Vă amintiți de parabola cu mătura, când fiecare pai poate fi rupt, dar mătura în întregime nu poate fi ruptă? Cred că așa-i și cu creioanele, un creion se rupe foarte lesne, acum trebuie să pui mai multe creioane împreună ca să obții o rezistență. Mă refer la meseria de jurnalist și astăzi am invitat doi jurnaliști de marcă și funcționari în media, demnitari care ocrotesc breasla de căderea în derizoriu și, mai ales, devalorizarea meseriei din cauza celor care încearcă să submineze, de fapt, meseria și subminează interesul pentru meserie.
Vorbesc despre Liliana Vițu, cu o lungă carieră la BBC. Apropo, felicitări! Împlinește 100 de ani BBC-ul și toată lumea acum vorbește despre ce-i BBC-ul și cum a ținut flamura. Și, mai nou, Liliana este președintele Consiliului Audiovizualului (CA), veghează din această ipostază ca toate televiziunile care ies pe piață să semene măcar întrucâtva cu BBC-ul cel de altă dată și cel care funcționează.
Și Petru Macovei, director al Asociației Presei Independente (API), care mereu face conferințe, traininguri, ca să fie la zi cu deontologia. Or, deontologia meseriei, mai mult sau mai puțin, îi scrisă. De exemplu, în caietele, în talmudurile BBC-ului scrie foarte clar, începând de la principiile de funcționare, sarcina: a informa, a educa și a distra, da? Între timp, viața a devenit atât de complicată că ceea ce era de ordinul evidențelor ridică semne de întrebare în fața meseriei. Și astăzi vreau să vorbim tocmai despre falsele știri, despre pârtia asta pe care o sapă în mod intenționat știrile false, în jargonul nostru se numesc fake news-uri, pentru ca acolo, de fapt, să năvălească propaganda, să intre în creierul oamenilor, să îl modifice și să facă teren fertil pentru cei care au intrat cu război, care omoară literalmente oameni, pentru că cei care au declanșat războiul au afânat terenul acesta astfel încât ditamai vedete, oameni au spus: „Da, trebuie să-i omorâm pe ucraineni, pentru că, vezi Doamne, ar exista pericolul atacării Rusiei”. Și discursurile astea au deformat într-atât opinia publică, încât astăzi, când vin deja sicrie în Rusia, și mamele astea zic: „A, mai bine un Jiguli decât”…
Vocea Basarabiei: O să încep cu întrebarea asta firească – cum facem să ne protejăm noi, breasla, de falsuri și, mai ales, să-i protejăm pe oamenii care ne ascultă, ne privesc, pentru că ei sunt creduli și dacă cineva le spune de maniera asta emoțională à la Soloviov și Kiseliov că „Rodina v opasnosti”, că rușii sunt în pericol, ei s-ar putea să creadă, și nu doar în Rusia?
Petru Macovei: Da, apropo de coduri și talmuduri la BBC, cum spuneați dvs., dle Botnaru, am și astăzi la asociație Codul de etică internă al BBC-ului, care este o carte foarte groasă, de la Liliana am primit-o cadou.
Vocea Basarabiei: Oamenii care se respectă au în redacție asemenea talmuduri.
Petru Macovei: Iar angajații noi ai BBC-ului sunt obligați să-l citească și să-l respecte, cel care nu respectă este un motiv să fie dat afară. Noi, din păcate, în media nu prea avem asemenea practici când să existe coduri interne, iar nerespectarea acestora să fie un temei pentru rezilierea contractelor. Dar, revenind la întrebarea dvs. ce putem face, acum, în perioada…
Vocea Basarabiei: Cred că, întâi și întâi, să avem asemenea coduri.
