Vocea Basarabiei: Discutăm cu Artur Cecan, absolvent al Liceului de Muzică „Ștefan Neaga”, absolvent al Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, absolvent al Academiei de Transporturi, Informatică și Comunicații, a finalizat programul de master în domeniul pedagogiei la Institutul de Științe ale Educației din Chișinău, conduce de mai mulți ani o școală auto, școală de șoferi, a implementat mai multe proiecte, inclusiv în colaborare cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Republica Moldova. Am auzit multe și despre cursul „Siguranța conducătorului auto în condiții extreme”. Pot să mai adaug încă foarte multe, dar îmi amintesc despre jurnalul săptămânal pe care l-ați scris pe când activam la Radio Europa Liberă și am reținut o frază din acel jurnal: „Dacă fiecare ar calcula cât mai are de trăit, s-ar îngrozi. Ne comportăm de parcă am trăi veșnic.” Să discutăm despre viața din Republica Moldova, despre ce își doresc cetățenii acestui stat, despre viitorul Republicii Moldova, mai aproape de Est mai aproape de Vest. De fapt, unde se află Republica Moldova? Bună ziua și bine ați venit la Vocea Basarabiei și la mulți ani!
Artur Cecan: La mulți ani și Dumneavoastră, întregii Republici! Un an mai bun, prosper înălțător, în fapte, în acte! La întrebarea asta, m-ați surprins, într-adevăr, unde se află Republica Moldova? Există, din punctul meu de vedere, o lege: ori există progres ori există regres, ori noi întinerim ori noi îmbătrânim… Din punctul meu de vedere, s-ar putea și mai bine, însă lucrurile sunt așa cum sunt, se fac pași, aș vrea mai concret să-i văd și probabil toți am vrea să vedem alte rezultate, dar probabil mergem spre progres.
Vocea Basarabiei: Dar unde este situată geografic Republica Moldova?
Artur Cecan: Ah, din punct de vedere geografic, la marginea fostei Uniuni Sovietice și la margine cu Uniunea Europeană.
Vocea Basarabiei: Deci, suntem tot între două periferii?
Artur Cecan: Am fost, suntem plasați istoric aici, de când primii oameni probabil și-au putut scrie istoria, suntem plasați aici. Am fost dați de Dumnezeu aici și condițiile climaterice nu ne-au forțat să mergem în alte părți, să ne găsim de muncă, să ne găsim de hrană, mai bine zis, și așa am rămas.
Vocea Basarabiei: Chiar dacă un milion de cetățeni sunt plecați peste hotare?
Artur Cecan: Acum da, s-au schimbat lucrurile, dar ziceam inițial că noi trăiam foarte bine aici. Cei din nord când era frig, venea iarna, erau nevoiți să vină să atace, cei din sud la fel.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă să trăiești la o periferie ca și stat?
Artur Cecan: Cum ai fi la marginea unui ocean. Sau să vorbim din punct de vedere economic, noi suntem la nici un iaz, nici un lac, suntem foarte, foarte departe, adică noi suntem foarte influențați.
Vocea Basarabiei: Suntem în calea tuturor relelor sau în calea tuturor oportunităților?
Artur Cecan: Foarte bune întrebări și răspunsurile pot să dau cu siguranță într-un mod dual, în dependență cum vedem noi lucrurile, pentru că ar trebui să avem priceperea să fim acolo unde suntem, să ne ia acum să ne puie în orice colț al lumii, să ne descurcăm. Noi avem sămânța asta în noi, în poporul nostru moldav și am putea să ne descurcăm, dar la momentul dat, la momentul cum ați început, unde se află Moldova, probabil avem ceva care s-a alterat, mai bine zis percepția noastră. Ca să intre într-o deprindere, o acțiune, sau un gând, sau o idee, trebuie repetată de minim 66 de ori, dar nouă de sute de ani ni s-a spus ceva și acum încercăm în câteva zeci de ani să ne zică ceva, dar a rămas în subconștient, a rămas în ADN-ul nostru tot ce s-a zis de ani de zile.
