Vocea Basarabiei: În cele ce urmează vom vorbi despre situația din sănătate, cum este, dar cum merităm să fie reformat acest domeniu important pentru cetățenii Republicii Moldova. L-am invitat la emisiune pe deputatul Partidului Acțiune și Solidaritate Adrian Belîi. D-lui este și vicepreședintele Comisiei parlamentare pentru protecție socială, sănătate și familie, de doi ani este deputat, după ce Partidul Acțiune și Solidaritate, în rezultatul alegerilor parlamentare anticipate, a acces în parlament cu 63 de mandate. Ce a spus dl Belîi atunci când și-a dorit să devină deputat? „Cunosc bine problemele sistemului, nevoile oamenilor și ale lucrătorilor medicali, asta deoarece timp de peste 20 de ani de carieră am fost asistent medical, medic practician, profesor, administrator. Știm cum să pornim vremuri bune, cunoaștem nevoile și știm exact ce trebuie să facem, există o agendă a sănătății foarte încărcată, sper să-mi aduc contribuția la ameliorarea situației generale, dar, totodată, legea permite păstrarea unei activități parțiale didactice și științifice”. Bine ați venit la Vocea Basarabiei!
Unele reforme decurg, inevitabil și natural, foarte lent, iar acest lucru va deranja mereu cetățeanul, guvernarea și opoziția
Adrian Belîi: Bine v-am găsit!
Vocea Basarabiei: Acum stau și mă întreb – e mai ușor să tratați pacienții sau să tratați o societate unde se vorbește că sunt atât de multe și grave problemele?
Adrian Belîi: Pacienții profilului de anestezie și terapie intensivă prezintă rezultatele tratamentului foarte rapid, o societate necesită un tratament foarte îndelungat, cu rezultate la distanță, care uneori apar mult peste mandatul unui deputat.
Vocea Basarabiei: Dar problemele din societate fac ca să vorbim mai mult despre reanimare sau despre alt tratament?
Adrian Belîi: Unele probleme din societate necesită o terapie intensivă și o urgență de intervenție, altele necesită o abordare lentă, dar de lungă durată și insistentă.
Vocea Basarabiei: Și oare are răbdare cetățeanul să aștepte o durată de timp mai mare?
Adrian Belîi: Nu are răbdare nimeni, nici cetățeanul, nici guvernarea și nici colegii noștri care sunt în opoziție, dar altă soluție nu este, unele procese decurg inevitabil și natural foarte lent.
Vocea Basarabiei: Haideți să ne oprim la fiecare din problemele pe care vom reuși astăzi să le abordăm. În primul rând, despre reforma în sănătate se vorbește de ani buni, toate guvernele parcă vor să ne convingă că prioritatea este sănătatea, pentru că asta este și cerința cetățenilor, de ce credeți că această reformă e de mult pusă pe masa guvernanților, dar greu se face ca această reformă să aibă un impact pe care îl așteaptă cetățenii?
Multe reforme nu au fost realizate, deoarece unii nu au vrut să iasă din zona de confort și să plătească cu propriul rating politic
Adrian Belîi: În primul rând, sistemul de sănătate este unul foarte complex și diferite ramuri ale sistemului sănătății sunt organizate după diferite principii, finanțate după diferite principii și are o răspândire teritorială foarte diferită. Respectiv, reformarea pe fiecare domeniu necesită o anumită capacitate de expertiză, neapărat finanțe, timp și, totodată, este un element foarte important, orice reformă scoate din zona de confort. Scoaterea din zona de confort este întotdeauna acompaniată de critici, o anumită rezistență și proteste, și scoaterea din zona de confort întotdeauna este asociată cu scăderea ratingului politic, și anume din aceste motive multe reforme nu au fost realizate, deoarece nimeni nu a dorit să plătească cu un anumit rating politic.
Vocea Basarabiei: Deci, asta ar însemna că alegătorii din bazinul electoral pe care îi are formațiunea care e la putere ar putea să migreze către alte partide și de asta există și o frică pe interior a celor care guvernează, ca nu cumva să piardă din electorat?