Petru Macovei: Și să le respectăm! În același timp, pentru ca noi, jurnaliștii, comunitatea jurnalistică să poată face față acestui val în creștere al dezinformării, iar războiul absolut neprovocat și nejustificat al Rusiei împotriva Ucrainei nu a făcut decât să amplifice acest ghem al dezinformărilor, care vin din toate părțile, iar jurnaliștii ca să poată face față acestui val trebuie să lupte literalmente, fiecare redacție trebuie să lupte împotriva dezinformării, pentru că dezinformarea riscă să nimicească până la urmă profesia de jurnalist, iar profesia de jurnalist, așa cum am început de la deontologie, se ține pe deontologie, pe niște reguli pe care jurnaliștii sunt obligați să le respecte. În același timp, jurnaliștii acum, în situația asta de criză, de război, au obligația, nu dreptul, dar obligația(!) să explice oamenilor cum stau lucrurile, nu doar să informeze. Or, noi multă vreme pedalam pe faptul că obligația primară a jurnalistului este să informeze, iar concluziile să și le tragă fiecare în parte, dar în situațiile de criză jurnaliștii au obligația să explice contextul în care se întâmplă anumite lucruri. Dacă noi acum încercăm să dăm o știre aparent echilibrată despre războiul Ucrainei în Ucraina, care este dus de agresiunea militară a Rusiei, riscăm să contribuim la o mai mare confuzie și o mai mare manipulare, trebuie să explicăm oamenilor contextul în care se produce aceeași criză energetică. Foarte mulți oameni din țara noastră, cei care mai cred că este nevoie ca să meargă președinta Sandu la Kremlin să cerșească acolo nu știu ce prețuri, trebuie să înțeleagă contextul în care s-a produs această criză, ce s-a întâmplat în realitate, iar aici intervine rolul jurnalistului de a explica.
Vocea Basarabiei: Dvs., API, ați convocat recent o conferință și o să revenim la mesajele, schimbul de păreri care s-a produs între jurnaliștii care activează în condiții reale din Ucraina, Bielorusia și Rusia și părerile lor. Liliana, unul dintre granzii BBC-ului la o conferință aici, la Chișinău, rezumând cumva codul acesta, spunea: „Când intri în birou la BBC îți lași paltonul emoțiilor în cuier”. Dar cum să renunți la reacția ta personalizată și empatică atunci când afli ce a fost la Bucea sau când au bombardat atunci maternitatea și a fost incidentul ăla cu femeia care cu targa a fost scoasă, și rușii spuneau că a fost înscenat, sau cadavrele care mișcau din mână ș.a.m.d., cum să lași paltonul?
Liliana Vițu: Prin susținerea pe care o ai în newsroom, cum se spune, în camera de știri de la echipă, pentru că una este, într-adevăr, să fii reporter și să vezi lucrurile, eu îmi amintesc cât de greu îmi era mie să fac reportaje în domeniul social, la Piața Centrală sau la Orfelinatul de copii cu dizabilități de la Hâncești, cât de greu îmi era mie să fac reportajul și atunci când veneam în redacție mă ajuta foarte mult echipa, editorul, pentru că noi punem cumva pe seama reporterilor, dar uităm că sunt și editori care cumva trebuie să țină piept, acea rezistență de care vorbeați și ei sunt cei care, fie dau indicații reporterului să vină cu un anumit unghi de abordare, fie sunt cei care pot echilibra. Și tocmai că e foarte greu, pentru că suntem cu toții oameni, e foarte greu, eu îmi amintesc când am făcut un reportaj de la orfelinatul din Hâncești, fusesem pregătită, am mers cu o echipă UNICEF, mie mi-a spus echipa UNICEF ce voi vedea acolo, cum să reacționez, cum să lucrez cu acei copii, cum să fac reportajul, dar la realizare mi-a trebuit ceva timp, câteva zile ca să pot să-mi revin. Și iată aici e rolul și al editorului, și al echipei, care trebuie să îți amintească mereu sau el dacă vede că tu cumva o iei pe o cale subiectivă sau dai frâu liber emoțiilor, atunci ei sunt cei care veghează. Deci, e un efort al echipei și e adevărat, primul lucru care mi s-a întâmplat mie când am pășit pragul biroului, mi s-a dat acest talmud și mi s-a spus: „Citește și apoi discutăm”. Și am avut, apropo, cât am activat, situații din astea mai mult sau mai puțin delicate, sensibile, în care eu nu m-am prins că ești chemată la Clubul de presă, prim-ministrul îți dă un pix și o diplomă de lucru nu știu de care, și tu ești în situația în care: OK, să-l refuz acum față de toată lumea de la Clubul de presă? Ai luat pixul, după aia ce faci cu el? L-ai lăsat acolo ca pe un suvenir în redacție, e clar că nu-l iei acasă…
Vocea Basarabiei: Asta-i ca și povestea cu tușonka lui Dodon.
