Vocea Basarabiei: Astăzi îl avem oaspete pe Vitalie Vovc, stabilit de peste 20 de ani în Franța. A mai fost la Vocea Basarabiei și l-am reinvitat cu plăcere, ca să vină să ne împărtășească din gândurile lui, cu ce trăiește atunci când e la Paris și cu ce trăiește atunci când vine aici, la baștină – la Chișinău sau la Soroca. Vitalie Vovc este originar din municipiul Bălți, a făcut studii la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți, imediat după absolvire a plecat peste hotare, mai întâi, în Bulgaria, după ce a făcut studii în Bulgaria la Institutul Francofoniei pentru Administrație și Gestiune, unde și-a luat și primul master în Gestiunea afacerilor, a ales și Parisul, a mers în Franța, unde a obținut o a doua diplomă de master în Științe organizaționale, Strategie și Politici generale. Actualmente, Vitalie este antreprenor acolo, în capitala Franței…
Vitalie Vovc: Nu sunt antreprenor, sunt salariat la o companie privată care se ocupă cu consultanță în marketing. Eu personal fac organizări de fluxuri de vânzări.
Vocea Basarabiei: Bine ai revenit la Vocea Basarabiei!
Vitalie Vovc: Bine v-am regăsit!
Vocea Basarabiei: Noi îl mai cunoaștem pe Vitalie Vovc, pentru că el scrie cu regularitate editoriale la deschide.md, Vitalie este blogger, Vitalie este scriitor, Vitalie scrie poezii, așa că astăzi vom vorbi despre ce-l impresionează sau ce-l întristează atunci când revine în Republica Moldova.
Vitalie Vovc: Nu știu dacă mă impresionează ceva, e și o chestie de vârstă, totuși, ajungi la un moment dat când prea puține te mai impresionează. Ce mă întristează? Nu știu dacă mă întristează, dacă e chiar cuvântul potrivit, dar întotdeauna speranțele sunt prea mari. De la an la an, așteptăm lucrurile să evolueze într-un fel anume și ne construim fiecare din noi câte un film, așa cum ne închipuim noi că lucrurile ar trebui să evolueze timp de un an de zile, să zicem, fiindcă în ceea ce mă privește vin cam aproximativ o dată pe an acasă. Și atunci când scenariul pe care ni-l facem fiecare în imaginarul nostru nu corespunde cu realitatea, da, treci și printr-o fază de decepție, așa e.
Vocea Basarabiei: Dar acel scenariu poate include în anumite cazuri și niște așteptări exagerate. Și ce se crede? Că atunci când investești foarte mare încredere că lucrurile se vor schimba repede și ușor, mai repede trăiești dezamăgirea decât mai speri că totuși nu e totul pierdut.
Am speranța că lucrurile vor evolua în continuare spre bine
Vitalie Vovc: Bineînțeles, aveți perfectă dreptate! Și acest lucru noi îl vedem de la un scrutin la altul, când lumea investește prea multe speranțe într-un guvern, într-un candidat, într-un partid și după aia vine imediat perioada de decepție, fiindcă se așteptau la minuni într-un răstimp foarte scurt și când aceste minuni nu se întâmplă, decepția este proporțională cu speranța pe care și-au pus-o în candidatul sau partidul respectiv, ceea ce nu este neapărat un lucru pozitiv, bineînțeles. Atunci, eu, cum ziceam despre decepția mea personală, nu mă refeream neapărat la politic, mă refeream la alte aspecte care țin de cotidian, de felul în care lumea reacționează cu mediul înconjurător, interacționează înde ei, nu știu de ce am întotdeauna speranța că lucrurile vor evolua într-un fel mai bun. Acum poate că exagerez, anul trecut țin minte că, atunci când discutam cu dvs., dimpotrivă, găseam că lucrurile au evoluat foarte mult spre bine, probabil, așteptările mele anul acesta au fost mai mari decât trebuia.
Vocea Basarabiei: Iată o ultimă postare pe care am citit-o de pe rețelele de socializare, așa un gând, spui tu după două săptămâni de vacanță – „când aud iubesc Moldova, mă umflă deja râsul, fiindcă felul în care își bat joc de acest petic de pământ”, și tu spui că nu e o metaforă, „acei care strigă cel mai sus și cel mai tare declarații respective de dragoste, este catastrofal și suicidar. Bănuiesc că nu s-a schimbat nimic dramatic spre rău față de anul trecut, cred că așteptările mele sunt prea mari”. Hai să exemplificăm totuși, ce te-a făcut să scrii această postare?
