Vocea Basarabiei: Astăzi vom discuta despre antreprenoriat, despre cum e să inițiezi și să promovezi o afacere în Republica Moldova. Antreprenoarea Irina Pompuș are o afacere în domeniul agriculturii, mai este numită „producătoarea îndrăgostită de mure”, promovează de mai mulți ani fructele de mur atât în rândul consumatorilor, cât și în rândul celor care au decis să crească această cultură. După ani de studii și experiență, ghidează și consultă alți fermieri care cultivă murul sau intenționează să facă acest lucru, este și cercetătoare științifică în domeniul cultivării plantelor medicinale în cadrul unei subdiviziuni de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, o cunoașteți de la Târgul producătorilor autohtoni „Cămara Fest”, e prezentă pe rețelele de socializare. De 10 ani faceți naveta oraș-sat/sat-oraș?
Irina Pompuș: De mai mulți ani, de când eram studentă, cred că am stat un pic în oraș și la masterat deja am trecut cu totul în sat, cumva nu mă regăsesc eu în oraș sută la sută.
Vocea Basarabiei: De asta șederea e mai mult la Teleșeu?
Irina Pompuș: Da, mereu, zi de zi vin/mă duc, vin/mă duc și este absolut normal, căci asta e la o distanță de 35 de kilometri.
Vocea Basarabiei: Asta înseamnă că v-ați acomodat cu acest statut de săteancă în defavoarea orășencei?
Irina Pompuș: Da! Niciodată nu am fost și nici nu am tins, să zic așa, acolo e locul meu, vorba aia veche.
Vocea Basarabiei: Veșnicia s-a născut la sat și acolo vă simțiți bine și foarte bine?
Irina Pompuș: Ne simțim în apele noastre, suntem foarte bine.
Eu de când mă știu am fost mereu pasionată de natură și, în special, de plante.
Vocea Basarabiei: Să ne descrieți cum a apărut această idee ca să deveniți o fermieră bine cunoscută, iată, după atâția ani de activitate.
Irina Pompuș: Eu de când mă știu am fost mereu pasionată de natură și, în special, de plante. Când urma să merg să fac o facultate, nu a apărut absolut deloc problema și întrebarea unde aș vrea să merg, am mers și am făcut Biologie și Ecologie, eram privită cam straniu, chiar și profesorii mei îmi spuneau, pentru că eram una dintre cele mai bune eleve…
Vocea Basarabiei: Dar de ce straniu?
Irina Pompuș: Pentru că pe vremea ceea era moda să se meargă la Drept, la Economie, și eu la Biologie, care-i… Ce să faci tu cu biologia asta a ta? Cam așa eram privită, dar oricum am mers. După ce am absolvit facultatea, aveam mai multe idei ce aș vrea să fac, murul îl aveam în studiu la tema mea de licență, la prima mea teză, și am descoperit atunci că, uite, există undeva în lume mur fără ghimpi. Probabil și dvs. îl cunoașteți pe cel sălbatic, care e ghimpos și-i anevoios de răzbătut la el, și eu atunci mi-am zis că vreau să-l găsesc și vreau să-l cultiv cu orice preț. L-am cultivat pe primul în 2013, îs 10 ani deja.
Vocea Basarabiei: Pe o suprafață mare, mică?
Irina Pompuș: Mică, inițial erau 30 de ari. Nu pot să zic că a fost cea mai corectă abordare și de asta nu-mi prea place cu business women și antreprenoare, pentru că nu am făcut corect, din punctul de vedere al businessului nu am făcut bine. Am găsit un soi pe care l-am găsit, l-am plantat, ulterior s-a dovedit că nu era cel mai bun, am mai plantat altele, am avut în total opt, am rămas astăzi cu două, pentru că soiurile tot sunt diferite, unele erau acre, altele mărunte.
Vocea Basarabiei: Până se adaptează și la condițiile climaterice, și pe gustul cumpărătorului trebuie să fie…
Irina Pompuș: Exact! Și până am rămas cu ele, mi-a luat ceva timp și, respectiv, am pierdut și timp, și bani, pentru că am aruncat o parte din ele, de asta și zic că nu am făcut foarte corect.
Vocea Basarabiei: Dar ați extins suprafața?
