Promovarea imaginii țării în capitalele lumii și a obiectivului principal de integrare europeană au constituit principalele teme de discuție în dialogul premierului Dorin Recean cu diplomații reveniți la Chișinău. „Pe plan intern, ne concentrăm eforturile pentru dezvoltarea economică, iar pe plan extern – prioritatea este integrarea europeană. Vreau să vă îndemn pe fiecare să promovăm produsele moldovenești, să facilităm accesul producătorilor pe piețele externe, să intensificăm comerțul cu țările lumii, dar și să atragem investitori străini în țară”, a precizat șeful guvernului. Despre Republica Moldova, stat ajuns la 32 de ani de independență, și năzuințele moldovenilor vorbim la acest sfârșit de săptămână.
Valentina Carastan, primar la al patrulea mandat în Slobozia Mare, Cahul
La Chișinău a avut loc Congresul Diasporei. În cadrul evenimentului, președinta Maia Sandu a mulțumit cetățenilor stabiliți peste hotare că-i ajută pe cei de acasă. Șefa statului a spus că „luna august este perioada cu cele mai mari emoții pentru marea majoritate a familiilor. Este luna în care localitățile sunt din nou pline de oameni, de copii, de mese întinse, în jurul cărora se adună familiile. Vă mulțumesc că faceți în fiecare august Moldova întreagă și plină de bucurii”, a mai spus președinta Maia Sandu. La sfârșit de august vor fi marcate două sărbători naționale – Ziua Independenței și Ziua Limbii Române. Independență cu gust amar, cred sătenii din Slobozia Mare, comună din raionul Cahul, cu care am discutat despre situația în care a ajuns țara lor.
– Știți cum? Se spune că erau doi căței, pui de câine adică, au crescut împreună și unul a nimerit la un stăpân, iar celălalt la altul, și unul era legat cu un lanțug de un metru, iar celălalt era liber. Când s-au regăsit, cel liber zice: „Eu am libertate, zburd, mă duc, vin”. Și a avut o posibilitate, și i-a spus stăpânului, și acela i-a alungit lanțugul la 10 metri și când a venit colegul să-l vadă, zice: „Vezi, e mai bine acum, ți-a pus lanțul la 10 metri?” – „Păi, da, lanțul mi l-a alungit la 10 metri, dar treuca mi-a pus-o la 11 metri…” Și libertatea câteodată trebuie prețuită la justa valoare, adică nu numai în folosul nostru, libertatea trebuie în complex de văzut, adică noi nu suntem atât de liberi, încât să ne finanțăm singuri, să trăim singuri, nu avem garanția vieții, dar trebuie în context și cu serviciile sociale, și cu impozitele, și cu salariile, cu pensiile. Când e libertate, omul vede numai ce-i în folosul lui, dar obligațiunile și datoriile nu prea le vede. Aici trebuie foarte mult de lucrat cu populația și de explicat că nu tot timpul ești sănătos și nu toată viața ești tânăr, vin și vremuri mai grele, când statul la care ai contribuit te sprijină, dar noi statul deseori îl avem ca dușman, noi nu-l avem ca garant, cum îi în lumea civilizată.
Toate guvernările – și o spun fără frică – nu au guvernat, ci au alergat după voturi, să nu piardă voturile la alegeri
Vocea Basarabiei: Dar cum au administrat treburile guvernele care s-au perindat în această perioadă de independență, dacă lumea încă mai trăiește cu dezamăgiri, cu nemulțumiri?
– Toate guvernările – și o spun fără frică – nu au guvernat, ci au alergat după voturi, să nu piardă voturile la alegeri. Dar reformele la început, ce a făcut Pribaltica (țările baltice), ce au făcut toate țările care s-au eliberat de socialism – au rupt-o la început, au stat nopți fără lumină, au stat fără căldură, dar, în schimb, au independența de care vrem să vorbim noi acum. Dar noi am fost loiali, adică mai lăsați, adică, nu știu, tolerăm, și acum culegem fructele.
Vocea Basarabiei: Dar, până la urmă, responsabilitatea cine trebuie să și-o asume, doar cei care sunt la cârma puterii sau și cetățenii, pentru că cetățenii spun: „I-am votat, ei sunt datori”, iar mai departe ce se întâmplă?