Adrian Belîi: Nu, eu nu cred că e o frică, nu este deloc o frică, deoarece s-au abordat acele tipuri de reforme și decizii pe care nicio guvernare până acum nu s-a încumetat să le facă. De exemplu, independența energetică, da, a fost și este o reformă foarte-foarte importantă și cu o decizie politică destul de consistentă, reforma justiției. Tot așa și reforma sănătății. De exemplu, este foarte nepopular să reformezi spitalele sau foarte nepopular să abordezi problemele asistenței medicale primare și deficitul de cadre medicale. De obicei, rezolvarea unor asemenea probleme necesită impunerea unor condiții destul de nepopulare, bunăoară, obligarea medicilor rezidenți după absolvire să lucreze în raion. Da, este una din soluții, dar care este extrem de nepopulară în rândul lor.
Vocea Basarabiei: Haideți să pornim de la reforma spitalelor. Parcă-parcă există un consens și voință politică, pentru că e clară situația care astăzi domină în aceste unități. Acolo ce se întâmplă? Se consumă bani mulți pentru întreținere, pentru că întreținerea costă, iar dacă se duc mulți bani la întreținere se crede că se ia din costul pentru tratament, de exemplu. Este adevărat?
Adrian Belîi: Există așa percepții, însă reforma spitalelor ține de ajustarea asistenței medicale spitalicești la ziua de astăzi, avem în vedere și condițiile actuale socio-economice ale Republicii Moldova, dar și nivelul de dezvoltare tehnologică a științei medicale la ziua de astăzi.
Vocea Basarabiei: Câte spitale sunt în Republica Moldova?
Adrian Belîi: Nu știu exact, din memorie pot spune că sunt în jur de 80 de spitale atât raionale, cât și municipale, cu statut republican, de obicei nu memorizez acea informație care poate fi găsită ușor…
Vocea Basarabiei: Sunt 32 de raioane, două municipii, UTA Găgăuzia… Pentru o populație de 2 milioane 600 de mii de cetățeni, numărul acestor spitale e mare sau nu ar trebui din punctul acesta de vedere să abordăm problema?
Adrian Belîi: Depinde ce misiune dăm spitalelor, dar, în general, este un număr mare de spitale. Asta nu înseamnă că ele trebuie închise, deoarece este un număr mare, dar această infrastructură poate fi adaptată pentru alte nevoi ale asistenței medicale. Un spital contemporan trebuie să fie neapărat un spital multidisciplinar, un spital mare și care să apropie de pacient și de beneficiar o serie de servicii de înaltă performanță. De aceea, un spital contemporan nu poate fi mic, și obligatoriu trebuie să asigure medicilor un flux suficient de lucru pentru a le menține competența.
Vocea Basarabiei: Și câte spitale mari ar trebui pentru Republica Moldova, ca stat unde ziceam că populația e de peste 2 milioane și jumătate?
Adrian Belîi: Dacă vorbim de spitale mari, vreo 25-30 de spitale.
Vocea Basarabiei: Dar, în general, se vorbea despre regionalizare?
Adrian Belîi: Se vorbește despre regionalizarea serviciilor medicale de înaltă performanță, asta e ceva diferit de spitalul regional, ceea ce înseamnă că, spre exemplu, din cauza unei distanțe lungi până la un spital cu anumite dotări sau anumite servicii, sau din alte motive, profilul de sănătate al populației locale, un spital trebuie să poată asigura pacienților diferite tipuri de servicii. Și aici vorbim de ceea ce este acum pe ordinea de zi, luarea în considerare a accidentului vascular cerebral, a infarctului de miocard, bolile cardiovasculare, unde fereastra terapeutică este de aproximativ 3 ore, iar intervenția medicală este de înaltă performanță, necesită o tehnologie foarte sofisticată și trebuie făcută pe loc acolo. Din acest motiv, 9 spitale din țară vor fi transformate suficient de mult pentru a deveni centre regionale de acordare a asistenței medicale în accidentul vascular cerebral. Asta înseamnă dotare cu tomografie computerizată, cu laboratoare de radiointervenție, dar și cu posibilitatea de a le consulta la distanță, adică legea telemedicinei. Și aici, de exemplu, partea ce o face guvernul urmează să fie completată de acțiunea legislativă a parlamentului, a legii pregătite deja de către guvern și Ministerul Sănătății.
Vocea Basarabiei: Deci, să ne fie clar, accentul trebuie să fie pus actualmente pe dotarea spitalelor, pentru că în perioada de pandemie de Covid-19 Republica Moldova a fost ajutată mult și se crede că totuși s-a reușit să fie rezolvată parțial această problemă, pentru că partenerii externi i-au oferit utilaj modern?
