Mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi Întregii Moldove i-a trimis o scrisoare Patriarhului Kirill al Moscovei în care vorbește despre mai multe probleme cu care se confruntă Biserica Ortodoxă din R. Moldova, dar și societatea moldovenească.
Scrisoarea tradusă a fost publicată de Vlad Cubreacov pe blogul său la data de 20 octombrie, însă aceasta a fost transmisă de către Mitropolitul Vladimir la data de 5 septembrie 2023.
„Sanctitatea Voastră, această adresare către Sanctitatea Voastră este rezultatul unor circumstanțe tot mai presante care împing Biserica Ortodoxă din Moldova, cu viteză accelerată, la periferia societății moldovenești. Acest fenomen este urmarea directă a asocierii noastre ca structură bisericească cu promovarea intereselor proruse în Republica Moldova, determinată de apartenența la Patriarhia Moscovei, care la rândul său este percepută în societatea moldovenească ca un avanpost al Kremlinului și un susținător al intervenției ruse în Ucraina. Pentru Biserica Ortodoxă din Moldova această legătură este echivalentă cu dispariția noastră de pe scena religioasă și socială a țării, în virtutea respingerii ferme de către concetățenii noștri a amestecului agresiv al Rusiei în afacerile statului vecin și prieten Ucraina, dar și în propriile noastre afaceri”, se arată în scrisoare.
În document, Mitropolitul Vladimir vorbește și despre susţinerea războiului pornit de Putin în Ucraina, atitudinea „nerespectuoasă” a Rusiei faţă de moldoveni, „abandonarea” Mitropoliei Moldovei de către Patriarhia rusă. Totodată, Mitropolitul Vladimir îi reproșează Patriarhului Chiril faptul că ultimele sondaje locale de opinie arată că încrederea cetățenilor în Biserică ca instituție a scăzut sub pragul psihologic de 70% de la declararea independenței Republicii Moldova.
„Acest lucru se întâmplă într-o situație în care Biserica a ocupat întotdeauna primul loc pe lista de încredere a respondenților, cu un rezultat de aproape 90%. Spre regretul nostru trebuie să constatăm că această tendință negativă se află în directă legătură cu apartenența noastră la Patriarhia Moscovei și cu retorica sa față de Ucraina și Moldova. Suntem cu atât mai nedumeriți de faptul că Biserica Ortodoxă Rusă, ca Biserica-Mamă, ar fi trebuit să ne sprijine în această perioadă dificilă, care durează deja un an și jumătate; să ne aducem aminte doar de numeroasele noastre solicitări către Patriarhia Moscovei de a compensa facturile la gaze în timpul sezonului rece, care au crescut semnificativ, inclusiv din cauza războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Ce răspuns am primit la solicitările noastre? În cel mai bun caz, o ignorare aproape completă sau promisiuni care, cel mai probabil, au fost deja uitate. Corespondența și negocierile au fost ignorate, iar timpul trece foarte repede în defavoarea noastră. Problema ar fi putut fi rezolvată în mod operativ, așa cum fac vecinii noștri români. Rapiditatea era necesară pentru a-i împiedica pe preoți să fie în permanență tentați de Statul Român, care le oferă preoților un salariu lunar garantat de 800-900 de euro, asigurare medicală, pensii și scutirea parohiilor de contribuțiile trimestriale”, se mai arată în document.
Totodată, Mitropolitul Vladimir își exprimă îngrijorarea că există semne că Patriarhia desfășoară consultări care privesc direct structura și activitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova, ignorând și evitând conducerea acesteia.
„O altă situație care ne face să fim îngrijorați este cea existentă deja tradițional în regiunea transnistreană, unde episcopii sunt numiți fără acordul mitropolitului Chișinăului și al întregii Moldove și al Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, precum și al autorităților locale – ceea ce pentru noi este un fenomen inexplicabil. Și de parcă aceste omisiuni nu ar fi suficiente pentru a ne trezi nedumerirea și îngrijorarea, menționăm și sprijinul tot mai deschis și consecvent acordat Mitropoliei Basarabiei (și a influenței sale în creștere) din partea guvernelor Republicii Moldova și României. Acest semnal transmis de autorități este probabil cel mai clar și creează impresia că Biserica Ortodoxă din Moldova devine tot mai nepopulară în sfera publică din cauza legăturii sale directe cu Federația Rusă. În ultimul timp, președinții consiliilor sătești din regiunea Transnistreană, veterani și participanți ai conflictul militar care a avut loc în primăvara-vara anului 1992, fac apel în mod verbal dar și în scris către slujitorii Bisericii noastre să nu pomenească la sfintele liturghii numele Sanctisimului Patriarh Kiril, întrucât acesta continuă să-i binecuvânteze pe soldații ruși în lupta lor împotriva fraților de aceeași credință din Ucraina și propun în mod ultimativ o trecere expresă a preoților noștri în Patriarhia Română. Inițiativa lor este susținută și în alte regiuni ale Moldovei”, se mai arată în scrisoare.