Irina Pompuș: Da, am extins-o, am avut la un moment dat aproape două hectare, ulterior am mai defrișat din ele, am rămas cu un hectar și cred că este o suprafață perfectă pentru astfel de culturi, pentru că mai există aici și factorul uman, avem nevoie de mai mulți oameni la recoltat, pentru că celelalte lucrări în câmp le facem împreună cu familia – tăieri, legat, că îmi place foarte mult s-o fac și poți s-o faci treptat, poți să mergi azi după serviciu să faci două rânduri, în altă zi – iarăși două rânduri, dar când merge vorba de recoltare, trebuie mai multă lume.
Vocea Basarabiei: Și e greu de găsit brațe de muncă astăzi?
Noi suntem nu foarte departe de Chișinău și la noi majoritatea, nu pot să zic, la noi satele sunt vii, sunt active, dar la noi lumea pleacă la oraș, mulți fac naveta, pleacă la serviciu și e mai puțină lume în sat.
Vocea Basarabiei: Să vorbim despre piața de desfacere. E ușor să vinzi întreaga producție care e crescută?
Irina Pompuș: Nu, e destul de…
Vocea Basarabiei: Anevoios?
Irina Pompuș: Instabil, nu pot să zic că e anevoios, pentru că soluții găsesc, nu vreau să mă plâng, fiindcă atunci când am început a face și a planta mi-am asumat responsabilitățile, nu am așteptat să vină cineva să-mi ia roada din câmp sau să-mi asigure comercializarea. Dar au fost unele cazuri când contractele au fost încheiate în martie și când am ajuns la sezon nu mai avea valoare nici contractul sau cineva propune mai ieftin, adică sunt și din rândul cumpărătorilor, vorbesc aici nu de consumatorii simpli care iau câteva kilograme, și pot să apară dileme. În plus, câțiva ani în urmă se exporta mai bine, iar acum nu se exportă.
Vocea Basarabiei: De ce, nu mai este solicitare?
Irina Pompuș: Nu, era în mare parte pe piața rusă și, respectiv, a stagnat procesul, până ne reorientăm spre România măcar, e o perioadă așa, de tranziție, cred că o s-o depășim și o să ajungem măcar în România dacă mai departe nu, dar sperăm și la mai departe.
Vocea Basarabiei: Dar în acești 10 ani a crescut și numărul producătorilor?
Irina Pompuș: Da, desigur, a crescut. Cred că la momentul actual sunt deja peste 3 mii de hectare, dacă nu greșesc.
Persoanele deja le cunosc beneficiile, persoanele cunosc că murele sunt dulci și gustoase, dar nu-s cu impresia ceea veche că murele sunt acre și nu le consumăm, știu pentru ce sunt bune, știu cum să le păstreze, cum să le consume.
Vocea Basarabiei: Da, multe, suprafață e destul de mare.
Irina Pompuș: S-a extins, dar în același timp și fructele au devenit mai cunoscute. Persoanele deja le cunosc beneficiile, persoanele cunosc că murele sunt dulci și gustoase, dar nu-s cu impresia ceea veche că murele sunt acre și nu le consumăm, știu pentru ce sunt bune, știu cum să le păstreze, cum să le consume. Și aici n-o să fiu modestă, dar cred că am contribuit un pic la acest aspect, participând mereu la târguri, explicând consumatorilor care sunt beneficiile murelor.
Vocea Basarabiei: Dar câți producători ar fi? Mulți, câteva zeci?
Irina Pompuș: Cred că sute, pentru că sunt plantații foarte multe.
Vocea Basarabiei: Și sunt răzlețiți sau v-ați gândit să vă asociați?
Irina Pompuș: Nu, am tot încercat, dar în mare parte, din câte știu, la nord sunt mai multe, în centru îs un pic mai puține. Au fost încercări să formăm, avem o asociație, dar nu pot să zic că atunci când ajungem să le recoltăm că putem să formăm măcar un lot pentru export.
Vocea Basarabiei: De ce insist pe această idee? Pentru că de fiecare dată auzim că atunci când există această dorință ca să se asocieze mai mulți producători apar mai multe oportunități.
