Vocea Basarabiei: În cele ce urmează, vom vorbi despre importanța administrației publice locale, despre miza scrutinului local din toamnă, despre prezentul și viitorul Republicii Moldova în contextul obținerii acestui statut de țară candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană, despre aceste și alte subiecte astăzi discutăm cu Alexandru Bujoreanu, primarul orașului Leova, vicepreședintele Congresului Autorităților Locale, de curând mai are o funcție, copreședinte al Ligii Orașelor și Comunelor. Mulțumim mult că ați revenit la Vocea Basarabiei!
Alexandru Bujoreanu: Mulțumesc mult pentru invitație și să știți, dna Valentina, eu vă respect foarte mult pentru corectitudinea și echidistanța pe care o manifestați în analiza subiectelor de importanță publică, dar de astăzi vă respect și mai mult pentru consecvență, pentru că în acest studio am anunțat cu dl Constantin Cojocaru, primarul municipiului Edineț, despre inițiativa de creare a Ligii Orașelor și Comunelor și ne-ați promis că ne veți invita după lansare.
Vocea Basarabiei: Așa este, m-am ținut de promisiune.
Alexandru Bujoreanu: Vă mulțumesc!
Vocea Basarabiei: O să vorbim și despre această Ligă a Orașelor și Comunelor și de ce a fost nevoie să fie creată, am văzut după ce ați postat un comentariu sau o reacție după ce s-a constituit această entitate că unii s-au bucurat, alții, din contra, au aruncat săgeți cu critici. Noi astăzi o să discutăm și despre activitatea administrației publice locale și, în general, cum au fost acești 4 ani. Iată, mandatul se încheie degrabă, cum au fost acești 4 ani pentru primar, pentru consilieri, în general, pentru administrația publică locală?
Alexandru Bujoreanu: Bine, dacă mă întrebați pe mine, eu având o anumită experiență în administrația publică, totuși în administrația publică locală consider că sunt novice, pentru că sunt la primul mandat și mi-e greu să compar cumva acești 4 ani cu mandatele precedente, dar din ceea ce am văzut cu toții și prin ce am trecut cu toții, cred că a fost cel mai dificil mandat, și nu doar pentru administrația publică locală, dar și pentru cea centrală, pentru că am avut în primul și în al doilea an pandemie globală, în al treilea an, iată, un crâncen și nedrept război care este la granița noastră și mă tem să mă gândesc dacă în acest an vom mai avea parte iarăși în avansare și de alte provocări, dar sper să nu fie așa.
Atât eu, cât și colegii mei din administrația publică locală din întreaga țară probabil ar dori ca să fie exact așa cum spuneți și primarul sau primăria să poată soluționa toate problemele, însă, spre regret, instrumentarul nostru este limitat.
Vocea Basarabiei: Dar crizele care s-au suprapus cât de mult au făcut ca lumea să trăiască și cu disperare? Pentru că omul atunci când ajunge în dificultate merge după ajutor, ajutorul e la primărie cel mai mare și el crede că primarul e cel care trebuie să-i ofere acest sprijin. Cum a fost să dialogați cu cetățenii, să-i convingeți că trebuie să aibă și răbdare, pe de altă parte, să-i convingeți că trebuie să aibă și contribuții pentru continuarea implementării proiectelor la nivel local? Cum a fost acest dialog cu cetățeanul?
Alexandru Bujoreanu: Atât eu, cât și colegii mei din administrația publică locală din întreaga țară probabil ar dori ca să fie exact așa cum spuneți și primarul sau primăria să poată soluționa toate problemele, însă, spre regret, instrumentarul nostru este limitat, dar noi probabil suntem cei mai empatici, pentru că suntem în contact direct cu cetățenii și este foarte dificil să te eschivezi cumva de la îndeplinirea atribuțiilor și de multe ori eu mi le-am asumat chiar și pe cele ale altor instituții publice. A fost foarte dificil, îndeosebi în perioada pandemică, atunci când grupa de risc, în primul rând, vârstnicii au fost cei mai vulnerabili, ne-am mobilizat, sunt sute și sute de exemple frumoase în întreaga țară, pentru că în administrațiile publice locale primarii ne-au asigurat campanii de colectare, donații, au asigurat cu alimente, cu produse sanitare vârstnicii și persoanele care erau în grupa de risc. Evident, nivelul de decepție este extrem de mare, avalanșa de probleme și de crize energetice, creșterea prețurilor și multe alte lucruri lovesc, înainte de toate, în cei care au venituri reduse, în populația socialmente vulnerabilă, dar noi suntem alături de ei și în măsura posibilităților îi ajutăm.