Mitropolitul Vladimir își exprimă indignarea și în legătură cu „dorința tot mai persistentă a Patriarhatului Moscovei de a absorbi Mitropolia Moldovei în așa-numita „Lume Rusă”, care este străină aspirațiilor și valorilor noastre naționale”.
„O altă tendință care preocupă poporul nostru și pe clerici, care într-un procent de 80% dețin cetățenie română – este dorința tot mai persistentă a Patriarhatului Moscovei de a absorbi Mitropolia Moldovei în așa-numita „Lume Rusă”, care este străină aspirațiilor și valorilor noastre naționale. Din nefericire, această tendință reprezintă o continuare a politicii dure de denaționalizare promovată în perioada țaristă și ulterior în perioada sovietică, pe care Biserica Ortodoxă Rusă dorește să o „desăvârșească”. Din păcate, Moscova nu a înțeles până în prezent faptul că poporul din Moldova are rădăcini latine și este perfect normal ca el să aspire să se apropie și să rămână în acest spațiu civilizațional, după veacuri de divizare artificială, fără a trăda Ortodoxia. Desigur, nu putem nega valorile care ne leagă de poporul rus, în special cele exprimate prin credința comună, dar acest lucru se aplică și relațiilor noastre cu popoarele cu care avem convingeri religioase comune precum cel greac, român, bulgar, sârb și altele, iar acest lucru trebuie tratat ca atare și nu poate fi temei pentru nicio intervenție în afacerile noastre interne sau pentru „influențarea” aspirațiilor noastre.
În Rusia, atât autoritățile laice cât și cele bisericești ne-au tratat și ne tratează ca pe un popor periferic și fără coloană vertebrală, lipsit de dreptul de a lua deciziile pe care le consideră necesare pentru bunăstarea și prosperitatea sa. Să ne reamintim de recentul refuz de a-l hirotoni întru episcop pe arhim. Filaret (Kuzmin) – în acest caz opinia Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost complet ignorată, deși există contestații scrise din partea episcopilor care „se presupune că știu ceva”, cu atât mai mult cu cât noi l-am promovat să slujească în Moldova, unde este cunoscut și iubit. Pe de altă parte, observăm reacția Patriarhiei Moscovei, care a fost pusă în fața unui fapt împlinit și a fost complet diferită față de cazul nostru la hirotonirea arhim. Ioan (Lipšāns) ca episcop al Valmieras, de către Înaltpreasfințitul Alexandru, mitropolitul Rigăi și al întregii Letonii. În opinia Sinodului Bisericii Ortodoxe Letone, aceast fapt a fost dictat de necesitatea prezenței unui ierarh leton pentru conducerea arhipăstorească a turmei încredințate. Pentru noi, decizia de a merge pe acest drum, fără acordul Moscovei, este un act de curaj și demnitate națională, care, fără îndoială, ar trebui să servească drept exemplu pentru toți cei care au cel puțin un minim respect de sine, în special dacă acest exemplu provine de la un popor baltic, care nu va permite niciodată să-i fie călcată în picioare demnitatea.
În această situație, vă întrebăm, Sanctitatea Voastră, cum putem evita prăpastia care s-a deschis în urma invaziei ruse în Ucraina, pe de o parte, și creșterea neîncrederii atât din partea preoțimii, cât și a poporului față poziția noastră, care se presupune a fi direct legată de interesele rusești, pe de altă parte? Cum putem menține relațiile strânse cu Biserica Ortodoxă Rusă, când legătura geografică este aproape distrusă, când nu mai putem achiziționa obiecte bisericești fabricate în Federația Rusă, deoarece aproape nu există căi comerciale între țările noastre? Ce să facem în condițiile consolidării tot mai evidente a Bisericii Ortodoxe Române în Republica Moldova și ce să facem atunci când Biserica Ortodoxă Rusă, care se consideră Mamă a noastră, se comportă față de noi, în opinia noastră, ca să ne exprimăm delicat, nerespectuos?”, îl întreabă mitropolitul Vladimir.