Irina Pompuș: Exact. Pentru că am avut o experiență în 2019, când am congelat o partidă, pentru mine era foarte mult, cred că aveam vreo 6 tone, pentru mine era o cantitate enormă, le-am congelat și le păstram undeva, achitam serviciile și am început să caut cumpărători, dar toți cereau măcar 20 de tone, ca să vină o mașină să le încarce. Și am mai găsit la cineva, dar a fost foarte greu ca să adunăm cantitatea necesară, mai ales că aici sunt culturi care în mare parte sunt crescute pe suprafețe mici, că v-am zis de factorul uman legat de recoltare. Nu este real să aibă cineva 10 hectare ca de grâu sau nu știu care cultură.
Vocea Basarabiei: Și dacă ar fi forță de muncă, atunci antreprenorul X, Y sau Irina Pompuș ar decide că trebuie să-și extindă suprafața?
Irina Pompuș: Forță de muncă și piață de desfacere sigură, dacă nu vrem să…
Vocea Basarabiei: Da, două lucruri esențiale. Dar afacerea se dezvoltă în baza propriilor investiții sau pot fi aplicate proiecte pentru a obține finanțare? Acum mă gândesc la Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului, auzim cu insistență că e bine cei care au afaceri să vină să depună dosarele și să fie susținuți.
Investițiile au fost treptate și nu la maxim, cum ar fi dacă ai începe de la zero…
Irina Pompuș: Eu cred că sunt destul de multe oportunități de finanțare și la ODA, despre care ați spus, și pentru femei, în special, mai sunt granturi preferențiale. La mine a ieșit așa, pentru că am început foarte de mult, erau mai puține, am început treptat. Spre exemplu, sistemul de suport l-am avut din via părinților, stâlpii aceștia de spalier, adică investițiile au fost treptate și nu la maxim, cum ar fi dacă ai începe de la zero.
Vocea Basarabiei: Bine, dacă există și intenția de mărit suprafețele, atunci se poate de aplicat, de obținut un grant, o finanțare?
Irina Pompuș: Da, că vorbeam recent, plantația mea intră în declin, că are și ea un termen de valabilitate și de existență.
Vocea Basarabiei: Trebuie defrișată și reînnoită de la zero?
Irina Pompuș: Nu, ar trebui plantată alta, pentru că pe acel teren nu poți să revii curând, dacă defrișezi, trebuie cel puțin 3-5 ani terenul să-și revină, pentru că se acumulează niște boli și dăunători acolo, fiecare cultură care crește absoarbe anumite elemente chimice din sol și trebuie lăsat să-și revină și cultivat cu alte culturi. Logic ar fi să plantez în altă parte și dacă aș începe deja aș face totul ca la carte, cu soiurile care trebuie, aplicând la granturi, dar încă nu am decis dacă o fac sau nu.
Vocea Basarabiei: Și atunci, te-a prins gândul că e bine să renunți la această afacere?
Irina Pompuș: Încă sunt în perioada când analizez, dar să renunț de tot nu pot, pentru că am menționat de la început că-i marele meu hobby și măcar 10 ari o să-i plantez pentru suflet și pentru clienții pe care îi am fideli, care sunt de 10 ani cu mine și care așteaptă în fiecare an murele mele, dar dacă să extind iarăși, să plantez un hectar sau două încă analizez, iată îs în momentul de…
Dacă să faci totul ca la carte de la zero, câțiva ani în urmă era undeva 300 de mii la hectar – sistem de suport, sistem de irigare, material săditor calitativ și presupun că s-au mărit un pic și prețurile.
Vocea Basarabiei: Investițiile sunt mari?
Irina Pompuș: Sunt destul de mari, dacă să faci totul ca la carte de la zero, n-am făcut calculul acum, dar câțiva ani în urmă era undeva 300 de mii la hectar – sistem de suport, sistem de irigare, material săditor calitativ și presupun că s-au mărit un pic și prețurile.
Vocea Basarabiei: Acum stau și mă gândesc dacă nu e bine de gândit și la infrastructura post-recoltare.
Irina Pompuș: Iată aici e momentul când contează asocierea, pentru că să ai un hectar și să investești într-un frigider care costă sute de mii chiar nu este rentabil, pentru mine este mult mai convenabil și la moment să achit cuiva prestarea serviciilor, am frigider la 7 kilometri de plantație. Asta-i absolut normal, firesc, am achitat atunci când am avut nevoie și de ce trebuie să ții sau să întreții o ditamai clădire? Asta-i părerea mea.
