Vocea Basarabiei: La cumpăna dintre ani, obișnuim să facem totaluri. Un bilanț al anului 2023 îl vom face astăzi împreună cu poeta, scriitoarea, textiera Radmila Popovici. În goana asta mare după mult material, cine mai citește poezie, cine mai citește proză?
Radmila Popovici: Sunt oameni care citesc. Mi-a confirmat-o, n-o să dau nume, dar a zis: „De ce tu în ultima vreme nu mai postezi pe pagina ta poezie? Eu chiar te citeam”. Și pentru acel un singur cititor merită să scrii sau, hai să zicem așa, o carte de poezie merită să apară pentru o singură poezie bună. Și atunci când nu urmărești să faci business din scris și urmărești să scrii mai bine decât ieri, merită.
Vocea Basarabiei: Dar se mai face și business din scris?
Radmila Popovici: Lumea tot mai mult mă întreabă: „Dar ce câștigi tu din scris”? – „Păi, ce câștig? Bucurie”. – „A, dar ceva mai palpabil”? Zic: „Nu știu dacă mi-am propus să câștig acel palpabil, pentru că s-ar duce de la mine zeul poeziei, m-ar părăsi”. În momentul în care totuși faci un pact cu diavolul, și eu consider că atunci când îți propui să câștigi mai mult decât să faci bine și să oferi, faci acel pact, fie că e un drac mai mic sau un drac mai mare, dar la un moment dat te zgârie și te lovește, când te aștepți cel mai puțin.
Vocea Basarabiei: Dar se cumpără, totuși, cărțile? Pentru că ne gândim acum și la pâinea cea de toate zilele, pe care trebuie să o aibă și Radmila Popovici pe masă pentru ea și pentru familie?
Radmila Popovici: Se cumpără textele pentru cântece și ceea ce obțin din aceste texte, pe care nu pot să nu le vând, pentru că din ele se câștigă, artiștii chiar fac showbiz, se investește în cărți, care se cumpără pe ici, pe colo, se cumpără mai mult în afara țării.
Vocea Basarabiei: În România cel mai mult sau în diasporă?
Radmila Popovici: În diasporă, atunci când merg cu o prezentare de carte sau la o întâlnire cu cititorii.
Vocea Basarabiei: Și au fost câteva turnee în mai multe țări?
Radmila Popovici: Au fost câteva turnee și anul trecut, și anul acesta. Și lumea noastră dornică de oamenii de acasă, de suflul de acasă, de ceea ce-i apropie de casă, inclusiv poezia, vrea aceste cărți și atunci e un fel de a face acel schimb de energii.
Vocea Basarabiei: Dar ce se întâmplă? În ultimul timp mai degrabă mergem în diasporă cu cărți, cu ceea ce au ei nevoie acolo ca să nu se întrerupă legătura aceasta pe care și-o doresc ei cu baștina lor, cu mirosul plăcintelor, sarmalelor. Și dacă mergi acolo la ei, atunci ei și mai mult se îndepărtează de a reveni acasă?
Am fost anul trecut în Irlanda și câteva persoane au spus că, după recitalul meu, și-au luat bilet acasă, au venit, cel puțin, să-și mai vadă casele cu bătrâni sau deja fără stăpâni.
Vocea Basarabiei: Dar nu pentru totdeauna?
Radmila Popovici: Nu pentru totdeauna deocamdată, probabil și ei sunt în așteptare ca lucrurile să se întâmple înspre bine acasă.
Vocea Basarabiei: Acolo, peste hotare, s-au reîntregit familiile, pentru că cel care a plecat primul – mama sau tata – și-au adus și odraslele. Cei care reprezintă generația tânără, ei mai au interes să citească în limba mamei?
Radmila Popovici: Unii dintre părinții acelor copii care s-au integrat fericit în afara țării insistă să cunoască limba română, un lucru care ne bucură atunci când îl întâlnim, alții mai puțin.
Vocea Basarabiei: Doar vorbind la bucătărie, în familie?