Vocea Basarabiei: Dar vrea cetățeanul să fie informat pe subiectele acestea care într-un fel iscă și dispute în societate? Înțelege cetățeanul unde să caute adevărul? De ce trebuie cetățeanul să fie interesat ca să aibă și el o certitudine că-și trage o concluzie sănătoasă în urma problemelor cu care se confruntă, în urma poverii acestor probleme care cad și pe spatele lui?
Alexandru Bujoreanu: Eu cred că dacă s-ar face o analiză și probabil sociologii au și făcut-o, în ultimii 30 de ani cred că gradul de dezinformare a populației este la cel mai avansat nivel acum, pentru că avem și război informațional, și dezinformare, și forțe politice obscure care apără interesele altor state sau își apără interesele lor înguste de grup sau de partid pentru a veni sau reveni la pârghiile acestei țări și toate acestea, evident, creează așa o bulă de dezinformare în societate și oamenii, îndeosebi cei expuși riscului de dezinformare sunt cei mai vulnerabili în această situație. Și aici rolul administrației publice locale este extrem de important, pentru că noi încercăm să le explicăm care este adevărul și să nu fie duși de provocări.
Vocea Basarabiei: Dvs. ați spus ceva mai devreme că este limitat instrumentarul pe care îl aveți, iar pe de altă parte, unii spun că aceleași competențe pe care le are astăzi administrația publică locală ar fi suficiente ca să se implice pentru rezolvarea multiplelor probleme sau o parte din aceste multe probleme?
Alexandru Bujoreanu: Nu este așa. Spre exemplu, dacă vorbim de domeniul protecției sociale, nu este o competență a primăriei, dar oamenii vin la primărie doar pentru faptul că probabil asistenții sociali sau angajații direcțiilor de asistență socială în mare parte sunt amplasați în sediile primăriilor, pentru ca să deservească direct populația, însă primarul nu are pârghii directe să gestioneze anumite procese și să ofere chiar anumite ajutoare materiale, dar asta nu înseamnă că noi nu ne-am implicat. Bunăoară, în orașul Leova anul acesta la propunerea mea în calitate de primar și prin decizia Consiliului orășenesc toate lucrările de defrișare, de curățare, de tăiere a arborilor de pe teritoriul orașului au fost acoperite financiar din bugetul local, iar masa lemnoasă a fost donată la peste 100 de familii social vulnerabile, în mare parte vârstnici și persoane cu grad de dizabilitate. Iată acest exemplu este un model sau un exemplu de bune practici atunci când venim cu suport, dar iarăși noi am făcut acest lucru până la urmă atribuindu-ne niște competențe pe care nu le avem. Domeniul protecției sociale este o competență exclusivă a statului și chiar dacă anterior s-a declarat că ea va fi într-un fel descentralizată și delegată administrațiilor publice locale de nivelul întâi până la moment acest lucru nu s-a întâmplat.
Vocea Basarabiei: Dar acum vă este clar, totuși ce va fi cu această asistență socială, pentru că, pe de o parte, se insistă și se crede că mai devreme sau mai târziu se va ajunge la concluzia că trebuie făcută reforma administrativ-teritorială? E clar unde trebuie să se regăsească această dimensiune – la nivel local sau la nivel central?
