Astăzi se împlinesc 83 de ani de la primul dintre cele trei valuri de deportări staliniste din Basarabia și Bucovina de Nord. La aproape un an de la ocuparea teritoriilor românești de către Uniunea Sovietică, în jur de 30 de mii de persoane, majoritatea români, au fost încărcați în vagoane pentru transportarea animalelor şi duşi în Siberia şi Kazahstan, doar pentru că regimul vedea în ei niște oponenți ai planurilor Moscovei de expropriere și colectivizare.
Operațiunea a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. În baza unei liste întocmite de sovietici, familii întregi de intelectuali şi cele mai înstărite au fost scose cu forța din case. Bărbații erau arestați şi izolați în lagăre la munci silnice, iar ceilalți membri ai familiei au fost duşi la mii de kilometri și obligați să muncească în industria silvică, în sovhozuri și cooperative meșteșugărești, fiind remunerați doar atât cât să poată supraviețui.
Deportările au fost organizate de Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS. La întocmirea listelor s-a ținut cont de pregătirea şi activitatea capului familiei, de averea lui şi de faptul dacă a colaborat cu administrația românească.
Cel puțin 90 de mii de români basarabeni au fost strămutați cu forța în Siberia și în nordul Kazahstanului, în cele trei valuri de deportări. Potrivit istoricilor, această cifră ar fi cu mult mai mare.
Cel mai mare val de deportări a avut loc în 6 iulie 1949. Din 1990, în această zi, în Republica Moldova, este marcată Ziua comemorării victimelor stalinismului.