– Responsabilitatea morală e a celor care au guvernat, că niciunul nu moare de foame. Care au fost la guvernare – îi vedeți? – vor înapoi acum. Și chiar mă jenează unul din lideri când a zis că „revin în politică, pentru că am văzut că nu merg lucrurile bine acum”. Dacă e să ne gândim cât de bine mergeau lucrurile când era d-lui, ce vrea să ne aducă din perioada ceea, eu încă nu am înțeles, dar cred că nu are șanse la succes. Adică, guvernatorii au făcut relațiile lor, că ei nu aveau garanții, punându-l ministru, el nu știa cu cine o să facă alianță partidul lui și el nu putea să facă reforme, că îi doare. Unica dna președintă, când era ministru al educației, când a introdus Bacalaureatul, vă aduceți aminte cât hau era și cât aoleu, dar azi culegem roade în folos, că Bacalaureatul e apreciat, toată lumea s-a deprins cu dânsul, fără să copie, dar în rest nu mai cunosc vreo reformă care a fost făcută, toate au fost în beneficiul cuiva sau nu au fost prea dureroase, ca să îi voteze. Și el, dacă era ministru, în jumătate de an trebuia să acumuleze atâta avere, că dacă nu-l mai pune alianța următoare, și toate alianțele alea au fost făcute pe principiul – azi se poate, azi furăm și agonisim.
Vocea Basarabiei: Dar există vreun politician, care, ajungând la cârma țării, a spus că nu pune în capul mesei interesul național?
– În vorbe a fost la toți, dar în fapte – nici la unul. Să mă ierte Dumnezeu…
Vocea Basarabiei: Dar ce înseamnă interes național?
– Interes național e atunci când tu faci în activitatea ta cât de puțin pentru tine ca să exiști tu și familia și restul faci pentru popor, pentru cei care te-au ales, dar nu invers – faci tot ce poți pentru tine: casă, masă și în țară, și peste hotare și pe urmă te mai miri că poporul trăiește prost. Dacă ai casă la Geneva, dacă ai casă în Franța, și tu acum vii în politică să ne înveți cum să le facem, halal de noi, dar lumea a crezut și au fost șanse, și șanse mari, dar acum foarte greu o să ne fie să ne restabilim.
La alegerile din toamnă, dacă se pierde vectorul european, nu cred că vreodată o să mai discutăm de aderare la Uniunea Europeană,
Vocea Basarabiei: Dar acum e clară direcția, drumul pe care se îndreaptă Republica Moldova și dacă se insistă atât de mult pe integrarea europeană, ar putea să fie ireversibil acest parcurs?
– Este foarte riscant. La alegerile din toamnă, dacă se pierde vectorul european, nu cred că vreodată o să mai discutăm de aderare la Uniunea Europeană, că sunt țări care zeci de ani fac reforme pe cont propriu și Uniunea Europeană nu le acceptă, dar nouă ne dau finanțe, ne arată calea, ne consultă și noi încă o facem pe grandomanul. Adică toată lumea trebuie oleacă să mediteze, să se așeze la calm și să se gândească – dacă mâine vine Șor (cum a luat Găgăuzia), vine Șor în țara noastră, care-i șansa ca noi să facem reforme? Eu nu o văd, uite, lasă să mă lămurească oricine. Cine-i omul acesta, ce experiență, el a luat credite, a dat salarii la oamenii, are experiența vieții? Eu nu cred. Uitați-vă ce se întâmplă, acum să faci aerodrom în Găgăuzia, asta copil să fii și să te lămurească, pentru avion mic, da, pentru o jucărică, asta-i o realitate care nu poate să…, pe lângă urechi trebuie să treacă, dar lumea crede în povești.
Vocea Basarabiei: Cum vă explicați această mentalitate a cetățeanului?
