Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vom continua să discutăm despre războiul Rusiei împotriva Ucrainei, care durează de aproape 500 de zile, despre integrarea europeană și reglementarea transnistreană, despre securitate și neutralitate. Despre toate aceste subiecte și altele vom discuta în cele ce urmează cu dl Alexandru Flenchea, fondator și director al Asociației „Inițiativa pentru Pace”, tot d-lui fost vicepremier pentru reintegrare. Bine ați revenit la Vocea Basarabiei!
Alexandru Flenchea: Bine v-am regăsit!
Vocea Basarabiei: Agresiunea Federației Ruse în Ucraina nu dă semne că se va termina destul de curând. Dvs. ziceți că Republica Moldova acum ar trebui să-și asume un rol mai mare ca să facă parte la aranjamentele de securitate. Cum e posibil acest lucru?
Alexandru Flenchea: Trebuia încă acum un an, dar nici acum nu este târziu.
Vocea Basarabiei: Și dacă nu e târziu, ce trebuie să facă Chișinăul ca să devină o parte mai activă la aceste aranjamente de securitate?
Alexandru Flenchea: Păi, uitați-vă, suntem în plină transformare a Europei, în primul rând, din punctul de vedere al securității în sensul cel mai larg, adică de la securitatea energetică și până la securitatea convențională Hart Security, cum se spune pe armată, și noi suntem practic în mijlocul evenimentelor. Lumea va fi altfel, Europa va fi altfel, fie că imediat după sfârșitul acestui război sau dacă ajungem într-un scenariu în care războiul va fi pus pe pauză, pentru că, cum zice și Zelenski, până nu pleacă ultimul soldat rus de pe teritoriul Ucrainei, nu putem vorbi decât despre un război amânat.
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă un război pus pe pauză, dle Flenchea?
Alexandru Flenchea: Noi am mai avut în zonă un război pus pe pauză între 2015, acordurile de la Minsk și februarie 2022.
Inevitabil, noile aranjamente de securitate vor include și Moldova, într-o formulă sau alta
Vocea Basarabiei: Atunci după ce a fost anexată Crimeea?
Alexandru Flenchea: Da!
Vocea Basarabiei: Dar acum totuși situația se mai schimbă?
Alexandru Flenchea: Ideea este mai dramatică. Vorbim despre o altă scară a războiului, vorbim despre mai mulți actori implicați din întregul continent și jumătate de lume implicată într-o formă sau alta. Din toate punctele de vedere, situația este mult mai dramatică și, respectiv, schimbările în Europa și schimbările în arhitectura de securitate vor fi mai mari atât instituțional, juridic, din punctul de vedere al documentelor, acordurilor, tratatelor care au să fie semnate, dar și geografic. Inevitabil noile aranjamente trebuie să includă, și vor include și Moldova, într-o formulă sau alta. Care va fi această formulă, depinde exclusiv de noi.
Vocea Basarabiei: Dar care ar fi scenariul cel mai potrivit ca Republica Moldova să poată să-și decidă viitorul așa cum își doresc cetățenii acestui stat?
Alexandru Flenchea: Noi suntem cei care decidem viitorul țării noastre, pentru că, dacă nu o facem noi, da, au să o facă alții, fără a ține cont de ceea ce vrem noi. Scenariul cel mai bun pentru toată lumea este ca războiul să se termine astăzi sau să nu se fi început defel.
Vocea Basarabiei: Și războiul, dacă e pus pe pauză, oricum asta ar însemna că se face o pauză, ca după asta să fie reluat și atunci, Doamne ferește, răzbunarea va fi și mai mare, pentru că atât Rusia, cât și Ucraina nu vor ceda niciun milimetru, așa cum se spune și de la Moscova, și de la Kiev?
Alexandru Flenchea: Nimeni nu anunță o recreație de 15 minute în război și nu anunță din timp data când va fi reluat războiul, dar, repet, în trecut am avut asemenea experiențe, am avut 7 ani de pace relativă, am văzut că ceea ce a început în februarie 2022 a fost încă mai dramatic decât ceea ce a început în 2014.
Vocea Basarabiei: Acum, miza summitului de la Vilnius e una mare și foarte mare, pentru că se vorbește foarte mult despre importanța acestui summit și despre deciziile care pot fi luate, și se consideră că ar putea să devină unele istorice în ultimii 40 de ani?