Adrian Belîi: Într-adevăr, pe durata pandemiei au fost dotate, în special, unitățile de terapie intensivă și cu capacitatea de a asigura suportul respirator al pacienților, dar dotarea unui spital înseamnă foarte mult în sensul, de exemplu, independenței energetice a spitalului cu generatoare electrice, foarte puține spitale au avut generatoare electrice.
Vocea Basarabiei: Și iarăși, Statele Unite acum au oferit un număr mare de generatoare pentru spitale?
Adrian Belîi: Da. Pe urmă este vorba de stațiile de oxigen, paradoxal și conform normativelor vechi, încă sovietice, nu toate secțiile aveau acces la sursa de oxigen, însă dacă spitalul este spital, orice salon trebuie să aibă acces la oxigen. Și această dotare, dacă o luăm și în sens transversal, și în sens particular pe fiecare secție, un spital trebuie să fie foarte bine dotat, cu un spectru foarte larg de aparate, indiferent că este raional, municipal sau republican.
Vocea Basarabiei: Dacă tragem o concluzie la capitolul dotare, astăzi Republica Moldova cam cât din necesarul de a fi dotate unitățile spitalicești îl acoperă?
Adrian Belîi: Eu nu dețin această informație veridică care este anume necesitatea pe fiecare categorie de dispozitiv medical, câte sunt la evidență, ar trebui să fie un registru, presupun că ar mai trebui să fie cam tot atâta cât este acum.
Vocea Basarabiei: Deci, ar fi 50 la sută acoperită?
Adrian Belîi: Da, cam 50 la 50.
Vocea Basarabiei: Dar dacă continuăm să vorbim despre trecerea spitalelor raionale în subordonarea Ministerului Sănătății și schimbarea administratorilor a avut lucrul acesta un impact?
Adrian Belîi: Intenția acestei reforme nu a atins modul de funcționare a spitalului ca instituție medicală ce ține de acordarea asistenței medicale.
Vocea Basarabiei: Deci, nu contează în subordonarea cui se află entitatea?
Adrian Belîi: Din punctul de vedere al pacientului, nu. Contează aici coordonarea deciziilor și finanțarea țintită și rapidă, în special rapidă, a ceea ce ține de infrastructura din jurul spitalului și de acea parte care nu este acoperită, de exemplu, de Compania Națională de Asigurări în Medicină și de dezvoltarea infrastructurii nemedicale a spitalului. Bunăoară, termoizolarea, amenajarea spațiilor adiacente, a parcării, a zonei de venire a pacientului, diferite servicii care erau…
Vocea Basarabiei: Argumentele guvernării erau că trebuie să treacă spitalele raionale în subordonarea Ministerului Sănătății, chiar dacă s-au mai împotrivit anumiți reprezentanți ai consiliilor raionale și au spus că, totuși, ei direcționau bani suficienți ca aceste instituții să aibă o activitate bună.
Adrian Belîi: Evidențele au arătat că cota-parte medie cu care contribuiau consiliile locale în spitalele raionale era aproximativ între 1 și 3%, apoi fiecare decizie nu întotdeauna era prioritară pentru sistemul de sănătate și de aceea era lăsată la urmă. Unde sunt fluxuri de bani, întotdeauna sunt interese, iar la nivel raional acestea trezesc un interes deosebit și atunci pentru a garanta și pentru a da, din punct de vedere legal, centrului sau Ministerului Sănătății să finanțeze țintit și rapid anumite acțiuni de modernizare a spitalelor s-a decis această reformă.
Vocea Basarabiei: Rămâneți la ideea că Ministerul Sănătății va face investiții mari, și nu vor avea dreptate cei care reprezintă administrațiile publice locale de nivelul doi că diferența de cum gestionau ei și cum va gestiona Ministerul Sănătății e una, totuși, în favoarea Ministerului Sănătății?
Adrian Belîi: Da, intenția și convingerea este că așa va fi, adică se va vedea o diferență în starea spitalelor cu ochiul liber și la aproape un an de când a trecut această reformă sunt schimbări destul de vizibile în foarte multe spitale.