Vocea Basarabiei: Deci sângele are și ceva toxic și gândul ne duce la mentalitate?
Artur Cecan: Are o memorie, cu siguranță. Astăzi citeam că Cehov zicea în felul următor: „Omul este exact ceea ce crede că este”. Dacă credem că trăim rău, credem că trăim prost, credem că suntem niște oameni lăsați deoparte a istoriei sau deoparte a dezvoltării, așa și va fi. Însă avem și altă parte de a alege, noi putem să învățăm, putem să citim în toată ziua, să urmărim, să ne dezvoltăm, să ne punem un țel, e începutul anului, apropo, să ne zicem 5 lucruri pe care vreau să le încep acum. Ce vreau să încep? Vreau să încep să studiez ceva, vreau să…Aici stau lucrurile, adică în ADN-ul nostru. Dacă am putea schimba lucrurile, mintea poporului…
Vocea Basarabiei: Ați lăsat să se înțeleagă că dacă ți se spune de 100 de ori că ești prost, atunci tu chiar crezi că ești prost, dar dacă ți se spune că totuși ești un om descurcăreț, un om care pricepe, un om pentru care inteligența contează foarte mult, valorile adevărate să fie prioritizate, atunci te schimbi în bine mai repede?
Artur Cecan: Noi suntem persoane emoționale, noi ne naștem pe fața pământului cu ADN-ul nostru, dar cu siguranță, dacă m-am născut într-o familie în care am fost încurajat, mi-au zis că ai să poți, chiar dacă noi nu putea, ori te-ai născut în altă familie, în care ți-a zis că tu nu vei putea, rareori o să vedem alte rezultate, dar în linii generale influențează întreaga societate. Dacă nouă ni s-a zis că noi n-o să reușim…
Vocea Basarabiei: Geopolitica și cât de mult influențează și ea asupra realităților de aici din Republica Moldova?
Artur Cecan: Sunt supus unui TIR de întrebări… Dar cei de acasă care vor privi, să știe că e doar părerea mea, e părerea celor cu care discut.
Vocea Basarabiei: Și eu prețuiesc opinia Dumneavoastră, punctul de vedere și de asta insist să vedem cum ne descurcăm noi în, unii spun, în acest haos în care am ajuns.
Artur Cecan: Politic trebuie să ieșim, important să vedem țelul.
Vocea Basarabiei: Geopolitica ne influențează?
Artur Cecan: Cu siguranță ne influențează și noi nu suntem vocea la momentul dat, care să putem să schimbăm ceva.
Vocea Basarabiei: Noi știm ce vrem clar?
Artur Cecan: Nu.
Vocea Basarabiei: Și dacă nu știm, de ce să mai așteptăm ceva să se împlinească?
Artur Cecan: Este nu doar la nivel geopolitic, este la nivelul națiunii noastre. Noi nu știm ce vrem noi, fiecare ca om, dacă luăm pe fiecare care privește acum: „Oameni buni, scrieți după emisiunea asta, ce doriți clar pe o foaie-Eu vreau asta!”
Vocea Basarabiei: Majoritatea, o să spună că vor bani.
Artur Cecan: Nu o să spună, oamenii nu vor bani. Oamenii vor câteva condiții: vor să aibă o casă bună, vor să poată să meargă în concediu, poate să-și asigure să strângă niște bani deoparte, ei nu vor bani, dacă vor bani, n-o să vă scrie suma exactă.
Vocea Basarabiei: Dar casa fără bani nu construiești.
Artur Cecan: Astea-s condiții, dar dacă el ar avea o casă, ar avea un loc de muncă, ar avea… să fie asigurat în mintea lui că el este asigurat…
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă „ar avea”? El trebuie să muncească, ca să aibă.