– Disperarea! Adică ne agățăm de orișice iarbă, de orișice firicel, că poate din toți care ne-au amăgit, poate asta-i, dar asta-i cunoscut deja, de ar veni cineva străin, pe care nu-l știm, eu tot aș risca, dar doar pasul îl știm destul de bine, pentru ce riscăm încă o dată? Ei înșiși s-au convins că li s-au făcut promisiuni și acum trebuiau să înceapă, dar de atâta că nu-i pun oamenii lui la guvernare… Așa o să fie și la noi. Ce speră oamenii ceia care aleargă acum și cu banii ceia, că ei au să fie în funcții? În funcție dacă să te duci, acolo trebuie să muncești, să primești salariu și să contribui, n-o să-ți dea bani mereu, că de unde se ia totuna se mântuie odată și odată.
Vocea Basarabiei: Dar de la actuala guvernare ce așteptări aveți?
– Așteptări mari, că-s susținuți, au susținere de la Uniunea Europeană. Toată lumea își leagă speranțele, dar lipsa de experiență și lipsa de curaj frânează, mergem lent și ne temem. Eu tot înțeleg, când se spunea la început că reușim, facem reformele, dacă tot așa o să meargă, nu avem șanse să mai luăm majoritatea în parlament și o să ne mușcăm degetele, o să ne pară foarte-foarte rău, că dacă mai era un partid care mai avea șanse, se mai putea să facă alianță, dar dacă trec din ăștia care fac partiduțe acum, nu-i nicio șansă să faci o alianță cu cineva, nu văd pe nimeni de aceeași părere și pe același principiu să meargă cum e PAS-ul.
Dacă acum merge vorba că sunt două aripi în PAS, aici e finita. Eu nu vreau să cred varianta asta și sper să nu fie, să fie bârfe, dar dacă e adevărat, îmi confirmă cineva că-s două aripi, eu de azi tai toată speranța în guvernare.
Vocea Basarabiei: Dar activitatea președintei Sandu cum o apreciați?
– O apreciem! Într-adevăr, obligațiunile care îi revin le îndeplinește, dar e puțin politica externă. Și politica de cadre, fiind influentă în PAS, politica de cadre trebuie tot să treacă prin sita președintelui, pentru că principiul ei trebuie redat și la ceilalți. Dacă acum merge vorba că sunt două aripi în PAS, aici e finita. Eu nu vreau să cred varianta asta și sper să nu fie, să fie bârfe, dar dacă e adevărat, îmi confirmă cineva că-s două aripi, eu de azi tai toată speranța în guvernare.
Vocea Basarabiei: Reformele și cum sunt ele promovate sunt pe potriva așteptărilor dvs., a oamenilor de aici, de la firul ierbii?
– Mai brusc trebuie, mai brusc, mai repede, mai dur, adică o să ne doară la început, dar o să avem după aceea foloase. Noi acum, așa, parcă am vrea, parcă nu, gata, trebuie de tăiat, trec anii, mai sunt doi ani, dacă pierdem anii aceștia și n-o să-i simțim, o să fie foarte greu.
Vocea Basarabiei: În justiție ce se întâmplă vi-i clar?
– În justiție se spală unul pe altul, se ajută unul pe altul, aici e clar ca bună ziua. Dacă să nu fiu cu cuvinte goale, s-au adresat procurorii la Curtea Constituțională de a indexa salariile. Salariile trebuie indexate în conformitate cu inflația, dar ce pensionarii nu sunt oameni, dar ce păturile celelalte, salarizații ceilalți nu sunt oameni, ce numai ei cumpără mai scump, ce numai ei plătesc mai scump? Toată societatea plătește mai scump.
Vocea Basarabiei: Cu ce vă mândriți ca cetățean al Republicii Moldova?
– Nu știu. Dacă trăia mama, îi reproșam că nu m-a născut în țara aia care trebuie, în vremea aia care trebuie, că toată viața mea numai reforme am avut. De când am ajuns ca agent economic, ba banii s-au reformat, ba rublele în cupoane, din cupoane în lei, din lei în devalorizare. Fiind în domeniul agriculturii, se schimbă valuta, tot agricultorii suferă, prețul la motorină se ridică tot când începem noi recoltarea, totul din contul agricultorilor, mi s-a făcut o așa impresie. Și dacă s-a întâmplat așa că m-am născut în țara asta, mă mândresc cu dânsa, drept-drept niciodată nu voiam, dar azi vreau să avem o țară mai mare, să ne întoarcem înapoi și să fim, cel puțin, ce am fost, că acolo e ridicat și moralul, și justiția, și poate ne-or pune la punct și pe noi. Unire cu România și să facem țara cum a fost, că văd cum trăiesc oamenii de acolo, mult mai bine trăiesc ca noi, dar dacă să vină în condițiile noastre, mi s-a făcut o impresie că ei nu ar rezista.
