Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vom vorbi despre ce vrea și ce mai poate face diaspora, cei din diasporă pentru Republica Moldova, ca în 2030, așa cum promit autoritățile, să ajungă stat membru al Uniunii Europene. De ce e un mare decalaj între nivelul de viață din spațiul comunitar și Republica Moldova, despre prezentul și viitorul statului vorbim cu Dumitru Vicol. Dumitru Vicol este analist economic, stabilit de mai mulți ani peste hotare. De câți ani?
Dumitru Vicol: De 13 ani.
Vocea Basarabiei: 13 ani în străinătate. Este asociat la Institutul pentru Politici și Reforme Europene, este un observator atent a tot ceea ce se întâmplă pe scena politică de aici, de acasă. Bine ai revenit la Vocea Basarabiei!
Dumitru Vicol: Mulțumesc pentru invitație!
Vocea Basarabiei: Pentru că atât de mult în aceste zile se discută despre nevoia europenizării și modernizării Republicii Moldova, să pornim de la un studiu. Am reținut că Republica Moldova este departe de Uniunea Europeană, cu un PIB per cap de locuitor de 7 ori mai mic și o speranță de viață mai redusă cu peste 11 ani, Republica Moldova ar bate Uniunea Europeană numai la producția de cereale. Ce ar însemna acest lucru?
Dumitru Vicol: Probabil, lucrurile ar fi și mai grave, dacă considerăm că potențialul de creștere al Republicii Moldova ar fi între 3 și 4 la subteran, iar în România potențialul ar fi între 2 și 2,5, de fapt, ne-ar lua vreo 100 de ani, un secol să ajungem la nivelul României în termeni de PIB per capitală.
Vocea Basarabiei: 100 de ani?…
Ceea ce înseamnă că nu putem rezista dacă nu încercăm să accelerăm acea creștere economică, iar creșterile economice, deci un potențial de 7-8 la sută deja este super-mult pentru Moldova.
Vocea Basarabiei: Dar de ce economia Republicii Moldova e în starea asta jalnică? Așa aud de la mai mulți, inclusiv antreprenori, să vorbească.
Dumitru Vicol: Eu cred că multe lucruri, infrastructură, chestii, dar există și sentimentul acesta de încredere pentru ziua de mâine. Spre exemplu, dacă vă uitați la studii cumva cum se uită străinii la noi, mereu ne pun în categoria la CSI și la politică și geopolitică ne pun lângă Belarus și Ucraina, deși lucrurile probabil că în Georgia sau în Armenia nu sunt mai sigure decât la noi, dar există percepția asta din exterior și există percepția asta din interior că, uite, nu merită. Și cred că asta încearcă autoritățile să facă, să inspire acea încredere, chiar și același summit care s-a organizat recent, de fapt, dă o încredere că se poate. Fiindcă termenul sau viziunea de a investi la noi e destul de îngustă, asta se reflectă și în depozitele bancare, majoritatea fiind depozite bancare pentru un an-doi, nu le pun pe 5 sau pe 7 ani, nu prea avem instrumente financiare pe 7-10 ani. Și asta reflectă, de fapt, neîncrederea zilei mai mult de un an de zile. Evident, războiul schimbă și cred că politicul încearcă să capitalizeze această schimbare și deschidere a Uniunii Europene ca să ne schimbe sentimentul, de la sentiment deja se începe totul.
Vocea Basarabiei: Dar aud și constatări de felul că prea mult dăm vina pe această invazie rusă în Ucraina și consecințele ei asupra regiunii și a Republicii Moldova, pentru că dacă și-ar sufleca mânecile mai cu insistență, totuși lucrurile în Republica Moldova pot încet-încet să fie schimbate în domeniul economic?
Dumitru Vicol: Știți, eu înainte de război e adevărat că eram de partea taberei care susține că nu ar trebui să considerăm Transnistria sau nu ar trebui să considerăm agresiunea rusă ca un impediment în calea dezvoltării, probabil am greșit, fiindcă, într-adevăr, războiul a fost o problemă.