Alexandru Bujoreanu: Acest domeniu, și nu doar acesta, din momentul în care populația uneori involuntar sau intuitiv vine la primărie și solicită acest suport, de fapt, acest exemplu explică unde trebuie să fie acest serviciu. Evident că trebuie transmis în gestiunea primăriei, dar transmis nu doar ca și competență, dar ca și acoperire financiară, pentru că iată eu o să vă dau un exemplu și în întreaga țară situația este similară, în luna decembrie, în baza unor criterii absolut neclare, de la nivel central, de la Agenția de Asistență Socială, au fost întocmite anumite liste pentru acordarea unor ajutoare unice în sumă de 4.900 de lei. Criteriile nu le-am înțeles nici noi, au venit aceste liste, le-am contrasemnat în calitate de primar, ca ulterior, în luna februarie să vină alte liste, dar cu solicitarea ca să fie selectați de către primărie și comisiile din teritoriu doar o parte sau jumătate din acești beneficiari. Cum poți să iei o listă cu persoane care sunt în mare parte cu grad de dizabilitate, cu venituri reduse, cu mulți copii și să începi să tai, pe ce criterii? Și oamenii după aceasta vin la primărie și spun uitați-vă…
Aspect trebuie descentralizat și dat în gestiunea primăriilor, pentru că primarii și angajații primăriilor cunosc cel mai bine populația din teritoriu și pot repartiza aceste ajutoare sociale în modul cel mai obiectiv.
Vocea Basarabiei: Și cum ați rezolvat problema?
Alexandru Bujoreanu: Am încercat să implicăm iarăși asistenții sociali, Direcția asistență socială și să identificăm cele mai vulnerabile familii și persoane, dar este până la urmă nedrept, acest aspect trebuie descentralizat și dat în gestiunea primăriilor, pentru că primarii și angajații primăriilor cunosc cel mai bine populația din teritoriu și pot repartiza aceste ajutoare în mod cel mai obiectiv.
Vocea Basarabiei: Și încă ce ar mai putea să revină în competența primăriei?
Alexandru Bujoreanu: Este un instrumentar destul de larg, eu nu știu de ce percepția administrației publice centrale, și nu doar actuale, eu vorbesc de toate celea care s-au perindat în Republica Moldova este că primarii încearcă cumva să tragă plapuma administrativă asupra lor și au nevoie de tot mai multe și mai multe pârghii. Noi trăim timpuri destul de grele, doleanțele populației cresc din ce în ce mai mult, noi nu mai putem ține piept acestor doleanțe și nu mai putem acoperi inclusiv financiar anumite resurse. Am vrea ca să fie descentralizate până la urmă și plățile, taxele și impozitele, din care o bună parte merge în bugetul central și apoi sunt repartizate iarăși pe niște criterii absolut subiective. Am putea lua ca bază inclusiv numărul populației, dar și problemele pe care le are localitatea și – de ce nu? – numărul de agenți economici pe care îi are, pentru că o localitate mai mare aduce la colectarea unui număr mai mare de taxe și impozite, iar una mai mică mai puțin.
Vocea Basarabiei: Iată, vedeți că iarăși ajungem la problema financiară? Bani niciodată n-au ajuns și nici acum nu ajung, și nu știu dacă vor ajunge în scurt timp. De asta experții, cunoscătorii activității administrației publice locale cred că o reformă ar putea să aducă mai mult claritate, pentru că primăriile mici, cu bugete mici, dvs. vorbiți în baza unei primării care totuși are câți cetățeni?
Alexandru Bujoreanu: Aproximativ 10 mii de locuitori. Noi putem spune că o ducem mai bine decât o localitate rurală, dar asta nu înseamnă că noi, chiar și cu resursele pe care le avem, ne putem permite să acoperim toate problemele și suntem și noi, ca și majoritatea localităților din țară, dependenți de acele defalcări de la bugetul de stat, chiar dacă câteva sute de agenți economici din teritoriu asigură o colectare a taxelor și impozitelor cu mult mai mare decât ceea ce avem.
Dacă nu va avea loc această amalgamare în mod voluntar, ea va avea loc într-un mod centralizat și atunci va fi cu mult mai dificil, pentru că viziunea centrală nu va fi și cea locală.
Vocea Basarabiei: Și existența celor 898 de primării astăzi e justificată?