Artur Cecan: Muncesc.
Vocea Basarabiei: Muncesc moldovenii, sunt muncitori?
Artur Cecan: În ultimul timp, probabil cineva va zice că este de lucru, dar nu sunt muncitori, dar…
Vocea Basarabiei: De ce s-au dezvățat a munci?
Artur Cecan: Ah, foarte bună întrebare, pentru că a apărut alegerea, puterea de alegere. Oamenii au înțeles că pot să meargă după hotare, li s-a deschis oportunitatea asta și au ales să meargă.
Vocea Basarabiei: Și de ce el acolo, peste hotare, respectă legea, știe că dacă i-a spus patronul, trebuie să facă exact volumul de lucru pe care trebuie să-l facă, iar aici, acasă, în Republica Moldova, el altfel se comport altfel, gândește, altfel acționează?
Artur Cecan: Se va supăra cineva, dar asta, de fapt, este miezul problemei și totodată și rezultatul sau soluția-nu există control. Ceea ce nu sunt verifică, nu se poate controla și dacă nu se controlează, este haos.
Vocea Basarabiei: Dar se zice că dacă e controlul excesiv, atunci e dictatură, dar democrația e cea în care lumea și-a găsit zona de confort.
Artur Cecan: În democrație, la fel, este control: asta până aici, este graniță, asta ai voie să faci, asta nu ai voie să faci. Dacă te controlezi, e bine, e OK, dacă nu, ai niște responsabilități, nu le-ai îndeplinit, primești o avertizare, a doua avertizare, a treia avertizare, dacă nu ai înțeles, luăm alte măsuri.
Vocea Basarabiei: Și totuși, nu îmi este clar. Eu discut cu foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova care au mers peste hotare, au o ședere lungă, vin acasă, organizează anumite evenimente de familie, cu rudele și ei singuri recunosc că acolo au un comportament mult mai civilizat decât aici, acasă.
Artur Cecan: Din punctul meu de vedere, pot să zic în felul următor: zona de confort, noi ca oameni atunci când ne simțim în zona de confort, bunăoară am ajuns acasă, eu pot să mă comport altfel, adică pot să-mi permit ceva să zic altfel, să vorbesc altfel, iar atunci când suntem în alt mediu, în care nu ne cunosc oamenii, dăm tot ce e mai bun din noi. Deci, răul iese atunci când noi suntem acasă, când noi intrăm în casă, atunci putem să ne aruncăm papucii sau să las patul, dacă merg în ospeție sau undeva și vreau să fac prima impresie care este una fundamentală, nu voi face lucrul asta. Sunt niște lucruri din interior și atunci…
Vocea Basarabiei: Să ne apropiem de ceea ce profesați Dumneavoastră, sunteți conducătorul unei școli de șoferi. Cultura șofatului în Republica Moldova, cum ați defini-o Dumneavoastră și cât de mult îi educați pe cei care vin la cursuri că trebuie să fie oameni care se respectă între ei, trebuie uneori să știi să cedezi, că nu întotdeauna viteza mare te duce la bine. Ce părere aveți Dumneavoastră despre cultura șofatului în Republica Moldova și, mai cu seamă aici, în Chișinău?
Artur Cecan: Din punctul meu de vedere lucrurile la noi în Republica Moldova stau pe direcția progres. Cu certitudine lucrurile se îmbunătățesc, pregătirea șoferilor este mult mai bună, se cere mult mai bun, este o examinare perseverentă și mulți se supără pe lucrul ăsta.