Alexandru Flenchea: Eu cred că soarta summitului NATO de la Vilnius este în mare parte decisă deja, cred că marii jucători, țările pe care se ține această Alianță militară, dar și Ucraina în mare parte și-au luat deciziile și sunt puține evoluții pe front nemijlocit din cele care sunt directe, care ar putea să schimbe ceea ce cred că deja tacit s-a decis.
Vocea Basarabiei: Perspectiva Ucrainei pentru o eventuală aderare la NATO credeți că e una clară?
Alexandru Flenchea: Ucraina, de altfel ca și Georgia, au perspectivă de aderare la NATO încă din 2008, de la summitul de la București, dar cred că se va merge pe niște formule de încurajare, Ucraina trebuie încurajată cumva, deci nu poate să nu se schimbe nimic în statutul relației Kiev-NATO în raport cu ceea ce a fost în 2008, dar, totodată, nu cred că putem vorbi despre decizii care să anunțe data când NATO va avea cu un membru mai mult.
Vocea Basarabiei: Și credeți că anume războiul e piedica pentru Ucraina de a adera la Alianța Nord-Atlantică?
Alexandru Flenchea: Da, sigur că da, pentru că comunitatea euroatlantică nu este pregătită să intre în război cu Rusia. Bine, formula asta este cumva consacrată, „nu este pregătită”, și atunci ar putea să apară întrebarea – când va fi pregătită? Nu, nu se un vrea asemenea scenariu, nu cred că oricine și-l dorește, pentru că am veni prea aproape de o catastrofă nucleară și de asta…
Vocea Basarabiei: Și ar crește furia Kremlinului, pentru că Rusia spune că nu-și dorește hotarul NATO să ajungă aproape?
Alexandru Flenchea: Rusia cu propriile mâini și-a dublat hotarul NATO în acest an prin aderarea Finlandei la Alianța Nord-Atlantică, hotarul cu mult mai mult decât s-a dublat.
Vocea Basarabiei: Se va decide la acest summit dacă se prelungește cu un an mandatul pentru secretarul general NATO Jens Stoltenberg?
Alexandru Flenchea: Da, este nota care a venit în dimineața zilei de 4 iulie.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă acest lucru, că e nevoie de stabilitate în rândul țărilor membre?
Alexandru Flenchea: Stoltenberg s-a manifestat nu doar ca un „manager” de rigoare al acestei organizații în perioada de criză majoră, dar și ca un lider adevărat, cu o autoritate incontestabilă în rândul Alianței Nord-Atlantice și de asta atâta timp cât mai durează războiul, de ce să intre și într-un fel de complicație politică, pentru că evident că alegerea unui nou secretar general, în primul rând, e un proces politic, e un proces de negocieri, pur și simplu nu este timp pentru asta, prioritățile sunt altele, pentru că era o decizie cât se poate de firească și cred că așteptată de toată lumea, nu a fost o surpriză.
Vocea Basarabiei: Dar cum trebuie să se dezvolte relația Republicii Moldova cu NATO în continuare, ținând cont că există aceste sondaje de opinie care arată că cetățenii, practic fiecare al treilea respondent ar fi de acord ca Republica Moldova să adere la NATO, 30 la sută din cetățeni?
Alexandru Flenchea: Respectiv, cealaltă tabără ar zice că 2/3 sunt împotrivă. În momentul în care deputații din primul parlament democratic ales al Republicii Moldova au adoptat Constituția țării noastre în 1994 și au proclamat neutralitatea constituțională a țării noastre, a fost pus un fel de tabu pe acest subiect al neutralității, chiar al forțelor armate ale Republicii Moldova, al activităților militare…
Decizia Moldovei de a fi un stat neutru a fost una pragmatică, dictată de moment, de provocările de securitate
Vocea Basarabiei: Dar în Moldova neutralitatea e egală cu statalitatea sau cum credeți dvs. că percep cetățenii acest lucru?