Cea mai scurtă cale e Unirea cu România, dar reală pe care o vreau, și ca să fie și la noi mai puțini opoziționiști, integrarea în Uniunea Europeană.
Vocea Basarabiei: Dar câți gândesc ca dvs. și-și doresc acest ideal?
– Eu mă gândesc că cine gândește real… Iată, de exemplu, noi producem aici, nu în zadar satele acestea de pe malul Prutului, din preajma Galațiului cândva nu aveau probleme cu realizarea, Galațiul e un oraș de vreo 400.000 de locuitori și era piață de desfacere pentru orice țăran – un ou, o găină, un pește… Ei, azi, țigări le mai ducem noi din când în când, dar e dăunător fumatul acesta și-i temporar, dar dacă nu ar fi frontiera, noi ne-am găsi o piață extraordinară și am face și profit, și tot ce ne dorim, așa că cea mai scurtă cale e Unirea cu România, dar reală pe care o vreau, și ca să fie și la noi mai puțini opoziționiști, integrarea în Uniunea Europeană.
Valeriu Baban, șef al Direcției Învățământ Cahul
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, astăzi am ajuns aici, la sudul Republicii Moldova, în comuna Slobozia Mare din raionul Cahul, și încercăm să aflăm încotro Moldova. Pe ce drum trebuie să se îndrepte țara ajunsă la 32 de ani de independență?
– Pe ce drum trebuie să ajungem? Să ne mișcăm acolo unde ne duc tinerii noștri. Eu am 4 copii, dintre care 3 îs plecați.
Vocea Basarabiei: Unde?
– În Belgia. Dar cred că înspre Europa, aici e foarte greu. Eu singură am rămas, copiii au plecat și stau și mă gândesc că nu vreau să-mi lepăd ceea ce am adunat în viață, și mă umple plânsul, și mi-i foarte greu, când știu că copiii nu au aici un loc, ca să stea acasă, da, dar nu au cu ce trăi.
Vocea Basarabiei: Dar cum vă explicați că s-a adunat ghemul acesta mare de probleme, de greutăți?
– Păi am ales niște oameni care să facă ceva într-adevăr, dar nu s-a făcut nimic și în continuare tot așa mergem. Eu am 56 de ani, eu nu am un salariu, nu am de muncă, eu lucrez, uitați-vă, cu usturoi, cu pătrunjel, cu de toate, zi la zi, din noapte în noapte pentru ca să pot să-mi plătesc lumina, gazul, că nu pot să fiu chiar de tot înapoiată. Dar de lucru ca să-mi dea cineva de lucru, noi nu avem și nici nu ne întreabă nimeni pe noi, absolut. Știți, ferească Dumnezeu, îs foarte îndurerată, mă uit ce se întâmplă în lume și mulțumim pentru atâta că încă avem pace, că se păstrează pacea. Asta pentru mine îi tot, pace, și să fiu sănătoasă, să pot să muncesc, dar trebuie să se gândească cineva, nu îi alegem degeaba, vrem și noi să ieșim cu o pensie, vrem și noi să avem măcar la bătrânețe o viață mai liniștită și mai…
Vocea Basarabiei: Dar aveți stagiu de muncă?
– Nu. Am fost în străinătate, am lucrat vreo câțiva ani.
Vocea Basarabiei: Unde?
Am fost la ruși, în Rusia am lucrat. Și acolo zile bune nu au fost, că am crescut copiii cu bani de acolo, cu bani de la România, că am lucrat numai în greu toată viața și acum am hotărât să-mi fac niște solarii ca să pot să prelungesc aici pe loc.
Vocea Basarabiei: Cât timp ați lucrat în Rusia?
– Vreo 8 ani, tot la negru i-am lucrat și, iată, i-am crescut mari, îs niște brazi de copii și mă mândresc cu dânșii, dar tare mi-ar plăcea să fie aici pe loc.
Vocea Basarabiei: Dar cu ce vă mândriți ca cetățean al Republicii Moldova?