Economia nu a profitat aproape deloc din război, în afară de partea energetică, ceea ce-i dezamăgitor.
Vocea Basarabiei: Și mai este…
Dumitru Vicol: Și mai este, da. Voiam mai mult să mă refer la faptul că războiul, de fapt, e un catalizator care poate schimba lucrurile, iar acel lucru poate să fie, bine, am încheiat toate relațiile cu CSI, am încheiat relațiile cu Estul și avem o singură direcție și probabil focusarea energiei doar pe direcția aceasta ne va ajuta. Dar nu sunt adeptul ideii că să dăm vina pe războiul din Ucraina sau ceva de genul acesta, fiindcă este un lucru foarte interesant. Spre exemplu, noi ne plângem mereu că nu avem carne procesată sau lapte, iată de când s-a început războiul, chiar dacă au fost închise hotarele sau nu se importă atât de multă materie primă, carne procesată sau lapte ucrainean, fiindcă nu au putut exporta sau au exportat mai puțin, nu se vede o creștere bruscă a producției interne. Adică asta spune că, chiar dacă am avut ocazia timp de un an de zile să creștem producția animalieră, oricum nu există încă încredere în ziua de mâine, ceea ce încearcă dl Bolea să inspire acea încredere că trebuie să producem mai mult, dar într-un an de zile practic economia nu s-a schimbat, ca să profite de momentul acesta, probabil că din cauza incertitudinii. Iar summitul acesta și adunarea proeuropeană care a fost acum două săptămâni probabil că ar putea schimba, dar, sincer, la moment economia nu a profitat aproape deloc din război, în afară de partea energetică, ceea ce-i dezamăgitor.
Vocea Basarabiei: Bine, ajungem și la dosarul energetic, dar despre inflație, pentru că atât de mult s-a vorbit că în Republica Moldova situația a ieșit de sub control, cel mai mare grad de inflație s-a înregistrat aici, de ce a crescut și se crede că în Republica Moldova a crescut exagerat inflația?
Dumitru Vicol: Până și inflația pe care o avem noi pe hârtie probabil că este prea mică, fiindcă în realitate poate fi mai mare, pentru că există niște metode statistice cum se înregistrează inflația și lucrul acesta s-a întâmplat cam în toată lumea. Moldova cred că a fost afectată mai mult din cauză că importul materiei prime reprezintă o parte consistentă.
Vocea Basarabiei: Și atunci a fost importată inflația, le dați dreptate celor care au o asemenea părere?
Dumitru Vicol: Aș estima un raport de 75:25, 75 importată și 25 pe interior. 25 pe interior ar spune mai mult despre faptul că totuși erau multe credite acordate, de exemplu, credite de consum, noi cu asta avem o problemă. Eu eram adeptul unei alte politici monetare în sensul în care să nu se ridice rata de bază atât de mult, dar să țintească anume creditele de consum, fiindcă noi am avut o problemă cu creditele de consum și creditele de investiție și eu credeam că nu este nevoie să se ridice ratele de bază la 20 sau peste 20 la sută, pentru că astfel batem în antreprenori. BNM a luat o cale mai conservativă, are dreptul, au făcut treabă, trebuie să recunoaștem că au făcut treabă, cel puțin, dar sunt sceptic referitor la faptul că inflația va coborî la 5 la sută și va rămânea acolo pentru următorii ani.
Vocea Basarabiei: Dar de ce acest scepticism?
Dumitru Vicol: În principiu, noi suntem într-o lume…
Nu cred că suntem într-un moment în care putem percepe că inflația va scădea simțitor.
Vocea Basarabiei: …interdependentă?
