecăm mai puțin… Și dvs. continuați.
Nicolae Jelescu: Și dacă nu judeci tu, te judecă altul și tot așa, deci e un cerc vicios. Nu știu, eu sper, sper. Îi ziceam fiului meu că eu nu mor până nu văd Unirea și el mi-a zis că „ai să trăiești mult, tata”.