– Mă mândresc cu ce? Că-i pace. N-am putut să reușesc în viață multe lucruri din cauza cuiva, eu îs o femeie care tot timpul am știut să mă mișc și să lucrez, dar am vrut aici pe loc să lucrăm, să nu fim fugăriți de colo-colo.
Vocea Basarabiei: Și cum vedeți viitorul Republicii Moldova?
– Viitorul?
Vocea Basarabiei: Cum ați vrea să fie Moldova peste 10 ani?
– Nu, eu n-aș vrea să dureze încă 10 ani, aș vrea mai fugitiv, așa, mai repede, pentru că îmbătrânim, copiii să fie acasă. Asta vreau, să-mi aducă copiii nepoții acasă.
Vocea Basarabiei: Dar care sunt problemele cele mai mari care trebuie rezolvate? Iată, ca să revină acasă copiii plecați peste hotare, trebuie să existe niște condiții cel puțin asemănătoare cu ceea ce au acolo în străinătate?
– Știți, sunt categoric împotriva acestor bănci care amăgesc oamenii și scurg tineretul de bani. Vin aici ca să ia un credit și trebuie să plece într-o fugă înapoi ca să-l întoarcă dublu, triplu. Și acestea nu rezolvă nimic.
Vocea Basarabiei: Dar se insistă pe această reformă în justiție, pe lupta împotriva corupției, credeți în livrarea rezultatelor?
– Pe undeva, da. Văd că este mișcare, se mișcă, dar foarte greu, nu-i o întrebare pentru mine cred că, dar, oricum, e și pentru mine, că și eu sunt cetățeancă a Moldovei, aici m-am născut, aici am crescut și așa că…
Vocea Basarabiei: Problemele acestea trebuie să le rezolve doar cei care au ajuns la putere sau trebuie și susținerea populației să existe?
– Păi, oamenii îi susțin. Uite, eu cum muncesc, eu îs optimistă, orice ar fi, merg înainte, știți cum, acesta-i optimismul, nu?
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem aici, la sudul Republicii Moldova, la Slobozia Mare, comună din raionul Cahul…
– Vă privim, vă ascultăm, noi suntem cu inima pentru Moldova.
Vocea Basarabiei: Și în ajunul celor 32 de ani de la proclamarea independenței să vă întrebăm – ce gust are această independență? Cum s-a dezvoltat statul în această perioadă?
– Eu știu… Conducerea asta nouă poate să ne scoată din noroi.
Vocea Basarabiei: Vă amintiți cine au fost președinții Republicii Moldova?
– Da… Dl Voronin, dl Timofti, dl Lucinschi, dl Snegur, dl Dodon…
Vocea Basarabiei: Care din președinți a făcut mai mult ca Republica Moldova să se îndrepte pe un drum corect?
– Nici unul, nici unul! Trist… Iaca, acum Maia Sandu poate o să ne scoată din mocirla asta în care am căzut noi atâția ani, 30 de ani.
Vocea Basarabiei: Și ce trebuie să facă guvernarea acum?
– Guvernarea să pună pieptul ca să ieșim din noroiul acesta.
Vocea Basarabiei: Dar ce reforme trebuie făcute?
Dar ce reforme?… Cu scumpirile acestea, să mărească pensiile la bătrâni, la lemne să le dea cetățenilor compensații…
Vocea Basarabiei: Dar vă este clar de ce s-a ajuns la această sărăcie și deznădejde a oamenilor?
– Ne este clar. Fiindcă vecinii noștri au război, am căzut într-o așa criză mare, fiindcă este război, vecinii noștri se luptă cu Rusia.
Vocea Basarabiei: Și relațiile Republicii Moldova cu Rusia, cu Uniunea Europeană, cu vecinii cum ar trebui să se dezvolte?
– Să se dezvolte bine. Noi să mergem cu Uniunea Europeană, rușii pe noi nu ne-au ajutat cu nimic, în acești 30 de ani, Rusia nu ne-a ajutat cu nimic, ne-a ajutat Europa. Copiii noștri se duc în Europa, fac un ban în Europa, la ruși – nu. Noi plecam la ruși, rușii ne obijduiau, ne luau mâncarea de prin sumkă (geantă), banii ni-i luau, nu ne plăteau normal.