Liliana Vițu: Da, dar am avut asemenea situații…
Europa Liberă: Dar acum să o întreb pe Liliana, președinta CA-ului. Cum faci să stăvilești, de exemplu, noutățile care sunt aruncate deliberat și exemplul clasic îi povestea cu acel băiețaș răstignit sau cu aceleași cadavre care mișcau, deci, propaganda, manipulatorii, fabrica de trolli intenționat a invadat presa cu versiuni, pe care presa de bună-credință nu poate să le ignore. Și atunci, președinta CA, ce spune: „Poate închidem în general posturile de televiziune propagandiste, așa cum au făcut ucrainenii sau nu”? Ce opțiuni aveți?
Liliana Vițu: Cum au făcut-o Țările Baltice. Bun, ce opțiuni avem noi, pornind de la legislația care există acum și dispozițiile Comisiei pentru Situații Excepționale? Noi avem art. 13, cumva e o cifră… în Republica Moldova, dar e art. 13 din Codul Serviciilor Media Audiovizuale, care se numește Asigurarea informării corecte. Deci, aplicarea fiecărui alineat, fie că e vorba de rigoare și acuratețe, acoperirea cu bună-credință, reflectarea cu bună-credință, reflectarea a două opinii aflate în opoziție în momentul în care un subiect este în dezbatere publică, indicarea sursei, ca să corespundă burtiera cu subiectul abordat în știre. Cumva aplicat acest articol în tot întregul, e un fel de articol anti-dezinformare sau care vine să se asigure că este mai puțină dezinformare, dar reglementarea durează, pentru că începi cu o știre, după care, acum imaginați-vă, noi avem 57 de posturi active la 6 oameni în Redacția de monitorizare și noi suntem 7 membri în CA, care urmărim. Eu în fiecare dimineață când vin îmi pun un post de televiziune, în fiecare zi îmi schimb postul doar ca să am o impresie, când sunt știrile dau volumul mai tare, când e un film pot să-l pun pe mute…
Vocea Basarabiei: Asta e exact cum ai merge cu sapa la prășit, ai un hectar…
Liliana Vițu: Dar vă dați seama? La 57 de posturi tu ai 7 monitori și e clar că atunci tu trebuie unul să-l prioritizezi, cumva să vezi unde este concentrată acea dezinformare și acolo să-ți concentrezi efortul de reglementare, de monitorizare/ sancțiune, dar iarăși: ai sancționat o dată, ai dat o avertizare, ai sancționat a doua oară – mergi la treapta, nu știu, de 5.000, treapta de 10.000 de lei, treapta de 15.000 de lei, treapta de 20.000, după care ajungi eventual la suspendarea emisiei, dar nu poți să revoci deodată. Bun, pe de o parte, așa e OK să funcționeze lucrurile într-o democrație ca să te asiguri că…
Vocea Basarabiei: …nu sunt abuzuri.
Liliana Vițu: …nu sunt abuzuri din partea unei guvernări de rea-intenție. Asta este dacă e să ne referim la cadrul care există acum. Dar ce am văzut în Țările Baltice? Am fost cu toată echipa de la CA, am fost în vizită în ultima săptămână a lunii septembrie, în toate cele 3 țări. Ei bineînțeles că au mers pe o formulă, mai mult sau mai puțin a fost o decizie politică, ei au spus așa: „Țările autoritare, țările teroriste, țările care agresează și atentează la integritatea teritorială a unei alte țări nu pot să își difuzeze programele în țara noastră”. Deci, noi ne protejăm spațiul audiovizual național de programe, de fapt, ei numesc asta nici nu programe și nici nu posturi, dar ei numesc asta cvasi-media, de produse mediatice care arată a posturi TV, dar, de fapt, sunt cvasi-media și nu sunt posturi TV, sunt produse mediatice asemănătoare unor posturi, dar noi le tratăm ca pe o armă de război. Ei pur și simplu au închis totul de pe 24 februarie, și-au închis spațiul, și l-au protejat pentru astfel de produse.