Vocea Basarabiei: Am reținut, ceva mai devreme ai spus despre fidelizarea clienților?
Irina Pompuș: Da…
Vocea Basarabiei: E ușor să-i fidelizezi, pentru că ce zice cumpărătorul? Am și eu pretenții, vreau și eu și calitate bună, și ca să fie adus produsul la timp…
Irina Pompuș: Cred că contează pentru cumpărător să știe unde sunt crescute. Apropo am foarte mulți clienți din cei care au fost măcar o dată la noi în câmp și au văzut cum se crește, și au recoltat ei singuri. Aceștia s-au păstrat sută la sută, din cei care ne-au vizitat niciunul nu s-a pierdut. Ulterior de la târguri, după cum am menționat, la târguri lumea vine, poate să ia o caserolă și să revină peste două ore și să zică că-s foarte bune, mai dați-ne, și o să venim și data viitoare.
Vocea Basarabiei: Iată în societate deseori se discută dacă piața internă trebuie să fie protejată. Din experiența de 10 ani de producătoare, trebuie să fie protejată sau într-o economie de piață fiecare marfă trebuie să fie găsită, să fie căutată?
Irina Pompuș: Trebuie să fie protejată, normal că trebuie să fie, dar fiind în locul unui consumator, când vrei să găsești un produs mai ieftin, dar problema noastră care era? Că mereu veneau produse mai ieftine din Ucraina, și de multe ori contrabandă, care nu achitau taxe și din contul acesta puteau să-și permită să vândă mai ieftin și atunci chiar nu-i echitabil. Din punctul de vedere al consumatorului, da, pot să zic că trebuie să am acces și la un produs, și la altul, dar dacă mă pun în rolul de producător vorbind din această perspectivă, atunci trebuie să fie protejată.
Vocea Basarabiei: Dar pentru că ați fost și exportatori, chiar e atât de ușor să se facă contrabandă la hotar?
Irina Pompuș: Nu am exportat eu direct și chiar am avut mai puțină tangență, pentru că atunci ne grupam, eram așa, un grupușor neformal și nu mă ocupam eu de export. Dar din moment ce ajunge pe piață, probabil că este acces și sunt căi.
Atunci când noi recoltăm dimineață și livrăm până la amiază sau ieșim la târg dimineață tare, de la 5 până la 8 am recoltat, și ieșim imediat cu produsul proaspăt e una și e altceva când produsul a stat în frigider 7 zile și a călătorit nu știu cât timp.
Vocea Basarabiei: Eu de ce am întrebat? Pentru că oricine dintre producători și-ar dori să ajungă cu marfa pe alte piețe externe, iar pe de altă parte, unii sunt sceptici sau indignați că de ce atât de multă producție se aduce din afara Republicii Moldova. Și nu e un fel de paradox, adică îți dorești să ajungi pe altă piață, dar nu accepți să vină altcineva pe piața ta?
Irina Pompuș: Bună întrebare. Am zis că acceptăm, dar să fie echitabil, corect e să ajungă și atunci consumatorul are dreptul să aleagă – vrea să cumpere un produs de import sau vrea să susțină producătorii autohtoni și vrea să cumpere de la noi. Și dacă ar fi să vorbim despre calitatea fructelor, știm cred că cu toții că după recoltare cu fiecare zi scade câte un pic din proprietăți și aici, în cazul fructelor moi, cu atât mai mult este valabil. Atunci când noi recoltăm dimineață și livrăm până la amiază sau ieșim la târg dimineață tare, de la 5 până la 8 am recoltat, și ieșim imediat cu produsul proaspăt e una și e altceva când produsul a stat în frigider 7 zile și a călătorit nu știu cât timp.
Vocea Basarabiei: Așa e. Ce ar trebui să facă statul ca acest mediu antreprenorial să fie unul și mai dezvoltat?
Irina Pompuș: S-ar părea că face multe, avem suport financiar, avem subvenții, avem granturi, dar, până la urmă, iată când ajungem la recoltat și la vânzare cred că e cel mai mult legat de vânzări, de realizarea produsului.
Vocea Basarabiei: Piața de desfacere, da?
Irina Pompuș: Da, aici, că zic, cu partea asta este susținere, te-au susținut, ai crescut, dar mai departe ce faci, unde te duci?
