Sunt 416 zile de război în Ucraina. În loc de pace și stabilitate, regiunea Mării Negre a devenit ținta principală a agresiunii rusești. Guvernul chinez a declarat, vineri, că nu va furniza arme Rusiei în sprijinul invaziei actuale a Moscovei în Ucraina nici acum, nici în viitor. În aceste zile, tot mai multă lume se roagă pentru pace. Despre nevoia de a fi instaurată pacea și adusă prosperitatea vorbim la acest sfârșit de săptămână.
* * *
Semnificația sărbătorilor este una aparte. E vorba despre dorința de a fi alături de familie, de a pregăti bucate specifice și de a merge împreună cu cei dragi noaptea la Slujba Învierii. La țară, în mediul rural, pregătirile de Paști sunt de fiecare dată la superlativ, respectându-se cu strictețe tradițiile și obiceiurile. Vocea Basarabiei a discutat cu localnicii din comuna Țaul, raionul Dondușeni, despre problemele cotidiene și despre pregătirile în ajun de Ziua Învierii.
Mitrică Andonii, primarul comunei Țaul, Dondușeni
– Bună ziua la toată lumea! Mulțumim că ați făcut popasul la Dondușeni, Țaul. Suntem și noi o părticică a țării noastre din nordul republicii, o părticică frumoasă, un sat frumos, cu oameni gospodari, cu oameni cinstiți, care muncesc și se străduie să facă față cerințelor, pentru că nu este ușor deloc la ziua de azi, dar încercăm din răsputeri să mergem înainte.
Vocea Basarabiei: De ce nu e ușor?
– Pentru că s-au năpustit toate asupra noastră – și pandemia care n-are capăt și nu văd să se termine, și războiul din țara vecină, și condițiile climaterice chiar din anul acesta, că a nins și foarte mult de-acum s-a afectat, sperăm măcar pe viitor să fie condițiile bune ca să putem să cultivăm ceea ce ne-am pus în gând să facem, să avem măcar pentru existență și pentru întărirea economiei noastre, care este foarte șubredă.
Vocea Basarabiei: Dar e clar ce vor cetățenii acestui stat?
– Vrem pace și să putem să lucrăm cum am mai lucrat și mai departe și cred că asta e principalul, dar în rest merge.
Politica guvernului nu mereu corespunde cu politica celor de la sate, fiindcă se face coșul minim de consum punând nimicul pe care îl primesc oamenii de la sate și cu salariul demnitarilor
Vocea Basarabiei: După pace, ce își mai doresc oamenii, prosperitate și bunăstare? E greu să se aducă aceste condiții de viață aici în Moldova?
– Da, evident că și bunăstarea este un element important în viața noastră și fiecare vrem să ne creștem copiii, să ne educăm copiii, să facă niște studii. Pentru asta se cer resurse, și nu mici, de aceea fiecare se străduie ca să facă față.
Vocea Basarabiei: Și ce reforme, iată pentru dvs., oamenii de aici de la firul ierbii, sunt mai importante?
– Nu știu dacă în toate cazurile politica guvernului corespunde cu politica celor de la sate, fiindcă se face coșul minim de consum punând nimicul pe care îl primesc oamenii de la sate și cu salariul demnitarilor, evident că se primește un coș destul de mare, ceea ce nu corespunde oamenilor de la sate, care nu au o slujbă, nu au un serviciu unde ar primi un salariu stabil și să aibă nădejde că trece luna și o să aibă un salariul la sfârșitul lunii.
Mircea Dragalin, profesor, fost primar în comuna Țaul, Dondușeni
Vocea Basarabiei: Dacă ar fi să spuneți primele trei reforme prioritare, pe care le-ați pune în agendă?
– Probabil reforma agriculturii ar fi de folos și undeva am ridica și munca celor de la satele în care pământurile stau în paragină, fără a fi cultivate, dar pe care s-ar putea cultiva ceva, s-ar vinde și probabil ar fi un venit și în buzunarul celor de la sate, și în buzunarul statului, pentru că s-ar vinde producția și ar fi un ban bun.