Vitalie Vovc: Da, această postare a venit imediat după o mini-călătorie prin Republica Moldova și, în special, după ce am vizitat, hai să-i zicem așa cum a fost, Costești-Stânca, un loc de altfel destul de pitoresc, dar când te afli acolo și când descoperi mormane de gunoi, locuri defel amenajate și elementar, deci cum să-i zic așa, să fiu mai…
Vocea Basarabiei: …incultură.
Vitalie Vovc: Dar nu mai folosesc eufemisme… Nu, pute! Să mă iertați. Gunoaie în descompunere, mormane de gunoaie. Și te gândești că, na, pe de o parte, poți acuza autoritățile locale, centrale, nu mai știu care, că nu este amenajată absolut deloc acea mini-plajă de pietriș sau cum o fi ea, pe de altă parte, te gândești și la omul care vine acolo să petreacă câteva ore și dacă vede că nu-i ladă de gunoi – ți-ai pus gunoiul în portbagaj și ai plecat cu el acasă. Ei, uite că…, chestia asta e prea de tot, m-a indignat foarte mult și nu poți face abstracție.
Vocea Basarabiei: Acest lucru ce înseamnă – lipsa celor 7 ani de acasă?
Vitalie Vovc: Acest lucru înseamnă că nu-ți iubești țara! De asta am și zis, când mai aud acum „iubesc Republica Moldova”… Da, deja te umflă râsul, când îți iubești țara, nu faci gunoi, respecți omul care stă alături. Acum când stai pe plajă și vine un… Voi fi foarte banal acum, dar asta e, na, când vine un Mercedes, se deschide portbagajul, scoate boxa, o pune acolo și pune o muzică din asta super-tare, împrejur sunt poate zeci de persoane și el își scoate berea și stă acolo, efectiv a petrecut tipul ăla, a stat 30 de minute acolo, a urlat muzica lui din boxe cât a urlat, s-a urcat înapoi în mașină și a plecat. Care a fost sensul aflării anume a lui acolo, eu unul nu am înțeles.
Vocea Basarabiei: Dar cineva i-a făcut observație?
Vitalie Vovc: Nu, nu i-a făcut nimeni observație, asta e că toată lumea consideră asta firesc. Mai mult, atunci când mă indignez eu cu persoane poate apropiate, lumea mă ia pe mine în derâdere, adică: „hai, lasă, mă, adică nu-ți place veselia, nu-ți place cum se…” Da, mă rog…
Vocea Basarabiei: Și iată în ultimii ani se insistă pe ideea că e nevoie, și e mare nevoie, să fie schimbată mentalitatea. Cum se produce această schimbare a mentalității, cine poate influența această schimbare?
Vitalie Vovc: E foarte complicat să răspunzi la această întrebare, cred că în fiecare an când vin la dvs. răspund la ea. Nu știu, e o chestie de educație elementară, respectul față de alt om, o atenție elementară pe care poți s-o ai față de omul care e alături de tine – nu faci gălăgie, nu faci zgomot, nu faci gunoi, încerci să fii mai atent, mai zâmbăreț, să zici bună ziua, să zâmbești unui om când îl vezi. Mi se par chestii într-atât de elementare, încât nici nu pot să răspund la întrebarea cum se educă chestia asta.
Vocea Basarabiei: Și atunci, cine să intervină? Legea să-i facă mai responsabili, să-l pedepsești pe om ca el să se conformeze?
Schimbarea mentalității începe de la fiecare dintre noi
Vitalie Vovc: Haideți să decorticăm chestia asta pe detalii mai minuscule. Iată atunci când tipul aruncă un gunoi, da, intervine legea cu o amendă, atunci când tipul vine și pune muzică tare într-un spațiu public, iarăși ar putea să intervină legea, să vină cu un normativ și să zică: „Dle, ai depășit numărul de decibeli pe cap de locuitor”, nu știu, exagerez acum, mai fac și glume, dar, oricum, chestia asta nu se poate educa doar prin lege, chestia asta se educă la școală, chestia asta se educă în familie, chestia asta se educă în comunitate. E un ansamblu care contribuie la ceva.
Vocea Basarabiei: Dar lucrul acesta e vizibil aici, în Republica Moldova, acolo, în Franța, asemenea cazuri nu se întâmplă?