Petru Macovei: Și a fost, din punctul meu de vedere, o decizie foarte înțeleaptă.
Liliana Vițu: A fost o decizie înțeleaptă, da.
Vocea Basarabiei: Inclusiv YouTube-ul și internetul?
Liliana Vițu: Asta voiam să zic, acum noi discutăm despre diferite trepte de dezinformare. Una este radioul și televiziunea, care este, de exemplu, reglementat în țara noastră, dar online-ul în țara noastră nu este reglementat. În Țările Baltice ce am văzut? Acolo s-a mers și pe închiderea de site-uri și, apropo, sute de site-uri și nimeni nu a făcut isterie la Rospotrebnadzor și nu știu cum, comparații din astea. Acolo s-au închis site-uri pe conținut, s-a făcut monitorizare de conținut, s-a depistat că se promovează aceleași narative pe care le promovează Federația Rusă cu denazificarea și toată povestea asta și s-a închis totul, printr-o singură decizie sau câteva decizii la rând s-au închis sute de site-uri. Ce mai fac Țările Baltice?
Au obținut statutul de white flag status, deci și-au obținut un statut în raport cu marile platforme, cu giganții, vorbim de Meta, Facebook, Google, YouTube, chiar și cu Telegram-ul au reușit să obțină închiderea de conturi. Aceste echipe ale platformelor mari au o persoană arondată țării respective, care este în contact permanent cu Stratcom-ul lor de acolo, cu unitatea de Stratcom și care spun: „Uitați-vă, contul acesta este un cont care distribuie fake-uri” – „Aha, contul acesta l-am închis”. Și cu Telegram-ul au reușit să obțină, dar asta înseamnă o capacitate la nivel de țară, asta înseamnă instituția, acolo se lucrează foarte strâns între această unitate de Stratcom, autoritatea de reglementare în comunicații electronice, cum ar fi la noi ANRCETI, cu SIS-ul, echivalentul SIS-ului de la noi, Ministerul de Interne, deci, cu foarte multe instituții ale statului, nu e o autoritate care se uită pe o știre și decide totul, sunt mult mai multe filtre și instituții implicate.
Vocea Basarabiei: De acord, dar inițiativa de la bază trebuie să fie foarte fină, tuning-ul trebuie să fie foarte fin. Vă dau un exemplu și o să-l întreb mai întâi pe Petru, pentru că, iată, el a intrat în terminologie, a spus că ăsta e războiul din Ucraina. Am colegi care spun fără niciun fel de reținere „războiul ruso-ucrainean” și la conferința la care mă refer s-a insistat, era redacția Kiev International, mi se pare, a insistat foarte mult asupra terminologiei. Adică, dacă în terminologie tu pui pe un cântar Rusia și Ucraina, fiind vorba, de fapt, despre războiul agresiv purtat de Rusia împotriva Ucrainei, asta e ca și cum în scurt timp după războiul din Transnistria noi umblam cu mănuși albe: oare să le spunem separatiști sau nu, sau îs luptători, sau cum sunt ei? Iată, terminologia…
Petru Macovei: Jurnaliștii trebuie să spună adevărul. Adevărul este că Rusia a început un război împotriva Ucrainei și atunci când noi spunem „războiul ruso-ucrainean” dăm de înțeles că încă nu se știe, că ambele părți cumva au…
Vocea Basarabiei: Ni vsio tak odnoznacino.
Petru Macovei: Da, și ni vsio tak odnoznacino este, de fapt, narativul nr. 1 al propagandei ruse, pe care ei încearcă să-l infiltreze pe diferite căi, inclusiv prin media, prin politicienii pe care-i controlează, prin grupuri, biserică ș.a.m.d.