Mulțumim Domnului pentru ceea ce avem, să ne facem cinstit datoria, să fim noi cinstiți în fața fiecăruia
Vocea Basarabiei: După agricultură, pe locul doi ce problemă ar fi pentru rezolvare pusă?
– În justiție. Au pornit unele schimbări și în justiție, dar se vede că oricare schimbare e dureroasă și nu în toate cazurile este înțeleasă corect și de cei care, de fapt, o fac și pe seama cărora s-a pus. Și în sănătate sunt o sumedenie de probleme, și în spitale, cu medicamente scumpe nu este ușor deloc pentru că și medicii au luat-o tot razna să plece peste hotare și probabil că o să rămânem de la o bucată de vreme cu medici doar pensionari și cei care așteaptă să le vină doar salariul. Și în educație tot ar fi bine să se facă niște modificări, căci salariul se mărește cu foarte puțin, dar inflația crește masiv și nu mai reușim noi cu salariile noastre să mergem în rând cu inflația. Dar mulțumim Domnului pentru ceea ce avem, să ne facem cinstit datoria, să fim noi cinstiți în fața fiecăruia că am făcut ceea ce a depins de fiecare, indiferent de salariul pe care de fapt l-am primit. Așa am făcut-o dintotdeauna și cred că o s-o facem și mai departe.
Vocea Basarabiei: Dar un stat de succes, cum vedeți Republica Moldova să ajungă la acest statut că e țară de succes?
– Toată lumea să fie aici în țară, să aibă o slujbă, să aibă un salariu decent, să-l primească regulat și atunci o să fie cred că un succes al statului.
Vocea Basarabiei: Dar banii aceștia de unde să izvorască, dacă toată lumea își dorește un salariu mai mare, o pensie mai mare?
– Noi muncim și să ne plătească salarii.
Valentina Ursu, Vocea Basarabiei, suntem în vizită aici, la Țaul, Dondușeni, și întrebăm cetățenii cum se pregătesc de sărbătorile de Paști.
– Lumea are dispoziție, dar dacă finanțele-s cam puține, nu au unde lucra, unde munci să câștige un ban pentru existență, dar din puținul pe care îl au eu cred că așteaptă cu drag sărbătorile.
Ion Iurcișin, directorul Gimnaziului din Țaul, Dondușeni
Vocea Basarabiei: Dar câți bani credeți că îi trebuie unui cetățean ca să spună că are o viață îndestulată?
– Nu știu, depinde care și cum gândește.
Vocea Basarabiei: Dar un salariu decent cât ar fi?
– Dacă ar primi lumea măcar 10-12 mii fiecare, poate s-ar descurca.
Vocea Basarabiei: Dar e un contrast și aici, pentru că, pe de o parte, mulți se plâng de lipsa banilor, iar când se organizează nunți, cumătrii, ceremonii, acolo se zice că e risipă de toate?
– Dar mulți mai și refuză, dacă nu au cu ce se duce la nunta ceea, nu le permite salariul din ziua de astăzi, mai refuză, dar se duc și ei cu cât au dacă chiar la urma urmei, lumea mai are nevoie și de lume, și de veselie, nu numai de bani.
Vocea Basarabiei: Și cum vedeți satul și statul peste 10 ani?
– Nu știu. Mi se pare că se pierde, pe zi ce trece tot se pierde, lumea pleacă și totul rămâne, practic nu se construiește nimic în sat, puține de tot se fac schimbări în sat.
Vocea Basarabiei: Dar ce ați vrea să se schimbe în sat, ce proiecte să fie implementate, ca lumea să spună că localitatea lor se primenește?
– Cum a fost odată, să aibă locuri de muncă, să deschidă fabrici, lumea să lucreze și să câștige un ban, dar la noi din contra, totul se închide, peste tot reduceri de cadre.
Vocea Basarabiei: V-ați gândit vreodată să plecați din sat?
– Nu-mi pot imagina una ca asta, dar nu știm. Cât ne mai țin la serviciu, mai trăim și noi, dar noi nu avem rude peste hotare, nu avem rude care muncesc la negru, noi aici suntem așa, oameni de la țară, cum se spune.