Vitalie Vovc: Ba da, se întâmplă și în Franța, să nu construim nici noi niște imagini exagerate despre Occident sau despre Franța, în special. Se întâmplă, bineînțeles, totul este normalitate, ceea ce e considerat normă în societate. În Franța nu este normă să faci zgomot în stradă, se întâmplă, bineînțeles, dar toată lumea știe că asta nu e frumos, așa nu se face. Or, aici mi s-a întâmplat nu anul acesta, anul trecut, să-i fac cuiva observație și mi s-a reproșat elementar: „Aici nu ți-e Europa!”. Ce să mai?…
Vocea Basarabiei: Și atunci, cum poate fi adusă Europa aici?
Vitalie Vovc: Nu știu. Rămâne un mister. De asta și ziceam că așteptările mele probabil sunt prea mari și nu aștept… Da, până acum nu am discutat politică, nu am discutat nimic, am discutat doar niște chestii de comportament cotidian al oamenilor, și aici poți s-o numești Europa, poți s-o numești Asia, Singapore, de exemplu, e același lucru, nu vorbim neapărat de Europa, vorbim de o anumită calitate a relațiilor umane.
Vocea Basarabiei: Ideea că Republica Moldova ar avea șanse să ajungă stat membru al Uniunii Europene ar putea să schimbe inclusiv această atitudine a cetățeanului față de ceea ce se întâmplă în jurul lui?
Vitalie Vovc: Acest lucru se întâmplă deja, deci să nu cădem în cealaltă extremă și să zicem: „Vai e catastrofă în Republica Moldova și lucrurile sunt ireparabile”. Nu, ziceam și anul trecut, și zic și anul acesta: da, se vede o schimbare calitativă anume datorită persoanelor care au altfel de experiențe, care au trăit în Occident, care au văzut altfel de relații umane și care, volens-nolens, eu nu cred că este un lucru conștient, eu cred că lumea se obișnuiește să trăiască într-un mod anume și atunci când revine în țară, el nu se schimbă. Deci nu e un comutator pe care l-ai dat, l-ai mutat și devii alt om. Și lumea continuă să-și trăiască viața, dar continuă să și-o trăiască altfel, după altfel de modele societale. Alta e că, mă rog, persoane care, vedeți că intervine deja și politicul aici, atunci când există mesaje din astea: „Aici nu ți-e Europa!”, vine deja și efectul acesta comportamental – „n-o să mă înveți tu pe mine, cum să fac eu la mine acasă, că tu te-ai dus, dar eu am rămas” etc., etc. Și intervin și efecte negative.
Vocea Basarabiei: În opinia ta, cât de anevoios poate fi acest drum de parcurs ca Republica Moldova să ajungă stat membru al Uniunii Europene? Iată, ținând cont de la atitudinea cetățeanului până la ceea ce se întâmplă în instituțiile statului, nevoia implementării reformelor, toate la un loc?
Vitalie Vovc: Politic se poate face foarte rapid. Dacă vorbim de decizii politice, totul e la îndemâna noastră, se poate face în câteva zile, în câteva săptămâni suntem în Europa, am luat o anumită decizie și suntem în Europa.
Vocea Basarabiei: Ei, nu e chiar atât de simplu…
Cetățeanul nu alege în funcție de ce zice politicianul, ci în funcție de realitatea care o percepe
Vitalie Vovc: Vă asigur, eu sunt deja cam sătul de toate considerentele acestea – încă nu e timpul, trebuie să mai așteptăm, nu suntem gata. Totul se face cu voință și, în primul rând, voință politică, dacă vorbim de aspectul acesta. Dacă e să vorbim de anumite modele societale, comportamentale, relaționale, atunci, da, lucrurile sunt mult mai complicate, fiindcă e nevoie de generații și generații, unei persoane care a trecut de 30 de ani, a trecut și de școală, și de alte studii, dacă le-o mai fi făcut, e cam complicat să-i schimbi modelele comportamentale. Atunci intervine o anumită normă societală, impusă inclusiv prin lege, care o să-ți pună o amendă atunci când ai făcut zgomot, care o să-ți pună o amendă atunci când ai aruncat un gunoi, care o să-ți pună o amendă atunci când ai circulat cu viteză excesivă sau nu ai respectat Codul rutier ș.a.m.d.