Dumitru Vicol: Nu, în Europa suntem într-o situație de stagnație, unde creșterea economică este anemică, destul de mică, dar inflația rămâne sus, de aceea nu mai putem beneficia de produsele nemțești ieftine, în momentul în care nu avem gazul rusesc toate lucrurile cresc în sus. Acum, dacă să ne bazăm pe energia eoliană sau energia alternativă, toate acestea sunt costuri. Întreprinderile nemțești sau franceze aceste costuri de a pune panouri solare sau de a trece la energia alternativă la un moment dat ne va aduce la produsele nemțești, iar acel produs nemțesc oricum o să fie mai scump pe care noi îl vom importa să producem, bunăoară, lapte. Adică nu cred că suntem într-un moment în care putem percepe că inflația va scădea simțitor.
Vocea Basarabiei: Dar care e percepția cetățeanului, că guvernul fie nu e suficient de competent, fie nu are suficientă voință politică, ca să intervină, să nu mai permită majorările de prețuri de la resursele energetice până la alimente?
Dumitru Vicol: Bine, eu vin din piețele financiare și sunt cumva sceptic la intervențiile guvernului de a stabili prețurile. Din păcate, în Europa de Est, în țările sărace mecanismele acestea au fost în Ungaria, Serbia, Polonia, Moldova. România a încercat cumva să se pună o limită la creșterea de prețuri, asta e OK, dar trebuie să înțelegeți că nu putem da subvenții în fiecare an, spre exemplu, iarna viitoare oricum o să fie grea, peste un an ea oricum o să fie grea, în sensul că oricum trebuie să ne ajustăm la lucrurile noi, dar din altă perspectivă suntem prea săraci ca să ne putem ajusta la noile realități. Să dăm vina pe guvern? Probabil sunt unele lucruri care ar fi trebuit să fie îndeplinite mai dur…
Vocea Basarabiei: Care sunt aceste lucruri?
Dumitru Vicol: Chestiile acestea de monopolizare, de control al prețurilor mai bine, monitorizarea pe tot lanțul, pentru că noi dăm vina pe producător, dar probabil că era problema și în transport sau poate era problema și în magazinele care le vând, adică toți au încercat să profite de anumite creșteri de prețuri. De aceea eu nu aș da vina pe producător, dar aș da-o pe lanțul acesta care de la A până la Z sunt elemente care ar putea influența.
Nu aș fi atât de dur împotriva la acei antreprenori care au făcut bani, doar din momentul în care am putea avea niște mecanisme să ne asigurăm că banii pe care i-au făcut ar rămânea în țară.
Vocea Basarabiei: Dar ideea că totuși crizele pe unii bogați îi fac și mai bogați și pe cei săraci îi duc la limita unei sărăcii și mai mari? Iată de aici pornește și neîncrederea cetățeanului și chiar se erodează imaginea celor care guvernează.
Dumitru Vicol: Este adevărat, dar nu ar fi corect să-i taxăm pe cei care sunt bogați, dacă o să luptăm cu cei bogați, n-o să avem nici locuri de muncă sau ceva de genul acesta. Probabil e mai mult despre să nu fie îmbogățire prea multă, adică să spun, uite, dacă inflația a crescut cu 30 la sută, în momentul în care cineva câștigă mai mult de 30 la sută, aceasta ar fi ireal. Dacă prețurile cresc de 30 la sută și tu ai avut venituri mai mult de 30 la sută, atunci s-ar putea să fie OK, e moderat. Nu aș fi atât de dur împotriva la acei antreprenori care au făcut bani, doar din momentul în care am putea avea niște mecanisme să ne asigurăm că banii pe care i-au făcut ar rămânea în țară.
Vocea Basarabiei: Dar alte cazuri unde ați văzut slăbiciunea guvernării sau că ar fi putut să facă mai bine și nu a reușit?
Dumitru Vicol: Vedeți că a fost scandalul cu uleiul sau cu pâinea, dintr-o parte, guvernul a încercat să facă presiuni pe acel grup de companii. Sfatul meu era să nu facă presiuni, pentru că mergea nu doar împotriva unui grup de companii, dar și a unui investitor care-i acolo, iar dacă intrăm într-un proces de judecată guvernul împotriva investitorului american care-i în grupul acela de companii, noi nu ieșim câștigători.