Vocea Basarabiei: Dar moldoveanul e obișnuit să lupte și să câștige, iată, pentru ca să aibă o viață decentă, pentru ca să nu se comită ilegalități, pentru ca dreptatea să fie pusă în capul mesei, e luptător moldoveanul, ca să fie și învingător?
– O bună parte da, dar mulți sunt cam indiferenți, ce o să dea Domnul.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– Să fim sănătoși, să avem un post de muncă, să câștigăm salariul lunar măcar și pace în țară, pace.
Vocea Basarabiei: Și sărbătorile de Paști cum o să le petreceți?
– În sânul familiei, ca în tot anul. Noi nu plecăm nicăieri și așteptăm cu mare drag oaspeți, copiii, de exemplu, și ceilalți care au plăcerea să vină de sărbători la noi. Așa-i la noi tradiția, la Paști vin la noi toți și-apoi la Paștele Blajinilor pleacă toată lumea la cimitir. Respectăm, respectăm până când tradițiile măcar noi și le dăm exemplu la copii, la nepoți, să nu se piardă măcar tradițiile frumoase moldovenești.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, în vizită în comuna Țaul din raionul Dondușeni, aici, la nordul Republicii Moldova, unde ce suflu a pătruns?
– A fost, este și va fi acest suflu cu aderarea la Uniunea Europeană, fiindcă fără aderare la Uniunea Europeană noi nu am putea merge înainte. Și se vorbește că o să fie aderarea până în anii ‘30, dar părerea mea e și sufletul meu spune că noi vom fi cu mult mai repede alături de Uniunea Europeană.
Vocea Basarabiei: Dar sunt și păreri care zic că nici 100 de ani nu i-ar ajunge Republicii Moldova și localităților din mediul rural să ajungă la acele standarde, dvs. de unde aveți acest optimism?
– Noi mergem de mult pe calea aceasta și localitățile cele mai mari ne luptăm ca să avem mai multe proiecte și să arătăm că, într-adevăr, noi putem, să arătăm că suntem exemplari, că noi vrem ca să facem în satele noastre frumos și să fie dezvoltate. Și e clar că este foarte greu, pentru că noi ani de zile am trăit cum am trăit, dar în timpul de față, într-adevăr, noi suntem cu sufletul și cu inima spre Uniunea Europeană și noi vrem să trăim tot așa cum trăiesc în Uniunea Europeană.
În localitate avem 1.700 de case de locuit, dintre care avem până la 220 de case care sunt lăsate și oamenii sunt plecați peste hotare
Vocea Basarabiei: Proiecte europene și nostalgie după Uniunea Sovietică, iată, cum se împacă aceste două mentalități?
– Da, au rămas oamenii cu nostalgie, mai ales bătrâneii, părinții noștri au rămas cu nostalgia ceea când eram împreună toate cele 15 țări-surori, dar cu timpul s-a lecuit la mulți și se lecuiește și inima, se lecuiește când văd că Uniunea Europeană ne ajută, chiar copiii lor se duc și le spun că „noi lucrăm în Uniunea Europeană și ne plătește, noi putem întreține familiile”. Da, înainte mergeau foarte mulți în Rusia, dar care și veneau spuneau că de-acum nu ai ce căuta în Rusia, nu este plătit, ne alungă, dar acum majoritatea pleacă în Uniunea Europeană. Noi în localitate avem 1.700 case de locuit, dintre care avem 180, la 220 de case care sunt lăsate și oamenii sunt plecați peste hotare.
Vocea Basarabiei: Dar e mai ușoară plecarea și e mai grea revenirea, cum credeți dvs. că va fi în următorul timp?
– Plecarea e mai ușoară, fiindcă mulți ani de zile au tot plecat peste hotare și se cheamă unul pe altul, dar ne bucură faptul că atunci când te cheamă să muncești acolo nu te duci cu ochii închiși, muncești și câștigi o bucățică de pâine pentru familie, dar când te duci cu ochii închiși, poți să vii câteodată fără de nimic. De peste hotare, din Uniunea Europeană moldovenii noștri trimit bani zi de zi la părinți, la copii în țară și vreau să vă zic că țara noastră beneficiază foarte mult de acești bani și foarte mult înseamnă transferurile acestea de bani de la moldovenii noștri de peste hotare.