Vocea Basarabiei: Pentru că mulți știu că au fost timpuri când se cumpărau aceste permise de conducere și ce cunoștea cel care ajungea la volanul unei mașini scumpe…
Artur Cecan: Dar realitatea ne învață foarte rapid, pe cei care au cumpărat permisul realitatea îi învață prin accidente rutiere, prin situații rutiere și apoi înțelegi cât este de importantă învățătura sau cunoștințele. Dacă eu am nevoie de un medic, de un chirurg bun, mă voi duce la unul care a cumpărat diploma, sau mă voi duce la unul care știu că are rezultate bune și experiență? În acest context, vreau să zic că s-au făcut niște studii la nivel european și s-au luat toate tipurile de șoferi, adică de gen, de vârstă, de starea socială, familială, varietate foarte vastă și în ultima instanță s-a constatat că predispuși la accidente rutiere sunt oamenii care au conflicte interioare, nerezolvate. Punct.
Vocea Basarabiei: Deci el e dominat de gândurile din familie, din relația cu altcineva și el nu se poate concentra când e la volan.
Artur Cecan: Crucial lucru ăsta. De aceea și spun la mulți: „Când pleacă soții voștri din casă, încercați cumva să vă împăcați”. Un om care stă după peretele nostru și este într-o stare a lui de fericire, de dragoste, el va fi într-un fel, va vorbi altfel, va merge altfel, va gândi altfel, va respira, pe când unul care este frustrat, supărat, fața îi va arăta, se va trăda tot pe față și astfel și în condus: „Arată-mi cum conduci și îți zic cine ești”.
Vocea Basarabiei: Și Dumneavoastră ați spus că acum e în ascensiune cultura șofatului?
Artur Cecan: Este în ascensiune instruirea inițială. Deja depinde foarte mult de societatea noastră și ajungem la întrebarea noastră inițială „Unde suntem?” Adică un șofer care își menține antrenarea lui mentală a creierului, care citește, cel care are discuții, care ascultă un audio-book în timp ce conduce, are alte valori și altfel vede lumea și vede fiecare situație ca o provocare și poate să învețe ceva, ăsta niciodată nu va intra într-o situație de conflict, practic, pe când cel care are conflicte interioare neapărat va…
Vocea Basarabiei: Dar ce le spuneți Dumneavoastră la prima oră, când vin cei care s-au înscris la aceste cursuri de șofat?
Artur Cecan: Le spun să ridice mâna cei care cred că vor lua permisul din prima. Le zic la toată clasa: „Uitați-vă ridicați mâna, cine credeți că o să luați din prima”.
Vreau să zic că noi nu prea suntem foarte încrezuți în noi.
Vocea Basarabiei: Adică puțini ridică mâna?
Artur Cecan: Puțini și aici, de fapt, este lupta.
Vocea Basarabiei: Despre ce vorbește acest indiciu?
Artur Cecan: Este o moștenire, părinții noștri nu ne-au îmbărbătat, nu ne-au sprijinit.
Vocea Basarabiei: Trăim cu complexul Inferiorității și ne temem?
Artur Cecan: Cu siguranță, avem complexe, nu avem curajul, nu suntem o națiune curajoasă, nu ne-au învățat, am pierdut-o undeva.
Vocea Basarabiei: Dar lipsa curajului vorbește despre multe, inclusiv dacă se poate sau nu guverna un stat, a administra treburile unui stat.
Artur Cecan: Știu, dar și a administra și compania asta, televiziunea asta, tot necesită un specific oarecare. Dacă este ordine aici, s-ar putea să faci la nivel macro, dacă nu poți face o afacere mică, ai riscul de a strica toate lucrurile. Dacă poți face o companie mică, apoi mai mare, mai mare, atunci poți aplica lucrul ăsta.
Vocea Basarabiei: Dumneavoastră, când v-ați dat seama că trebuie să completați rândurile antreprenorilor?