Vocea Basarabiei: Și după Ziua Independenței știți care e altă sărbătoare națională, care se sărbătorește în acest august?
– Ziua Limbii Române.
Vocea Basarabiei: Politicienii au încercat să divizeze societatea inclusiv pe criteriul acesta – ce limbă vorbim, de unde venim?
– Limba noastră-i limba română, noi devenim de la români și asta-i tot.
Noi vorbim limba română, dar dacă rușilor nu le place la noi în Moldova, lasă să plece în Rusia…
Vocea Basarabiei: Dar ar trebui să fie un subiect de dispută în societate?
– Noi vorbim limba română, dar dacă rușilor nu le place la noi în Moldova, lasă să plece în Rusia. Noi trebuie să vorbim limba română, cum vorbesc românii, așa să vorbim și noi.
Vocea Basarabiei: Iată alături de dvs. e nepotul, să-l întreb și pe el: știi ce sărbători se marchează în această lună?
– Da, Ziua Limbii și Ziua Independenței.
Vocea Basarabiei: A ajuns Republica Moldova stat independent?
– Nu știu, eu nu tare mă pricep în politică.
Vocea Basarabiei: Dar cum ai vrea să fie viitorul Republicii Moldova?
– Normal.
Vocea Basarabiei: Normal, ce înseamnă?
– Să rămână tineretul în țară.
– Mărirea pensiilor, salariul…
– Mai mare să fie, să trăiască toți în țară.
– Da, locuri de lucru să fie mai multe, lumea să vină acasă, tinerii.
– Luptăm și noi pentru Maia Sandu, luptăm, poate o să fie o schimbare ceva, ea nu poate să schimbe totul și lumea-i rea, nemulțumită.
Vocea Basarabiei: E rea, dar de ce?
– Iaca pe noi și asta ne interesează, magazinele acestea ale lui Șor, de când a fost vorba să le închidă? Dar ce atâta magazinele acestea ale lui Șor?
Olga Rotaru, directoarea grădiniței din comuna Slobozia Mare, Cahul
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, astăzi am ajuns aici, în comuna Slobozia Mare din raionul Cahul, și vorbim cu cetățenii despre sărbătorile naționale din această lună. Care sunt cele mai importante?
– 27 august și 31 august. Ziua Independenței și Ziua Limbii Române. Ziua Independenței e drept că nu ne-a adus mare bucurie, că ne-a adus mai mult sărăcie.
Vocea Basarabiei: De ce?
– Dar de ce? Că dacă au fost fabrici și uzine care au lucrat și pe urmă după independență tot s-a destrămat, oamenii au rămas fără de lucru, s-au dus în străinătate, s-au despărțit familii, au rămas copiii singuri.
Vocea Basarabiei: Ați mers și dvs. peste hotare?
– Da. Ce bucurie puteam să avem din partea asta, dacă atunci toți oamenii aveau de lucru și după independență am devenit toți șomeri, ce bucurie?
Vocea Basarabiei: Dar sunteți nostalgic după acele timpuri?
– Da, clar lucru! Oamenii care au trăit timpurile acelea acum îs visuri, chiar să fie un om oricât de devotat ar fi, oricum din nimic nu poți să faci nimic, înțelegeți? După ce s-a distrus, s-a furat tot…
Acum ne-a rămas o singură cale, înspre Europa, altă cale nu avem de ales, dar, cu părere de rău, Moldova e o țară agrară și Europa nu ne așteaptă cu produsele noastre agrare.
Vocea Basarabiei: Dar, în acești ani de independență, Moldova a balansat între Est și Vest. Care e calea corectă pe care trebuie să se îndrepte vă este clar?
– Acum de-amu e greu de spus, pentru că înspre Rusia calea ni-i blocată din pricina războiului, acum ne-a rămas o singură cale, înspre Europa, altă cale nu avem de ales, dar, cu părere de rău, Moldova e o țară agrară și Europa nu ne așteaptă cu produsele noastre agrare.
Vocea Basarabiei: Dar acum 70 la sută din producție se duce pe piața Uniunii Europene.