Vocea Basarabiei: Dar geopolitica ar mai putea să mențină divizarea societății încă mult timp înainte?
– Da, până nu va fi unirea aceasta cu Uniunea Europeană o să meargă mai încet, dar sperăm, cum am zis, că o să fie mai repede și o să fie și pensia mai mare, și lefurile mai mari și toți o să trăim mai bine. De-ar fi businessmeni mai mulți, de-ar fi Guvernul Republicii Moldova în fiecare localitate să dea câte vreo 2-3 autocare să meargă oamenii, să-i ducă chiar în Italia și în aceeași Românie sau să-i ducă în Franța să le arate cum trăiește lumea peste hotare. Eu cred că cetățenii s-ar întoarce înapoi cu alte păreri.
Vocea Basarabiei: Dle primar, dar țineți minte, un politician, Ilan Șor, ducea cu autocarul lumea la Orhei Land și, apropo, mulți spun: „De ce primarul de acolo a putut, dar primarul de la Țaul sau din altă localitate are posibilități mai mici”?
– Noi muncim, noi muncim cu oamenii împreună, noi muncim pentru a aduna finanțe în bugetul local și ne adresăm la guvernare ca din bugetul de stat și din proiecte să fim ajutați în sate și în orașe, dar în ceea ce privește ce acum se face asta nu intră în nicio măsură, autocarele acestea care duc oamenii la manifestările acestea sunt plătite și se pune întrebarea: de unde acești bani? Tot de pe spatele oamenilor noștri. Eu socot că trebuie de terminat toate acestea, că se face Orhei Land și au spus că au să facă și în alte localități și în Găgăuzia, în Găgăuzia tot au să dezvolte, dar nu știu de unde acești bani, toți banii aceștia sunt luați tot din Republica Moldova și totuși guvernarea trebuie să se gândească cum să termine toate acestea. Și de ce nu? Să nu mai fie acest Partid „Șor” în parlament, să fie scos în afara legii, fiindcă așa nu mai merge.
Vocea Basarabiei: Suntem, iată, în preajma locașului sfânt, se aud clopotele, suntem și în preajma sfintelor sărbători pascale, ce mesaj aveți pentru cetățeni?
– Să fie pace, să ne trăiască copiii noștri, nepoții noștri, să trăiască în pace, să nu mai știm niciodată de bubuituri de tancuri, bubuituri de tehnică militară. Pe sătenii noștri îi felicit cu sărbătorile de Paști, le doresc multă sănătate, tărie, să aibă tot timpul pace în suflet, zi de zi să se scoale dimineață, să zâmbească și să-i mulțumească Domnului că au văzut lumina soarelui.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem în vizită aici, la nordul Republicii Moldova, la Țaul, Dondușeni…
– Vocea Basarabiei cu mare plăcere o ascult, Vocea Basarabiei se aude și cu mare plăcere aș vrea ca vocea aceasta să fie auzită și înțeleasă de cei simpli, de cei care trebuie să hotărască soarta.
Vocea Basarabiei: Astăzi, că e și în ajunul Sfintelor Paști vorbim despre bine și rău, despre ușor și greu. Cum e la sat și în stat?
– Mergând pe strada satului nostru, puțini oameni vedem, de dimineață dacă am văzut vreo 2-3. Pe timpuri noi am avut în sat vreo 6.300 de oameni, acum nu știu dacă sunt 2.500, ceilalți sunt plecați.
Vocea Basarabiei: Fiecare al treilea e plecat?
– Da, așa iese că fiecare al treilea e plecat. Chiar la intrarea în sat, iată de unde cred că ați sosit și dvs., sunt 15 case abandonate, numai pe o stradă. Direcția, șleahul mare al Plopilor pe care-l aveam noi pe timpuri de la Țaul la Plopi, satul vecin, e la fel aceeași situație.
Cine câștigă la sat 8 mii de lei, el răcnind acolo în Piața Marii Adunări Naționale, denigrând această persoană, această președintă?