Radmila Popovici: Nu numai în familie, adică merg la asociații, tot felul de organizații pe care le așază ei acolo, le împământenesc. Și sunt, eu cunosc o fată foarte vie în diaspora din Italia, Lidia Tuța, care are un grup de copii români de pe ambele maluri ale Prutului, ei acum merg cu colindatul prin orașele Italiei și vorbesc, cântă, recită în limba română. E ceva! Sunt și din acei care eu știu foarte bine că nu mai vorbesc copiii lor decât limba țării în care s-au integrat.
Vocea Basarabiei: Dar aceste chemări – „Reveniți acasă, aici vă așteaptă!”, totuși se mai schimbă condițiile de viață, mai cresc salariile, nu prea auzim multe cazuri care i-ar molipsi pe cei aflați în afară să se întoarcă pentru totdeauna acasă?
Radmila Popovici: Da, foarte puțini. Ei se întorc la alegeri, oarecum, prin votul pe care îl oferă.
Vocea Basarabiei: Tot acolo?
Radmila Popovici: Acolo, dar să zic că este această intenție vădită nu pot…
Vocea Basarabiei: Dar ce-și dorește lumea modernă azi?
Radmila Popovici: Își dorește lucruri despre care uită pentru o clipă atunci când le citești poezie. Ei zic: „Vai! Ne-ați făcut să vrem să revenim la scris”. Au fost câteva persoane care au spus că „de mult nu am mai încercat să scriu un vers și chiar îmi dau seama, realizez că în această goană după nu știu ce – că dvs. mă întrebați ce-și doresc -, în această goană după nu știu ce am uitat să vorbesc cu mine însumi sau însămi, să mai regândesc niște lucruri, să-mi pun întrebări: unde sunt, cine sunt și ce fac”?
Vocea Basarabiei: Dar de ceva timp vedem și reprezentanți ai diasporei care fie că au completat rândurile membrilor Uniunii Scriitorilor de aici, din Republica Moldova, sau de acolo unde s-au stabilit cu traiul și poeți, și scriitori și e în creștere numărul acestora?
Radmila Popovici: Da, e în creștere și este acea nevoie, acel dor care nu te lasă să te rupi așa ușor, pentru că oriunde te-au duce, porți acel ADN și nu cred că e posibil să-l uiți decât dacă nu știi cine ești.
Avem lume bună și acasă, doar că e o mână de oameni, în comparație cu țara care a plecat de acasă sau țara care a plecat din țară.
Vocea Basarabiei: Și acolo e o lume modernă, și acasă cum am putea să-i spunem acestei lumi rămase?
Radmila Popovici: Avem lume bună și acasă, doar că e o mână de oameni, în comparație cu țara care a plecat de acasă sau țara care a plecat din țară. Ne dăm seama la întâlniri că foarte multă lume e plecată și îi plecată lumea care ar putea să miște lucrurile aici. Dar cine să-i judece? Nu poți să-i dai nimănui rețeta fericirii, fiecare alege.
Vocea Basarabiei: Ziceam că încercăm să facem un bilanț al anului. Care a fost evenimentul care a marcat acest an?
Radmila Popovici: Evenimentul lumii?
Vocea Basarabiei: Evenimentul pentru țară și pentru lume, adică evenimentele?
Radmila Popovici: Apropierea de Uniunea Europeană tot mai vizibilă e evenimentul cel mare pentru noi.
Vocea Basarabiei: Deschiderea negocierilor pentru aderare la Uniunea Europeană a Moldovei?
Radmila Popovici: Da, deschiderea negocierilor și interesul nostru pentru a ne apropia cât mai repede și a deveni parte din această familie care este a noastră. Chiar astăzi am scris într-un comentariu că avem dreptul să ne simțim acasă, or, acasă este Uniunea Europeană pentru noi.
Vocea Basarabiei: Dar oricât de repede am dori, oricum trebuie de parcurs etapele care presupun reforme, condiționalități?
Radmila Popovici: 35 de puncte sau câte sunt?
Vocea Basarabiei: 35 de domenii care trebuie să fie negociate de cele două părți.
Radmila Popovici: Și poate dura mult, chiar și un deceniu poate dura, pentru că au fost și 2 ani, și 8 ani ai acestui parcurs al negocierilor. Diferite țări cu viteză diferită ajung la marea întâmplare de a face parte din această familie.
Vocea Basarabiei: Ce trebuie să facă Republica Moldova ca această viteză să fie una accelerată, dar și calitatea lucrului făcut să poată fi apreciată la Bruxelles?