Europa Liberă: Deci, sunteți de acord că glosarul de termeni e…
Petru Macovei: Categoric! Jurnaliștii sunt obligați, din punctul meu de vedere, de fiecare dată să menționeze acest lucru: este vorba de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, agresiunea militară neprovocată și nejustificată. Or, jurnaliștii, repet, au obligația să explice anumite lucruri și, dacă ei vor face lucrul acesta de fiecare, dată oamenii vor înțelege mai bine. Referitor la ce a spus Liliana, vreau și eu…
Vocea Basarabiei: Numai un pic, să nu plecăm de aici. Uitați-vă, tot la conferință se dădeau titluri din presa internațională în care, tot așa, cu nonșalanță spuneau despre referendumuri. Și încercau să explice colegii care dăduseră aceste exemple că poate nu încap toate semnele eventual în burtieră sau în titlu, că rigorile astea tehnice nu lasă loc de tak nazîvaemîi pseudo-referendum ș.a.m.d., dar încetățenirea noțiunii de referendum este periculoasă în esență, pentru că noi le legitimăm de fapt. Și după asta Putin spune bine mersi, sunt teritoriile noastre, noi le apărăm.
Liliana Vițu: Da, dle Botnaru, dar acum haideți să nu uităm că Federația Rusă își are infiltrate foarte multe persoane și în structurile politice și mediatice, și în instituțiile Uniunii Europene, sunt multe agenții internaționale, au corespondenți la Moscova și cumva tratează și cu ochii…
Vocea Basarabiei: Cu optica rusească.
Liliana Vițu: Da, cu optica rusească. Deci, nu tot ce scrie o instituție din Spania sau din Italia, vorba aia: e odnoznacino…
Petru Macovei: Asta pentru că rușii au investit, începând cu anul 2008, au investit miliarde de ruble și alte valute în extinderea acestei rețele de influență în toată lumea…
Liliana Vițu: Exact, au investit mult și în politicieni, miliarde….
Petru Macovei: Și efectele sau urmările le vedem cu toții, inclusiv în Moldova.
Liliana Vițu: Eu cunosc un caz în care un ziar dintr-o țară a Uniunii Europene, a încercat corespondentul, a venit un corespondent de la București, a făcut câteva materiale, după care a fost preluată acoperirea Republicii Moldova din nou de biroul din Rusia și s-a interzis reflectarea de biroul din București, pentru că s-a dorit păstrarea opticii respective.
Vocea Basarabiei: Potomu cito ne odnoznacino pentru mulți din Republica Moldova…
Petru Macovei: Apropo, eu aș vrea să atrag atenția la o altă problemă pe care o avem noi aici, în Moldova, legată de sursele de informație ale jurnaliștilor din Moldova. Istoric sau din alte motive, inclusiv pentru faptul că foarte puțină lume cunoaște limba engleză sau limba franceză, foarte mulți jurnaliști se conectează la sursele de informare în limba rusă, fie din Rusia, din Ucraina sau din alte țări unde este acest content în limba rusă, de foarte multe ori el este distorsionat și atunci pe filiera asta deseori noi vedem în media din Moldova știri în care, dacă s-ar fi conectat la o sursă din Occident, ar fi văzut cu totul altă realitate. Or la noi știrile sunt trunchiate tocmai pentru faptul că una din sursele de informație provine din așa-zisa lume rusească, indiferent unde se află ea, la Moscova sau în altă parte. Eu despre asta voiam să vorbesc…
Vocea Basarabiei: Eu o să fac o paranteză, apropo, ca ilustrație, cei care nu cunosc, de exemplu, măcar româna ca să citească, atunci când caută un ziar, de exemplu, și nu pot să-l cumpere, se duc la vitrinele astea de pe strada Pușkin și acolo este și Ziarul de Gardă, și Gazeta de Chișinău, dar el nu cunoaște româna și atunci citește Komsomolskaia Pravda, căci vitrina asta e plină de Komsomolskaia Pravda și, evident, tratarea subiectului acesta al războiului este într-un fon previzibil.
Petru Macovei: Iar faptul că chioșcurile noastre sunt pline de ziare și reviste în limba rusă tot este o consecință a lipsei unei viziuni și a unei abordări strategice a securității informaționale în Republica Moldova. Eu aș fi fericit ca Republica Moldova să preia experiența din Țările Baltice, unde s-a luat decizia politică privind interzicerea unor posturi de televiziune.
Vocea Basarabiei: Dle Macovei, admitem că sunteți director la Moldpresa și eu vin din partea statului și spun: „Nu mai vinzi ziare rusești!”, dar d-ta trebuie să faci business, trebuie să câștigi pentru salarii, pentru chioșcuri.