Artur Cecan: Eu am avut marele noroc de un elev de al meu, domnul Leonid, dacă o să mă vadă, o persoană mai în vârstă pe atunci, probabil și acum. Era elevul meu, îl instruiam și el a zis: „Artur, de ce nu ai deschide tu o școală de șoferi?” Și zic: „Cum să deschid?”, în 2008, când era și criza mondială și în 2009 și îți vine un control vine al doilea, te trag unul dintr-o parte în alta… Și el mi-a zis o frază care mi-a dat impulsul ăsta: „Școala de șoferi nu este lucrul ăla care ar veni cineva să-l ia, pentru că dacă îl ia, trebuie să facă mai bine decât tine. Dacă nu face mai bine decât tine, nu are sorți de izbândă.” Este un lucru permanent, mereu trebuie să lucrezi cu oamenii, să înțelegi oamenii, noi ca oameni suntem diferiți, zicem seara „Te iubesc!” , iar dimineață ceva nu îmi priește.
Vocea Basarabiei: „Te urăsc”, de la dragoste la ură e un singur pas.
Artur Cecan: Aici s-a declanșat, a fost declanșatorul ăsta în care m-am hotărât, cum ați zis, să completez rândurile antreprenorilor.
Vocea Basarabiei: Dar și cariera Dumneavoastră e destul de interesantă. Ați vrea să ne povestiți Dumneavoastră?
Artur Cecan: Eu am finalizat studiile la Conservatorul din Chișinău, la clasa nai, profesor Ion Malcoci. Am activat ca dirijor la orchestra de copii de la Liceul Nicolae Iorga din Chișinău, cu copilașii foarte mici. Chiar am avut o experiență foarte plăcută, însă partea financiară m-a împins cumva, pe lângă asta, să mai fiu și șofer de microbuz, eram șofer de microbuz.
Vocea Basarabiei: Dar până atunci ați fost și măturător sau a fost o glumă?
Artur Cecan: Ba da am fost, dar în Moscova. Eram la Moscova, dormeam în subsol, descărcăm camioane și după aia dimineață…
Vocea Basarabiei: Ce vă mai amintiți din perioada aceea, când ați fost în Rusia?
Artur Cecan: Eu sunt o persoană care ține minte momentele bune. Mulți mă întreabă și zic: „Dar tu nu vrei să spui așa ceva care te supără?” Nu are rost, pentru că îmi schimb toată chimia mea, adică tot din mine o să se trezească sentimentul ăla de ură. Veneau bani în mână, ceea ce nu era în Moldova, nu era posibilitate, nu există posibilitatea aici, în Moldova, în 2005, 2006, 2007, când oamenii plăteau mii de euro, ca să plece după hotare, dar eu aveam rublele aia, banii ăia în mână și eram fericit, nu mai vedeam că dormeam cu șobolanii care mergeau pe…
Vocea Basarabiei: De ce ați ales atunci Federația Rusă?
Artur Cecan: Unica opțiune era.
Vocea Basarabiei: Cunoașterea limbii…
Artur Cecan: Cunoașterea limbii era un avantaj.
Vocea Basarabiei: Regimul liberalizat de vize, că puteai să mergi unde dorești în spațiul ex-sovietic…
Artur Cecan: Așa era, sigur.
Vocea Basarabiei: Și despre acel trecut trebuie să vorbim în contextul unor lecții învățate sau că totuși imunitatea s-a făcut mai puternică?
Artur Cecan: Setea, foamea… Atunci când ești însetat și înfometat, metaforic vorbind, când știi că ai o responsabilitate, ai o familie, sau vezi că ai majoratul, sau ai o vârstă deja și tot stai pe spatele părinților, te trezești și vezi că părinții nu au posibilitatea, adică au posibilitatea de a te crește, de a dormi acolo, dar tu simți că viața trece și ar trebui să faci ceva, atunci setea asta stârnește, sau foametea asta stârnește. O cunoștință de a mea exact așa zicea că în ziua de azi copiii nu au foamea aia, nu au setea.
Vocea Basarabiei: Sunt prea răsfățați de părinți?
Artur Cecan: Prea răsfățați de realitate, nu de părinți neapărat, deoarece suntem răsfățați și influențați de societate, undeva lucrurile stau mult mai adânc.