Vocea Basarabiei: „Trans-Oil”-ul?
Dumitru Vicol: Da. Ca să vă dați seama, bugetul pentru juriștii pe care îl are fondul american în „Trans-Oil” este net superior la tot bugetul Ministerului Justiției, adică este imposibil să câștigăm un război de la New York. De asta lupta asta că să mergem anume pe cei bogați sau cei care fac bani ca să-i prindem cu ceva nu știu dacă merită, mai ales că sunt investitori străini în astfel de grupuri, dar cu siguranță că guvernul a încercat să găsească elementele unde se denaturează mai mult de nivelul inflației, dacă crește ceva mai mult de 50 la sută, mai mult de 30 la sută cât era inflația avem 20, atunci acel element trebuia capturat sau eliminat.
Noi acum piață financiară încă nu avem, noi acum avem piață energetică cât de cât, ceea ce e bizar, de fapt, trebuia mai întâi să avem piață financiară și după aceea piață energetică.
Vocea Basarabiei: Despre resursele energetice și dependența Republicii Moldova de un singur furnizor, așa cum a fost pe parcursul aproape a 30 de ani de independență și încercările și pe alocuri chiar reușitele autorităților ca să încerce și să reușească să diversifice asigurarea Republicii Moldova cu resurse energetice, ce ne puteți spune dvs.? Cât de bine s-au descurcat și cât de mult mai este de lucru?
Dumitru Vicol: Cred că primul element important este că, în sfârșit, am învățat ce înseamnă piața. Eu, venind din piețele financiare, încercam mereu să promovez instrumentele sau guvernul să iasă pe piața internațională, dar noi acum am început a înțelege ce înseamnă piața, indiferent de produs, fie cea energetică, fie alta. Cred că de-abia acum Moldova a înțeles că trebuie să se integreze în piețe, că nu mai poți mișca și trebuie să joace după regulile pieței dacă vrea să fie în comunitatea europeană. Faptul că procurăm la prețuri de piață e de bine, faptul că avem traderi, adică oameni care cumpără/vând, cei care urmăresc evoluțiile pieței, ca să vă dați seama, saltul acesta s-a făcut foarte rapid, dar lucrul acesta noi trebuia să-l facem cu 20 de ani în urmă. Adică, dacă noi acum piață financiară încă nu avem, noi acum avem piață energetică cât de cât, ceea ce e bizar, de fapt, trebuia mai întâi să avem piață financiară și după aceea piață energetică. E un paradox, dar s-au descurcat relativ bine în sensul de a fi jucători pe piață. În ce privește resursele, costul, lucrurile nu au să arate mai bine, e o nouă realitate.
Vocea Basarabiei: De ce nu vor arăta lucrurile mai bine?
Dumitru Vicol: În sensul că prețurile scad comparativ cu anul trecut, e adevărat, dar prețurile nu vor scădea comparativ cu cele de acum doi ani, fiindcă noi practic tot trebuie să ne ajustăm la prețul de 3-4 ori mai mult. Și nu există speranțe, mă uit în țările din Golf sau alte resurse energetice să micșoreze prețurile, e o nouă realitate, e o nouă structură.
Vocea Basarabiei: Dar declarațiile opoziției precum că dacă s-ar reface relația cu Federația Rusă, atunci Republica Moldova ar putea să negocieze un preț mai bun la importul de gaze le vedeți realiste, care chiar ar putea să se întâmple?
Dumitru Vicol: Sunt realiste, dacă ajungem la o relație bună cu Federația Rusă, e adevărat, probabil că am putea lua și mai ieftin. De lucrul acesta profită Ungaria pentru moment. Depinde, Ungaria are un mecanism puțin sofisticat, dar în anumite luni sau în anumite trimestre mai ieftin decât de pe piață cumpără, dar nu știu dacă merită să plătim riscul acesta pentru a denatura imaginea noastră că noi tindem spre Uniunea Europeană, e dificil.