Vocea Basarabiei: Și a plecat lumea fiind mânată de sărăcie sau de ce au abandonat casele?
– Oamenii caută mai bine, mai adânc, mai departe, ca să-și capete ceva-ceva pentru existența vieții.
Vocea Basarabiei: Dar binele aici acasă nu poate fi construit?
– Poate.
Vocea Basarabiei: Cum se câștigă încrederea cetățeanului în stat?
– E foarte greu de a obține o oarecare încredere la oameni, mai ales că cei care-s din opoziție își fac de cap întru totul. Eu îi știu o bună parte pe care îi ocărăsc, nu știu ce să le mai spun, și ei îmi spun: „Dar eu mă duc acolo și-mi dă 200, 400”, tată-său îmi spune la careva din copiii aceștia, cică el a venit acasă cu 400 de dolari de la protestele lui Șor. Păi, 400 de dolari mai înmulțim cu 20 și iaca îs 8 mii de lei, cine câștigă la sat 8 mii de lei, el răcnind acolo în Piața Marii Adunări Naționale, denigrând această persoană, această președintă? Eu nu am comparație pentru femeia asta mică de statură. Vasăzică asta nu-i strașnic, de statură mică a fost și Ștefan cel Mare, dar 47 de ani a condus țara asta și n-a lăsat-o nimănui, nădăjduim că nici ea n-o să ne lase.
Vocea Basarabiei: Cine?
– Dna președintă cu guvernul pe care îl are, dar trebuie mult să muncească dna Maia Sandu. Porțile pe care ea le-a deschis și toate portițele din toată lumea sunt atât de multe pentru a vedea ceea ce a făcut dumneaei până în momentul de față pentru noi. Așa o femeie devotată, atât de cinstită, atât de energică în toate direcțiile nu am mai avut cât face dna Maia Sandu.
Vocea Basarabiei: Și totuși, societatea moldavă e divizată și această scindare arată că unii cetățeni vor ca Moldova să se dezvolte și să aibă o relație bună cu Vestul, dar alții cred că împreună cu Rusia mai poate fi făurit acest viitor. Cine și cum decide, până la urmă, soarta?
– E foarte greu. În primul rând, mentalitatea moldoveanului nostru este mult prea joasă, noi n-am știut o limbă străină decât limba rusă, pe timpul celor 15 republici fiind rusificate toate, dar dacă și cei din Moldova, din Basarabia, cum o mai numim, ar fi știut și alte limbi străine care erau atunci în școală, engleză sau franceză, eu sunt sigur că majoritatea erau plecați în Europa. Și așa sunt plecați în Europa, în Statele Unite, în Canada și în alte țări, dar lipsa de carte, despre care spunea și Cantemir, că moldovenii noștri sunt cam leneși la carte, e corectă și acum. Și iată, știind cât de cât numai o rusă, care este cu fel de fel de amestecuri, a făcut ca o bună parte să fie marii amatori ai CSI-ului, care propriu-zis a murit, a pierit, îmi cer iertare pentru așa cuvânt.
Nu mai pot să compar cu nimic pe pământul acesta când copiii cuiva, nepoții, strănepoții, mamele, tații sunt omorâți în modul cel mai barbar
Vocea Basarabiei: Dar acest război din Ucraina nu schimbă percepția cetățeanului?
– Să știți că nici asta nu schimbă. Eu am văzut și am vorbit și cu careva dintre fețele bisericești care sunt de părere că războiul dus de Putin, fața aceasta bisericească îl consfințește, adică este un război drept dus de către Rusia. Nu mai pot să compar cu nimic pe pământul acesta când copiii cuiva, nepoții, strănepoții, mamele, tații sunt omorâți în modul cel mai barbar și totuși să fie susținut un agresor atât de mare la care nu-i ajunge pământ. Are a șasea parte a globului pământesc și cu atâtea bogății subpământene și nu-i este de ajuns. Îi culmea!
Vocea Basarabiei: Aici, la Țaul, lumea merge la biserică?
