Cei mai vârstnici adesea prezintă generaţia în devenire drept una libertină, fără valori, adică needucată şi stricată. Probabil, tineri din această categorie au fost în toate vremurile, însă acum mai mult ies în evidenţă. Cu toate acestea, o bună parte dintre tinerii de astăzi dau dovadă de mult mai multă verticalitate, decât părinţii acestora.
De cele mai multe ori îi apreciem şi-i catalogăm pe tineri după cele exterioare, dar nu apucăm să discutăm cu ei şi astfel să le descoperim partea cea bună şi frumoasă. Apoi, de multe ori, neajunsurile copiilor sunt oglinda părinţilor, care n-au ştiut, n-au vrut să le dea componentele unei morale autentice.
Mişună stereotipuri că tinerii trebuie lăsaţi în deplină libertate, căci „aşa-ivremea”. Or, tinerii dintotdeauna au avut nevoie de sprijin, îndrumare, încurajare, dragoste… şi corectă ghidare în viaţă din partea celor maturi.
„Nu ne implicăm în relaţia lor”, spun unii părinţi, pentru ca alţii să cadă în cealaltă extremă, lipsindu-i de libertate pe copiii lor chiar în cele mai intime decizii, considerându-i proprietate privată.
Tânărul trebuie supravegheat şi ajutat în cele mai sensibile aspecte ale vieţii, iar decizia o face fiecare în parte. Indiferent care îi sunt idealurile şi preferinţele, acesta trebuie să râvnească o viaţă curată, sănătoasă, optimistă şi cu roade. Cultivând dragostea autentică, le putem dobândi pe celelalte. Doar în creştinism dragostea este binevoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu cade niciodată” (I Corinteni13, 4-8).
Avem şi tineri care râvnesc astfel de dragoste şi-s mulţi. Atâta doar că aceştia nu se laudă cu virtutea fecioriei, pentru că nu e în vogă. În schimb, reuşesc să se fălească alţii, cei dezordonaţi, cu păcatele şi viciile săvârşite, pentru ca apoi să plângă, să sufere.
Aşa-i fărădelegea, foarte ademenitoare în ale sale, dar vătămătoare vieţii noastre. Răul e ca o boală, de care trebuie să ne ferim, iar dacă am contactat-o, să ne tratăm cât mai repede.
Să înțelegem că fecioria este un dar divin şi se referă nu doar la cele trupeşti, dar, în primul rând, la cele sufleteşti – la minte şi inimă.
Gânduri profunde despre feciorie găsim la Sfântul Ioan Gură de Aur, încât de-a dreptul, citind, vrei să rămâi feciorelnic: „Admir pe cei care se înscriu la această luptă a fecioriei, dar nu osândesc pe cei care rămân în afara luptei… N-am nici un drept să osândesc pe un om care se mulţumeşte cu un bine mai mic pentru că nu poate atinge un bine mai mare; el singur se lipseşte de lauda şi de admiraţia cuvenită celui care a îmbrăţişat binele cel mare, fecioria!…
Autor: Preotul Octavian Moșin
