Sărbătorile pascale înseamnă lumină, speranță și grija față de aproapele. În aceste zile, ar fi bine să ne amintim, poate mai mult decât oricând, de cei mai triști sau mai singuri decât noi și să încercăm, împreună, să le aducem un strop din bucuria Învierii. Vocea Basarabiei lansează proiectul special „Istorii din Azil” – o campanie de conștiință și recunoștință, dedicată celor lăsați, poate prea des, în umbră, dar care au nevoie de sprijinul și înțelegerea noastră.
Astfel, în perioada următoare, vom descoperi viața, în toată complexitatea ei, de la Centrul de plasament pentru persoane vârstnice și cu dizabilități din comuna Cocieri, raionul Dubăsari. Vom cunoaște oamenii de acolo, le vom asculta poveștile, vom afla cum au ajuns în acest centru, ce au trăit și ce își doresc astăzi. Și, mai ales, vom avea ocazia să le fim alături.
Dincolo de statistici și clișee, fiecare om are o istorie și un destin. Astăzi, vă invităm să descoperiți prima „Istorie din Azil” – cea a lui Sergiu Mistreanu, omul care își dorește să vadă din nou.
60 000 de lei – prețul pentru lumina din ochii unui om
Sergiu Mistreanu și-a trăit copilăria cald, în sânul familiei, plin de tradiții. Își amintește și acum cum mergea la biserică de Paști, mai întâi de mână cu bunica, apoi cu verișorii, cum veneau acasă dimineața devreme și se adunau rudele la masă.
Astăzi, Sergiu trăiește într-o lume fără lumină. Câteva accidente mecanice i-au distrus vederea la ochiul drept, iar accidentele vasculare cerebrale i-au luat lumina și din ochiul stâng. Bărbatul își petrece zilele la Centrul de plasament pentru persoane vârstnice și cu dizabilități din comuna Cocieri, raionul Dubăsari.
„Lipsește vederea… dar altfel e ca acasă. Numai că te doare sufletul că vrei măcar un pic să vezi„, spune el.
Medicii i-au spus că există o șansă, o intervenție care ar putea reda 10-15% din vedere. Atât, însă, pentru Sergiu, acel „puțin” înseamnă totul. Operația costă aproximativ 60 000 de lei, bani pe care nu îi are și nu știe de unde i-ar strânge.
„Eu sunt gata, dar cum… Lucram la Telecentru, acum de lucru nu este și nu mai strângi niciodată acești bani„, spune bărbatul.
Când colegii de cameră sau surorile medicale îi spun că priveliștea de la fereastră e frumoasă, Sergiu le răspunde simplu: „Tăceți, eu înțeleg că este frumos!”
Visul lui nu e mare. Vrea să-și vadă copiii și nepoții, vrea să meargă la mormântul părinților, vrea să deschidă ochii și… să vadă lumea.
Află întreaga poveste a lui Sergiu Mistreanu în reportajul de mai jos:
Dacă te-a impresionat povestea lui Sergiu și vrei să contribui la visul său de a vedea din nou lumea, poți dona în cadrul campaniei „Istorii din Azil”, lansată de Vocea Basarabiei.
Urmăriți Vocea Basarabiei pentru a descoperi și celelalte istorii. Împreună putem face diferența!