– Merge lumea la biserică și, stând de vorbă și cu părintele de aici, d-lui ia o poziție neutră, probabil numai din cauză că este supus Patriarhiei lui Chiril și lucrul acesta strică mult.
Vocea Basarabiei: Ce vă doriți cel mai mult acum?
– Acum cel mai mult doresc pace, cel mai mult, parcă sănătatea trece pe planul doi, fără ca să vreau, măcar că o doresc atât mie, cât și la toți, dar pacea acum e pe ordinea de zi. Dacă dna președintă a noastră care se jertfește întru totul n-ar fi făcut atâtea mișcări, n-ar fi adus atâtea delegații străine nu ne-au știut pe noi până acum un an și jumătate cât ne știu la momentul de față din Uniunea Europeană, din Statele Unite, din Canada, din toate țările NATO. Da, printre altele, vai și amar de mentalitatea moldovenilor, se tem că NATO, sub influența propagandei rusești care nu încetează de a denigra NATO, de a denigra Uniunea Europeană, de a denigra Statele Unite, își fac mendrele, iar oamenii necărturari, îmi cer scuze, că unii mi se pare că nu știu mai mult decât alfabetul pe care l-au învățat în clasa întâi și pe asta se și bazează la momentul de față.
Vocea Basarabiei: Și acum, la Paște toți se vor ruga de pace, se roagă de pace?
– Ca și orișicare creștin, se vor duce la biserică, măcar că numărul lor în ultimul timp a scăzut brusc, preotul pe care îl avem, parohul bisericii este un elev al nostru, care s-a dedat creștinismului mai mult sub influența celor care l-au atras la biserică, un alt paroh mai în vârstă pe timpuri, și el își dă stăruința întru-toate, este un băiat și erudit, are vreo 3 masterate de-acum.
Vocea Basarabiei: Cât de des rostiți rugăciuni?
– În gând le rostesc de cum mă ridic din pat, cum mă culc, o rostesc: „Tatăl nostru, ajută-ne, Tatăl nostru, te rog, ține viața asta pe pământ așa cum este acum și nu mai rău”. Poate cândva va veni mintea și la moldovenii noștri, păcat că n-a venit atunci când a fost anul ‘89, când Germania a distrus într-o noapte acel zid al Berlinului, păcat că noi atunci am fost numai cu „Podul de flori”, dar atunci a trebuit de făcut marea Unire și scăpam de ceea ce este acum.
Vocea Basarabiei: Dar credeți că e ușor să fie scos hotarul de la Prut?
– Foarte greu, mai ales acum, mai ales când noi suntem fracționați într-atât de mult, însăși Moldova noastră e fracționată.
Vocea Basarabiei: Multă sănătate și sărbători luminate!
– Mulțumim mult! Și dvs. asemenea! Să avem fericire măcar de la steaua de sus, cea care Eminescu o spune cu atâta drag în poezia „Luceafărul”, și nu numai. Printre altele, el zice că bogăția nu-i ceea ce o poți cumpăra, că ea nu se vinde, trebuie de obținut această bogăție prin suflet.
Hristos a fost pălmuit, bătut, lovit peste obraz, lumea îl părăsește, în afară de cei care sunt cu credință, cu dragoste, cu inimă bună, aproape de bunul nostru Dumnezeu Iisus Hristos.
Vocea Basarabiei, Valentina Ursu, suntem într-un popas aici, la nordul Moldovei, la Țaul, Dondușeni. Suntem în ajunul sfintelor sărbători de Paști, haideți să vorbim despre credință și valori. Pune cetățeanul, enoriașul, valorile în capul mesei și care sunt adevăratele valori?
– Bună ziua! Și bine ați venit la biserica noastră cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Țaul, raionul Dondușeni. În această săptămână, Săptămâna Patimilor, fiecare credincios se gândește la Dumnezeu, la patimile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a pătimit pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire. Hristos a fost pălmuit, bătut, lovit peste obraz, lumea îl părăsește, în afară de cei care sunt cu credință, cu dragoste, cu inimă bună, aproape de bunul nostru Dumnezeu Iisus Hristos. Hristos ne iubește pe toți și pe fiecare, acum rămâne noi să arătăm dacă noi îl iubim cu adevărat și aceasta e cea mai mare, valoarea supremă, dacă iubim cu adevărat.