Alexandru Flenchea: Nu-i adevărat! Neutralitatea este egală cu statalitatea sau cu o parte indispensabilă a statalități. Dacă vreți, este cazul Elveției, care după multe secole de războaie, timp în care au fost cuceriți de austrieci s-au eliberați de austrieci, timp în care au furnizat mercenari pentru toți feudalii din Europa au zis: „gata, ajunge, noi în continuare nu ne implicăm în afacerile europene, nu ne implicăm în războaie”. Asta a fost o alegere care a devenit parte a ideologiei de stat și definește statul lor. Nu este și cazul Moldovei. Trebuie să înțelegem foarte clar, decizia ca Republica Moldova să fie un stat neutru a fost una pragmatică, dictată de moment în mare parte, de provocările de securitate. Haideți să spunem lucrurilor pe nume. De ce? Pentru că era armata rusă și este în continuare pe teritoriul țării noastre și atunci cei care, de fapt, au fondat statul nostru au zis: „Haideți să declarăm că suntem țară neutră și să rugăm rușii să plece, totodată, oferindu-le și garanții că în locul lor nu vin americanii, nu vine NATO, pentru că noi suntem neutri”. Asta nu a lucrat în mod evident. Deci, dacă am luat o decizie pragmatică atunci, în 1994, să fii pragmatic, înseamnă să ții cont și de circumstanțele care se schimbă și sunt decizii care sunt revizuite. Adică pot fi revizuite, dar pentru asta avem nevoie de discuții, discuții pe bune, adevărate, cât mai incluzive și cât mai reprezentative, să reevaluăm cum s-a schimbat climatul de securitate sau, mai degrabă, de insecuritate în țara noastră, în jurul țării noastre și cum e cel mai bine să facem față acestor amenințări de securitate, pentru că neutralitatea pentru Moldova nu a fost și nu este un scop în sine, o opțiune de alegere a securității noastre care se pare că de ceva timp nu este în stare să ne asigure securitatea noi o vrem.
Vocea Basarabiei: Dle Flenchea, și chiar dacă se iau în calcul aceste amenințări, aceste riscuri la adresa securității, oricum, dacă treci Nistrul și discuți cu cetățenii de acolo despre NATO, ei vor avea o reacție destul de negativă, dacă despre NATO s-ar discuta în regiunea găgăuză, cel mai probabil ar fi aceeași reacție, dar nu doar în…
Alexandru Flenchea: Dacă s-ar discuta… Aici e cheia – dacă s-ar discuta. Păi, nu s-a discutat niciodată. Noi vorbim despre aproape trei decenii, 29 de ani, timp în care acest subiect nu a fost dezbătut deloc. Și în special în Transnistria, din păcate, situația și atitudinile oamenilor nu sunt reprezentative. Dvs. și eu ținem minte Uniunea Sovietică, da? Și atunci când în lipsă de libertăți individuale, de libertăți și drepturi civile, politice, fiecare cetățean al Uniunii Sovietice știa foarte exact ce poate spune la școală (în cazul meu), la lucru și ce nu poate spune. Fiecare știa foarte clar ce trebuie să spună și, indiferent de ce credeau oamenii, exact ceea ce trebuia să spună, potrivit ideologiei oficiale, chiar dacă prezumția era că nu erau turnători în grup (chiar dacă erau). În realitate, asta nu s-a prea schimbat în Transnistria și ca să se asigure cei care controlează această regiune că nici nu se schimbă, avem activiști civici, opoziția politică, disidenții politici în închisoare, adică unii fie au fugit, fie că sunt în închisoare, fie că unii nu mai sunt în viață.
Cooperarea noastră cu NATO doar s-a aprofundat încontinuu și în cadrul statutului de neutralitate
Vocea Basarabiei: Și iată, ținând cont de această stare de spirit, ținând cont și de aceste sondaje care se fac cu regularitate și arată că doar 30 la sută dintre cetățeni ar fi gata ca Moldova să adere la NATO, cum ar trebui să își dezvolte Republica Moldova relația cu această alianță?
Alexandru Flenchea: Această relație trebuie definită inclusiv în baza unui consens național, OK, consens nu neapărat unanim, pentru că nu poate fi o societate unanimă, în Coreea de Nord este o societate unanimă. Nu cred că ne dorim acest model, dar noi nu avem un consens, noi nu avem, de fapt, o opinie a societății, noi avem doar 3 milioane de opinii individuale, pentru că, repet, niciodată nu am avut o dezbatere și o discuție adevărată la acest subiect, pentru că niciun lider politic până acum, în aproape toți anii de la adoptarea Constituției și până în prezent, pur și simplu nu a vrut să abordeze acest subiect, pentru că, mă rog, multe motive, altele sunt prioritățile, învățătorii vor bani, fermierii vor bani, nu mai știu ce crize energetice, crize demografice, niciodată nu a fost prioritate. Păi, iată, s-a schimbat situația în lume și în zona în care trăim, securitatea brusc a devenit prioritate, securitatea sau lipsa de securitate și de siguranță fizică pentru oameni și poate să afecteze fiecare om în parte, fie că conștientizează acest lucru sau nu. Iată despre acest lucru și trebuie să vorbim – ce facem mai departe, cum asigurăm securitatea țării noastre, cât de mult suntem pregătiți să investim în armată, dacă nu investim, atunci cine ne apără, cum ne apărăm? Și până la urmă, noi avem o istorie foarte lungă și bogată de relații cu NATO, încă din 1995, de când am primit statutul de parteneri NATO, Parteneriatul pentru Pace de-a lungul tuturor guvernărilor – de dreapta, de stânga, proruse sau prooccidentale -, cooperarea noastră cu NATO doar s-a aprofundat încontinuu și în cadrul statutului de neutralitate. Până la urmă, statalitatea noastră, a Republicii Moldova, așa cum e în Constituție, o definim noi.