Radmila Popovici: Să funcționeze legea, să fim un stat de drept, de aici pornește totul. Mi se pare că acesta este capul care gândește și care trimite impulsuri celorlalte părți ale corpului numit țară.
Vocea Basarabiei: Dar nu funcționează legea sau ce se întâmplă că foarte mulți critică iată ceea ce se întâmplă în sistemul judiciar, că există aceste nemulțumiri că durează foarte mult o reformă într-un domeniu și că lumea obosește, inclusiv de la reforme? Pe de altă parte, cei care activează în acest domeniu sunt și ei uneori nemulțumiți că, așa cum spun ei, reforma trebuie să fie de-a lungul timpului, nu se face nici într-o zi, nici într-un an, au mai fost și din cei care au opus opoziție…
Radmila Popovici: Dvs. ați răspuns la întrebări, adică un drum anevoios este acesta al reformelor, deoarece inerția, după cum se știe, ne ține în mrejele ei și e foarte greu să schimbi peste noapte felul de a gândi, de a acționa, să dezrădăcinezi niște fenomene urâte care au fost de-a lungul anilor.
Vocea Basarabiei: Și când zici „reformă în domeniul judiciar”, atunci neapărat te gândești la lupta împotriva corupției, la nedreptate?
Radmila Popovici: Da, în primul rând!
O reformă înseamnă a avea și echipe, și tot mai mult auzim că nu sunt oameni…
Vocea Basarabiei: Și cât de prezente mai sunt aceste elemente în societate?
Radmila Popovici: Sunt! Sunt, pentru că a face o reformă înseamnă a avea și echipe, și tot mai mult auzim că nu sunt oameni. E nevoie și de acea consultare cu centrul, care ne va ajuta să facem aceste reforme, pentru că nu poți să le faci fără a avea un umăr alături care deja trăiește în acest fel, de a exista cu legea în capul mesei.
Vocea Basarabiei: Dar pentru că și Radmila Popovici merge mai departe de Chișinău, cel mai des probabil la Florițoaia, Ungheni, dar nu doar acolo, iată, cât de dornici sau cât entuziasm există din partea cetățenilor ca să fie și ei parte a schimbărilor?
Radmila Popovici: Alegerile locale din satul meu au demonstrat că oamenii din Florițoaia sunt deschiși pentru reforme, în satele vecine – mai puțin. E foarte diferit, cum ai intra chiar într-o singură casă și poți să întâlnești păreri împărțite ale membrilor familiei, cu atât mai mult când e vorba de sate care au fost conduse până acum de tot felul de autorități cu gândiri diferite, au fost și din acele care împărtășeau vectorul estic și se uitau încă cu multă nostalgie la gazul ieftin și la ceea ce ne-a oferit dintotdeauna „fratele mai mare” din Est. Din păcate, nu a dispărut acest fel de a gândi și întâlnesc oameni care se plâng pe această deschidere pentru Europa, care ce ne aduce? Ne aduce atâtea probleme și scumpiri. Înseamnă că este o muncă insuficientă de dialog cu publicul, cu oamenii și în sate, ca să înțeleagă că, de fapt, noi trebuie să scăpăm de monstrul care ne-a ținut captivi atâta timp și să tindem spre libertate și spre binele copiilor noștri, dacă noi nu vom apuca acest „bine”.
Vocea Basarabiei: Autoritățile au confirmat că, mai mult de un an de zile, malul drept nu mai consumă gazul pe care îl cumpărau de la gigantul rus Gazprom. Asta ce înseamnă, că unii încă mai cred că ar putea să vină gaze ieftine de la Moscova? Și cum ar putea să vină, dacă totuși parcă s-au găsit alternative și atunci când sunt alternative cetățeanul ar trebui și el să discearnă, uite, de ce a fost gazul ieftin și, uite, de ce acum e mai scump și să se mai uite și în factură, pentru că în factură este inclusă și compensația?
Radmila Popovici: Deci este și o tendință de a nu voi să crezi ochilor, adică iarăși mi se pare că acești oameni…
Vocea Basarabiei: Dar oamenii aceștia sunt cetățeni ai Republicii Moldova, ei decid viitorul atunci când merg la alegeri?