Vocea Basarabiei: Cum se manifestă această iubire față de Domnul?
– Această iubire se manifestă prin acțiune concretă, participarea la sfânta rugăciune în biserică împreună cu toată comunitatea, cu smerenie, cu dragoste și cu rugăciunea inimii împreună cu toți credincioșii care vin la sfânta biserică așa, pentru Hristos, pentru patimile Domnului nostru Iisus Hristos.
Vocea Basarabiei: Valorile adevărate pe care trebuie să pună preț cetățeanul care sunt ele?
– Valoarea adevărată din punct de vedere creștinesc este adevărul, este Hristos! Orice lucru pe care îl facem, să-l facem pentru Hristos. Dacă ne gândim pentru Hristos, atunci noi o să fim oameni buni, cu literă mare, nu o să fim domni, dar o să fim oameni, foarte mult contează să fim și om, nu numai domn. De aceea biserica ne învață doar atât – să fim Oameni cu literă mare, Oameni ai lui Dumnezeu, care împlinim porunca și Evanghelia Domnului.
Vocea Basarabiei: Dar sunt oameni buni și oameni răi?
– Dumnezeu ne iubește pe toți, așa cum suntem noi, cu toate metehnele, cu toate păcatele noastre. Noi adesea arătăm cu degetul la tineri, că ei sunt poate cumva mai altfel decât am fost noi cândva sau unii bătrâni mai altfel, dar vreau să vă amintesc că Sfântul Apostol Pavel spune: „Tinerețea nu este o meteahnă, tinerețea este o virtute”. Și de aceea nu putem să judecăm, doar cât putem să educăm acasă, în familie, părinții, buneii au o responsabilitate foarte mare. Atunci când chiar pregătesc o mâncare pentru o nepoțică, pentru un nepoțel spune: „Doamne, binecuvântează mâncarea pentru nepoțica mea, pentru fiica mea dragă”, și atunci au binecuvântare acești tineri și Dumnezeu le luminează drumul și calea în viața lor de mai departe.
Vocea Basarabiei: Dar în aceste vremuri foarte mult se vorbește despre bogăția materială și cea spirituală, ce înseamnă bogăție spirituală și ce înseamnă bogăție materială?
– De fapt, trăim într-o societate a consumismului mai mult. Ca preot, ca fiind creștin îndemn pe toți oamenii să pună accent nu numai pe valorile materiale, dar și pe valorile cele spirituale, care sunt de mai mare preț, pentru că unii oameni agonisesc valori materiale, aleargă, se zbuciumă toată viața lor, dar cum se spune în Cartea Sfântă, deșertăciunea deșertăciunilor sunt toate, dar ferice de acel om care se gândește la valorile spirituale, pentru că el tot este o valoare și tot este o muncă, și tot este nevoie de a munci pentru aceste valori spirituale. Nimeni nu spune nimic, trebuie pentru familie, pentru masă, pentru casă, strictul necesar pentru viață, sunt lucruri normale, firești, dar Dumnezeu are grijă de toate lucrurile acestea. Cum spune Evanghelia, „dacă păsările cerului nu au mâini, dar Dumnezeu le hrănește”, cu atât mai mult noi, oamenii, avem mâini, avem înțelepciune, avem cuget, avem inimă bună, slavă Domnului, Dumnezeu ne ajută, ne întărește, dacă punem gând bun. Dar iată vedem, valorile spirituale de multe ori rămân în umbră și de aceea ar fi bine ca, cel puțin măcar în egală măsură, să punem accent și pe ele, pe un pic de rugăciune, pe un pic de credință, pe un pic de faptă bună, să ne purtăm frumos cu oamenii, cu semenii, să fim binevoitori, să fim amabili, că suntem copiii lui Dumnezeu. Un fiu al lui Dumnezeu se poartă ca un om al lui Dumnezeu.