– Mă bucur, pentru că s-a găsit o piață de desfacere, mă bucur. Să tragem nădejde că poate se vor schimba lucrurile spre bine, căci omul trebuie să trăiască cu nădejdea, nu trebuie să piardă nădejdea.
Vocea Basarabiei: Dar cine trebuie să schimbe lucrurile în bine?
– După a mea părere, unicul lucru care ar fi o ieșire din situație – să dăm drumul la capitalul străin să vină în țară, să se facă investiții, să construiască ceva, ca să producă, ca oamenii să aibă cât de cât aici de lucru.
Vocea Basarabiei: Ca să fie bunăstare, prosperitate, trebuie și stabilitate. Acest război ruso-ucrainean cum se răsfrânge asupra situației din Moldova?
Tocmai asta e că toți investitorii străini se tem în cazul de față să investească în Ucraina, în Moldova, că nu-i nimic stabil și ei se tem, există riscul de a investi și a pierde banii.
Vocea Basarabiei: V-ați creat o părere despre acest război dintre Moscova și Kiev, cine poartă vină, cine trebuie să câștige?
– Războiul dintre Rusia și Ucraina e război, refacerea Imperiului Rus, dar au fost multe imperii, a fost Imperiul Turc, Imperiul Roman, englez, francez, toate s-au destrămat și e imposibil să refaci un imperiu, nu-i posibil să refacem Uniunea Sovietică, cu toate că mulți ar vrea să se refacă Uniunea Sovietică.
Vocea Basarabiei: Foarte mulți cetățeni, inclusiv aici, au spus că lipsește un proiect de țară. Pentru dvs. e clar ce proiect de țară trebuie să apară?
– Ce fel de proiect de țară, dacă toți tinerii au plecat peste hotare, cine să muncească aici?
Vocea Basarabiei: Poate să revină înapoi.
– Numai în așa caz, să vină investitorii străini, dar până când este război, aceia nu vor veni.
Vocea Basarabiei: Peste 30 de ani, cum credeți că va arăta Moldova sau cum ați vrea să arate?
– Noi, după ce s-a distrus Uniunea Sovietică, când umblam toți cu borcanele să cumpărăm benzină, acum s-a mai stabilit, tragem nădejde la mai bine, dar nu se știe până la urmă ziua de mâine ce poate să aducă, ce poate să-i vină în cap lui Putin ori marilor puteri mondiale, noi suntem o țară mică, care nu putem să hotărâm nimic pe plan mondial, dar totuși trebuie să trăim cu speranța.
Vocea Basarabiei: Dar vă insuflă cineva încredere din clasa politică?
– La Maia Sandu tot am tras toți nădejde, dar eu îs de acord că un om singur nu poate să schimbe un sistem. Înțelegeți? Acum s-a format un sistem la noi în Moldova, care e mafiot și e greu să-l schimbi, un om singur nu poate să-l schimbe, dar chiar și dacă l-ar schimba, chiar, să zicem, să confiște tot al lor, tot ce au ei, bunurile lor…
Vocea Basarabiei: Ale cui?
– Cum s-ar spune, la bogătașii din Moldova chiar, care și-au acaparat pe nedrept bunurile, iar dacă ar fi să le confiște încă poate s-ar mai mări bugetul, dar trebuie să aibă probe că ei au acaparat bunurile ilegal.
Vocea Basarabiei: Dar este unire în societate?
– Ce fel de unire poate să fie, că au rămas numai pensionari?
Vocea Basarabiei: Ce idee poate consolida o societate dezbinată?
– Ideea de democrație a fost, atunci s-a consolidat tot poporul, hai să facem democrație.
Vocea Basarabiei: Când ziceți „La mulți ani, Republica Moldova!”, unde vă duce gândul?
– Mă duce gândul că trebuie să mergem înspre bine, nu trebuie să pierdem nădejdea, speranța. Speranța trebuie să moară la urmă și tragem nădejde că s-a termina războiul și se vor așeza lucrurile la locul lor. A fost, de exemplu, războiul Angliei cu Franța, a durat 100 de ani, dar la noi cred că nu o să dureze 100, poate va da Dumnezeu și se va mai…
Vocea Basarabiei: Dar și Republica Moldova are un conflict nesoluționat – problema transnistreană?