Vocea Basarabiei: Iată, dvs. ziceți că, indiferent de culoarea politică a guvernării, toate puterile au încercat să aibă un dialog bun și foarte bun, inclusiv cu Cartierul General NATO la Bruxelles?
Alexandru Flenchea: Dar dvs. vă amintiți, Voronin printre primele vizite la Bruxelles, da, fiind la Bruxelles, întâlnindu-se cu conducerea Uniunii Europene, s-a întâlnit și cu secretarul general NATO?
Vocea Basarabiei: Da, ținem minte…
Alexandru Flenchea: Mai mult de 20 de ani în urmă a fost.
Vocea Basarabiei: Și ziceam că dialogul nu s-a întrerupt. Dar ce am mai auzit? Că inclusiv Moscova ar fi sfătuit Republica Moldova pe parcursul acestor ani să nu aprofundeze această relație cu NATO și chiar i-ar fi cerut.
Alexandru Flenchea: Eu nu cred că cuvântul „a sfătuit” este cuvântul potrivit, pentru că declarațiile în care ne atenționează să nu o facem sunt publice.
Vocea Basarabiei: Și Republica Moldova credeți că a ținut cont totuși de ceea ce i se sugera de la Kremlin? Ați spus că și Vladimir Voronin s-a întâlnit cu dl Solana, pe atunci secretar general NATO, dar a ținut cont și de ceea ce i se spunea de la Moscova?
Alexandru Flenchea: Repet, noi vedem o aprofundare și o extindere a cooperării cu NATO, constantă, continuă și neîntreruptă din 1995, în pofida declarațiilor care vin de la Moscova.
Vocea Basarabiei: Prioritate, totuși, a încercat să o facă actuala guvernare pe integrarea europeană. A devenit integrarea europeană o prioritate pentru întreaga societate?
Alexandru Flenchea: Integrarea europeană este prioritatea propusă de partidul de guvernământ încă mai înainte de campania electorală în care a câștigat alegerile, pentru care au primit și votul majorității…
Vocea Basarabiei: …acum doi ani.
Alexandru Flenchea: Bine, este discutabil dacă au primit și votul majorității exclusiv sau în principal, grație discursului și agendei europene sau în ce măsură acesta a fost un vot de protest, tot este o întrebare deloc teoretică, dar sondajele vorbesc de la sine, doar că aici în cazul integrării europene eu cred că miezul problemei este altul decât problema neutralității vs. NATO.
Vocea Basarabiei: Dar care ar fi miezul problemei?
Alexandru Flenchea: Păi, atitudinea multor moldoveni. Și când zic „moldoveni”, mă refer la cetățenii acestei țări fără distincții pe criterii etnice, în mare parte dictate de fobii, de mituri, de propagandă, de ceea ce-și imaginează ei despre NATO și despre natura relației NATO cu Moscova. Și e firesc, pentru că, repet, discuții despre asta, dezbateri despre asta noi nu am avut practic defel, decât poate izolat, în ultimul an. În cazul Uniunii Europene, sigur că oamenii sigur că foarte bine înțeleg și văd diferența, și văd de unde vine sprijinul, și văd care model de viață le este mai aproape și, până la urmă, care lume – cea europeană sau cea euroasiatică – este chiar și geografic mai aproape de ei. Aici cred că frustrările tot ale moldovenilor, haideți să spunem sincer și deschis, vin din cauza faptului că situația social-economică din țară cumva nu este la nivelul așteptărilor legate de agenda proeuropeană.