Nu trebuie să fim invidioși pe nimeni, Dumnezeu îi dă fiecăruia atât cât poate duce și atât cât are
Vocea Basarabiei: Cel bogat îl înțelege pe cel sărac, pentru că uneori sunt supărați că cel înstărit nu se mai gândește la suferința celui din jur?
– Dumnezeu n-are nimic cu bogăția nimănui, nu-l interesează pe Dumnezeu câte case are omul sau câte mașini, sau de care mașină, sau de ce culoare, până la urmă, îl interesează inima omului și dacă omul este bun, poate să fie om puțin și mai avut, dar dacă faci o faptă bună, dacă te duci la o casă de bătrâni, la un azil de bătrâni, nu ești zgârcit, ești cu inimă bună, cu suflet bun, n-are nimic Dumnezeu cu ceea ce ai, slavă Domnului că ai, Dumnezeu o să-ți mai dea ca să ajuți și pe alții, cei care poate au mai puțin. Deci poate, mă rog, din diferite motive, din diferite situații ale vieții sau din motive de boală poate, sau poate alte momente ale vieții, nu trebuie să cârtim împotriva nimănui, nu trebuie să fim invidioși pe nimeni, Dumnezeu îi dă fiecăruia atât cât poate duce și atât cât are. Știți, vreau să vă spun o pildă scurtă, succintă, era un om care tot așa voia să aibă o cruce foarte frumoasă și mare-mare și Dumnezeu îi spune: „Foarte bine, te voi duce pe un liman și vei alege. Poftim, alege care cruce vrei”, dar erau cruci diferite, de aur, din argint, din diamant și așa, ca de obicei, ochiul omului privește acolo unde e mai strălucit, unde e mai luminos. Și a încercat omul din povestea noastră să ia crucea cea mai mare, cea mai frumoasă, cea mai strălucită, a încercat să o ridice și nu a putut-o duce. Și era una acolo așa, mai micuță, puțin poate mai părăsită, de lemn, nu era chiar așa strălucitoare, când a încercat să ridice acea cruce, a ridicat-o. Și Dumnezeu îi spune: „Uite, vezi, asta e crucea ta”. Și concluzia care e? Dumnezeu dă fiecărui atât cât poate duce. Dar vreau să vă spun că nici un fir de păr nu cade din capul omului fără știrea Domnului, Dumnezeu știe foarte bine cui să-i dea, cât să-i dea și ce să-i dea, acum depinde de inima omului și de sufletul omului.
Vocea Basarabiei: Și cugetul omului…
– Și cugetul omului, bineînțeles, dar pe lângă toate acestea este nevoie ca omul nostru, sufletul nostru să fie încoronat de credința lui Dumnezeu. Nu poate fi comparată nici o bogăție a pământului, nici tot pământul întreg cu un suflet al unui om, pentru că el valorează foarte-foarte mult. Cel mai mare dar al vieții noastre este sufletul pe care l-am primit de la Dumnezeu și este o valoare de nemaipomenit, întrece toate valorile materiale și cele care mai sunt dedesubtul sau deasupra pământului.
Vocea Basarabiei: Părinte, vă mulțumim foarte mult pentru aceste gânduri spuse acum în ajun de sfintele sărbători de Paști, pace, lumină, de asta avem nevoie.
– Să vă dea Dumnezeu multă lumină în casele și familiile dvs.! Nu obijduiți pe cei sărmani, binecuvântați pe cei cu care poate v-ați certat, împăcați-vă cu toți, fiți buni la suflet, pentru că totul se iartă pentru Învierea lui Hristos. Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Amin!
* * *
Opinii adunate la nordul Moldovei, mai exact la Țaul, localitate din raionul Dondușeni. Cum se pregătesc artiștii de sărbătorile pascale? În pragul zilei de Paște, interpreta Veta Ghimpu-Munteanu și-a amintit de cele mai frumoase momente din timpul sărbătorilor. Astfel, artista a declarat, pentru Vocea Basarabiei, că a ținut tot timpul ca Paștele să rămână așa cum era în copilărie – alături de familie, cu cozonac, pască, miel și multă credință. Veta Ghimpu-Munteanu vorbește despre tradiții și obiceiuri, despre felurile de mâncare preferate.