Radmila Popovici: …sunt victimele propagandei, care atâta și atâta i-a întunecat.
Oamenii au tendința să consume lucruri mai puțin clare, pașnice, frumoase, se aruncă după scandaluri…
Vocea Basarabiei: Și propaganda reușește să facă multe victime, și o informație corectă mai puțin igienizează spațiul informațional?
Radmila Popovici: Dacă informația corectă ar fi la fel de consumată cum e propaganda… Dacă observați, oamenii au tendința să consume lucruri mai puțin clare, pașnice, frumoase, se aruncă după scandaluri.
Vocea Basarabiei: Ce e toxic e mai consumabil?
Radmila Popovici: Din păcate, se observă asta și pe plan internațional. Lucrurile toxice ajung mai repede, se împărtășesc mai repede decât cele care par clare, bune, normale.
Vocea Basarabiei: Dar cine și cum ar trebui să discute cu acele peste 30 la sută din cetățenii Republicii Moldova despre care se crede că încă ar mai rămâne rătăciți în vremurile de astăzi?
Radmila Popovici: Majoritatea care se află acum la putere și fiecare dintre noi. Eu îmi asum, când mă întâlnesc cu cineva, să discut despre aceste lucruri. Dacă tu consideri că știi câte ceva, deschide acea tainiță, adică nu ține pentru tine, să existe comunicare între toți oamenii, nu numai să așteptăm că cineva va veni și ne va pune în față, și ne va așterne masa. Fiecare trebuie să conștientizeze că, dacă vrei ca lucrurile să se miște, trebuie să pui umărul sau degetul măcar, nu poate să se întâmple de la sine.
Vocea Basarabiei: Și iată, pentru că există acum o cooperare bună între Republica Moldova și Uniunea Europeană și, dacă se face lecția de acasă, în 2030 ar putea să-i surâdă șansa Republicii Moldova să facă parte din Uniunea Europeană și multă lume vorbește că aderarea la UE înseamnă prosperitate, înseamnă securitate, înseamnă predictibilitate…
Radmila Popovici: Dar așa și este, nu numai că se vorbește…
Vocea Basarabiei: Pe de altă parte, totuși, aici discutând cu unii cetățeni, ei mai degrabă văd un import de probleme din Uniunea Europeană?
Radmila Popovici: Pentru că ei nu știu ce înseamnă stat de drept și nu știu ce înseamnă libertate, poate că s-au obișnuit să trăiască într-o altfel de lume, în care cineva i-a venit în casă, i-a adus punga cu crupe și i-a spus: „Votează, pentru că eu am să te ajut” și ei cred acelor mici promisiuni, și li se pare că e prea departe acea prosperitate despre care se vorbește, nu au încredere alegătorii în cei pe care îi aleg.
Vocea Basarabiei: Dar pentru că, totuși, Radmila Popovici a vizitat mai mult țări din spațiul Uniunii Europene, ce probleme pot fi importate? Unii vorbesc despre anumite vulnerabilități, sensibilități, despre anumite lucruri ne vorbesc și fețele bisericești…
Radmila Popovici: Despre egalitatea de gen și despre acele persoane care trăiesc altfel, simt altfel, LGBT și toate-toate legate de astea, lumea cu o deschidere îngustă asupra lucrurilor îi judecă…
Vocea Basarabiei: Bine, dar în spațiul aceasta lucrează aproape un milion de cetățeni ai Republicii Moldova?
Radmila Popovici: Nu știu de ce… Vedeți că lumea merge la biserică și depinde la ce biserică merge și ce le spune preotul. Mi se pare că e clar că e o viziune care mai mult ni se arată de la Moscova, o viziune care este împotriva a tot ce aduce libertatea, pentru că aceasta înseamnă libertatea – să tolerezi toți oamenii, dincolo de etnie, dincolo de viziuni politice, religioase și orientare sexuală. Or, aceasta le dă un ajutor celor care propagă opusul lipsei de libertate, inclusiv această lege care vizează avorturile și, dacă e să săpăm adânc, într-adevăr, se mimează o îndumnezeire a acelui popor care nu acceptă schimbările în acest sens și că acesta ar fi diavolul care aduce desfrâul.