Alexandru Bujoreanu: Este o întrebare destul de dificilă și, așa cum s-a spus nu o dată în cadrul CALM-ului, oamenii nu sunt cifre. Unele strategii și unele documente de politici publice sunt elaborate de experți care, cu tot respectul, nu pleacă mai mult de 10-15 kilometri nici la nord, nici la sud de Chișinău și le recomand să o facă, să meargă în teritoriu și să discute, în primul rând, în baza doleanței și dorinței cetățenilor, în baza unui criteriu de apropiere a serviciilor publice, relațiilor interetnice care s-au format pe parcursul timpului. Nu putem spune astăzi că trebuie cumva într-un mod forțat să comasăm sau să amalgamăm aceste comunități, inițiativa trebuie să vină de jos în sus, noi salutăm intenția de a lăsa o perioadă de ceva timp pentru amalgamarea voluntară, dar mă tem că, dacă acest lucru nu va avea loc și noi mai avem și o calitate negativă, să-i spunem așa, sau viciul, ambiția de a rămâne în funcție sau ambiția de a avea un aparat administrativ într-o localitate sau alta, dacă nu va avea loc această amalgamare în mod voluntar, ea va avea loc într-un mod centralizat și atunci va fi cu mult mai dificil, pentru că viziunea centrală nu va fi și cea locală.
Vocea Basarabiei: Totuși, primarii au mers în foarte multe delegații, au văzut experiențe și acest lucru într-un fel tot trebuie să te pună pe gânduri, dacă în alte părți s-a reușit și lumea e mulțumită de calitatea serviciilor care li se prestează, de ce să nu se încerce și în Republica Moldova, dacă nu la nivel național, măcar să se facă câteva tentative și în baza acestor exemple să se tragă niște concluzii sau și aici e ambiție, orgoliu, frustrări, nemulțumiri, interese politice, capital politic? Ce se întâmplă totuși?
Alexandru Bujoreanu: Eu pe parcursul timpului, cred că de prin 2014-2015 până în prezent, am citit câteva strategii de reformă. Greșeala fatală pe care o fac mult- stimații noștri guvernanți și experții care îi consultă, iarăși cei trecuți și actualii, spre regret, este că privesc această reformă prin prisma reformei administrativ-teritoriale. Reforma administrativ-teritorială este doar un aspect, în general, noi folosim termenul reforma administrației publice, pentru că noi avem în acest stat instituții, să-mi fie iertată expresia, parazitare, așa cum sunt consiliile raionale și când vorbesc de consiliile raionale nu vorbesc despre angajații acestor instituții, vorbesc despre organul deliberativ care se întrunește și repartizează sume enorme, sute de milioane de lei, iar per ansamblu pe țară, dacă nu greșesc, în jur de 3 miliarde de lei. Haideți să ne închipuim că dacă o parte din anumite servicii ale consiliilor raionale acum trec, așa cum ni s-a spus la guvern, temporar în gestiunea statului, sub forma unor servicii desconcentrate, aici vorbim de domeniul social, despre spitalele raionale, și aici reforma este una discutabilă, pentru că atunci când pleacă cu tot cu patrimoniu și cu terenurile publice care astăzi în mare parte sunt ale administrațiilor publice locale de nivelul întâi, atunci noi ne punem întrebarea care va fi soarta acestor terenuri și dacă nu cumva prin jurul spitalelor mai apar niște construcții comerciale și de oricare alt gen. Cred că în acest aspect, dacă am optimiza cumva aceste cheltuieli sau chiar am reduce competențele, iar sursele, mijloacele financiare care astăzi sunt gestionate de consiliile raionale, o parte din ele ar fi redirecționate spre primării, spre administrațiile publice locale de nivelul întâi am constata că dispare necesitatea de comasare sau de coagulare cumva a mai multor localități. Acest aspect trebuie, cel puțin la prima etapă, să rămână unul benevol și să țină de relația nu doar între primar-primar, care se vor aduna la o masă și vor decide: haideți să amalgamăm satele noastre, dar relația dintre oameni, pentru că oamenii, cum am mai spus, nu sunt cifre.