Fondul de asigurări obligatorii de sănătate atinge în jur de 14 miliarde de lei, este o sumă mare și trebuie gestionată cu responsabilitate și în mod transparent
Vocea Basarabiei: Haideți să vorbim aici mai pe îndelete despre asigurarea accesului la medicamente și servicii medicale, pentru că avem despre ce vorbi. Cetățenii angajați direcționează 9 la sută din leafă către asigurările medicale. Unii spun că e un procent destul de mare, pentru că dacă e să comparăm cu alte țări, inclusiv din spațiul Uniunii Europene, în Republica Moldova 9% se consideră mult, iar raportat la salariul probabil pe care îl primește un cetățean în Republica Moldova nu e comparabil cu ceea ce primește un angajat din Elveția sau din altă țară. Dar aceste 9% totuși constituie o sumă bună?
Adrian Belîi: Da, într-adevăr, se adună o sumă foarte bună și această sumă mare care reprezintă fondul de asigurări obligatorii de sănătate atinge, dacă nu greșesc, în jur de 14 miliarde de lei. Aceasta este o sumă mare și trebuie gestionată cu responsabilitate și în mod transparent. Este mult sau puțin? Depinde de ce dorește societatea și cât este predispusă să plătească pentru ceea ce dorește, iar pe de altă parte, costurile unor medicamente și dispozitive medicale, dacă să fie de calitate, ele sunt înalte. Și atunci, cu salarii mici, pentru a asigura servicii costisitoare, e necesar ca o proporție mai mare, o cotă-parte mai mare să se ducă în fondul de sănătate.
Vocea Basarabiei: Și dvs. credeți că cetățeanul are încredere că el poate beneficia de servicii de calitate din moment ce direcționează această sumă către asistența în sănătate?
Adrian Belîi: Eu cred că el trebuie să aibă această încredere, deoarece lipsa încrederii în mod paradoxal, dar explicabil din punct de vedere biologic, conduce la rezultate ale tratamentului mult mai rele. Acum să nu uităm că în conceptul de calitate sunt diferite definiții: este calitatea definită de către pacient și societate, este calitatea definită de lucrătorul medical și este calitatea definită de Compania Națională de Asigurări Medicale, și toate aceste trei definiții sunt total diferite. Și acum, din acest punct de vedere al pacientului, un tratament calitativ înseamnă, înainte de toate, condiții de confort și accesibile de servicii medicale de care el are nevoie la moment, fără prea mult timp de așteptare și o interacțiune amabilă și empatică din partea cadrelor medicale, și anume din această percepție a calității unele aspecte mai necesită timp pentru a fi conștientizate.
Vocea Basarabiei: Dle deputat, dar dvs. discutați cu omul de la firul ierbii și probabil cunoașteți foarte bine indignările că mai bine prefer să nu mai ajung la spital, pentru că nu am încredere, în primul rând, că tratamentul va fi cel pe care îl merită maladia pe care o am sau că atitudinea personalului medical nu va fi una prietenoasă, până la urmă? Și atunci, lumea vorbește mai degrabă despre sănătate ca un domeniu unde situația e încă complicată și critică. De ce e această percepție în societate?
Adrian Belîi: Eu am două explicații. Prima explicație este că domeniul de sănătate a fost ținta unor campanii foarte îndelungate de discreditare și de război hibrid…
Vocea Basarabiei: S-a vorbit despre corupția din sănătate?
Adrian Belîi: Nu este vorba de corupție, dar să ne amintim de pandemie, unde a fost o perioadă de suprasolicitare a sistemului medical și toată campania aceasta de tratamente incorecte, ineficiente, fie tratamente-minune, fie de ineficiența vaccinurilor, acesta a fost un element al războiului hibrid axat pe sistemul de sănătate pentru a reduce încrederea cetățenilor în instituțiile statului. Evident că acest lucru a fost exploatat și speculat foarte-foarte intens, cu rezultate pe măsură. Altă explicație este că doctorul, ca și o bună parte a societății, asistentele medicale, în general, lucrătorul medical nu s-a bucurat de acea apreciere a statului, nefiind apreciat la justa valoare în calitate de persoană și ramură a intelectualității. El a fost și mai este perceput ca o persoană de service, de serviciu, care prestează servicii și, respectiv, atitudinea este nu că mă duc la doctor, dar că mă duc la o persoană care trebuie să-mi presteze un serviciu, iar serviciul se prestează acum și imediat. Și iarăși este o diferență între serviciul medical și cine ți-l prestează și alte tipuri se servicii din domeniul HoReCa.