– Nu se rezolvă, pentru că Rusia până când se socoate ca un stat colonial și ea vrea tot să țină colonii în diferite republici.
Tudor Carastan, fermier din comuna Slobozia Mare, Cahul
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, astăzi am ajuns aici, în Slobozia Mare din raionul Cahul, și întrebăm cetățenii ce sărbători se consemnează în această lună august?
– Avem Independența Republicii Moldova și Ziua Limbii Naționale.
Vocea Basarabiei: Și care e limba care se vorbește în Moldova?
– Româna, socotim că e româna, așa că provenim de acolo.
Vocea Basarabiei: Și cu ce vă mândriți, ca cetățean al Republicii Moldova?
– Cu ce să ne mândrim? E cam greu de trăit, pensiile mici, salariile mici, copiii pleacă peste hotare, că tineretul nu are aici ce face, că n-au de lucru, și nu avem cu ce ne mândri.
Vocea Basarabiei: Ce probleme trebuie rezolvate prioritar ca să recâștigați și încredere, și să aveți mândrie?
– Mărirea salariilor, pensiilor, ajutoare pentru bătrâni, tineretul care șade la birjă – la lucru să fie puși, aceștia-s paraziții societății, îi numesc, și atât.
Vocea Basarabiei: Dar toate problemele se împotmolesc în lipsa banilor. Vă este clar cum pot fi identificate aceste resurse financiare ca să fie ridicate pensiile, salariile?
– Nu știu, nu pot să spun… Ar trebui să fie lichidate corupția, nedreptatea și să prospere viața în societate.
Vocea Basarabiei: Pentru dvs. contează Moldova mai aproape de Est sau de Vest?
– Am copii în Europa și…
Vocea Basarabiei: Unde vă sunt copiii?
– În Germania și în Cehia.
Vocea Basarabiei: Și ce vă zic, ei se vor întoarce acasă?
– Probabil da, cu timpul, da.
Vocea Basarabiei: Dar în funcție de unde se află copii, părinții îmbrățișează acel parcurs pe care trebuie să-l continue țara?
– Da!
Vocea Basarabiei: Ce vă zic ei, cum se trăiește acolo?
– Mult mai bine decât aici.
Vocea Basarabiei: Aveți o explicație de ce acolo se poate și aici nu?
– Acolo corupția nu-i atât de mare și alte legi au, fiecare țară are legile ei, le respectă și multe sunt și în folosul cetățeanului.
Vocea Basarabiei: Și câți ani i-ar trebui Republicii Moldova să ajungă la acele standarde?
– Mult, vreo 25, așa spun copiii, că diferența dintre viața noastră și a lor de acolo e la 25 de ani.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– Pace, sănătate și prosperare.
Vocea Basarabiei: La mulți ani, Republica Moldova!
– Da, la mulți ani, Moldova!
Vocea Basarabiei: Și la ce vă duce gândul când ziceți: „La mulți ani, Moldova!”?
– Că o să fie totul mai bine.
* * *
Opinii adunate la sudul țării, în comuna Slobozia Mare din raionul Cahul. Republica Moldova seamănă cu o fată frumoasă, dar chinuită, e de părere artistul plastic Iurie Matei. El sugerează că, fără o clasă politică responsabilă și corectă, țara riscă să rămână fără oameni.
Un punct de vedere al artistului plastic Iurie Matei.
* * *
Drumul spre Bruxelles trece prin București, crede consilierul municipal Corneliu Pîntea. Deși afirmă că gustul independenței nu este unul amar, se arată convins că Republica Moldova poate face parte din Uniunea Europeană doar în cadrul României Mari de care a fost ruptă cândva. La 32 de ani de la proclamarea independenței, Republica Moldova este încă dependentă de mai mulți factori.
A fost opinia consilierului municipal Corneliu Pîntea.
* * *
„În Republica Moldova, anii de propagandă și-au pus amprenta asupra mentalității colective, însă, într-un final, lucrurile vor reveni la normalitate”, se arată convinsă directoarea Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău, Monica Babuc, fostă deputată și fostă ministră a educației. Într-un interviu pentru Vocea Basarabiei, aceasta a vorbit despre identitatea națională, dezbinarea moldovenilor, dar și motivele pentru care ar trebui să fim mândri de neam.