Petru Macovei: Statul trebuie să investească în strategiile sale, inclusiv de protecție informațională. Republica Moldova trebuie să investească bani din buget sau din alte surse pentru a proteja spațiul informațional. Pornind de la asta, trebuie să găsim soluții, inclusiv pentru Moldpresa sau pentru alții care ar avea de pierdut din business.
Liliana Vițu: Dle Botnaru, dar și Petru, haideți, pentru că fix același argument care este un pseudo și, de fapt, este un fals, este folosit atunci când vorbim despre programele locale produse în Republica Moldova la TV, pentru că primul argument al celor care vor să paraziteze pe conținutul retransmis este: „Păi, dar cu conținutul din Republica Moldova n-o să facem audiențe, n-o să facem bani cu el, n-o să se vândă, că vindem mai bine produsul din Rusia sau vindem mai bine produsul adus din București”. Și sunt deja posturi TV, sunt experiențe care au arătat că produsul local se vinde, avem câteva sondaje care au arătat că cele mai vizionate la un post și, apropo, în top 5 sunt produsele, emisiunile produse în Republica Moldova. La Anul Nou pe audiențe oamenii au preferat programele de Revelion făcute în Republica Moldova, dacă o să mergem…
Vocea Basarabiei: Deci, asta e un mit că trebuie multă…
Liliana Vițu: E un mit, e un fals, e o chestie propagată…
Vocea Basarabiei: Cu bună știință?
Liliana Vițu: Cu bună știință și cu rea-intenție de cei care nu vor să investească și nu au interesul, pentru că mie cumva mi se bate cap în cap. Deci, noi avem talente care stau bine mersi la București, bunăoară, Carla’s Dreams, Irina Rimes și haideți să numim The Motans și cine vrei, cuceresc Bucureștiul, să spunem așa; avem filme care merg la San Sebastián, care ajung în cinemaurile noastre, bine, e clar că un film nu poate fi produs poate zilnic în Republica Moldova, dar avem talente, avem tot mai multe grupuri care fac emisiuni de divertisment pe la televiziuni și eu sunt convinsă că cu cât mai multe programe și de divertisment, și de alte formate, docutravel, documentare, vor fi realizate se va găsi. Da, oameni sunt puțini, dar la talentul pe care îl avem nici măcar să nu încercăm să producem și doar să pedalăm pe ideea că tot ceea ce e rusesc se vinde și ceea ce e moldovenesc nu se vinde? Da, e adevărat, poate în 2-3 ani de zile, poate ceea ce se va lansa astăzi nu va fi de aceeași calitate…
Vocea Basarabiei: Liliana, eu nu știu cum vorbiți dvs. cu cei care operează cu asemenea argumente…
Liliana Vițu: Fix așa cum vorbesc aici.
Vocea Basarabiei: Mie mi se pare că e timpul deja să-i strângeți un pic cu ușa, pentru că în tinerețe și eu am păcătuit, fiind membru al CA, se numea atunci Consiliul Coordonator al Audiovizualului, și vorbeam la o cafea cu unul din directorii posturilor de radio, îi spuneam: „Omule, fii perspicace!”, încă nu se punea problema să fie un procent anume de produs local sau în limba română, și el îmi spunea tot așa, la cafea, sincer: „Dar de ce eu să mă complic acum, dacă se poate și așa?”. Dacă nu-l strângi cu ușa, el nu are de ce să se complice.
Liliana Vițu: Dle Botnaru, apropo de strâns cu ușa, pentru prima dată de când, cel puțin, e acest Cod al Audiovizualului au fost monitorizate pe produs local și produs în limba română toate posturile radio, în această vară i-am monitorizat, până acum n-au trecut niciodată prin monitorizare.
Vocea Basarabiei: Până acum era un fel de indulgență, că dacă e în română – le facem un serviciu?
Liliana Vițu: Erau doar 13 posturi clasificate ca naționale, obligate să producă 8 ore, restul toate erau ascunse în clasificare ca regionale, trebuiau să producă 4 ore. Ce am făcut noi? Le-am mutat în naționale, acum avem 43 de posturi naționale, clasificate ca naționale, care trebuie să producă 8 ore de conținut local. Imediat ce trecem niște modificări la Codul Audiovizualului, care tot ține de programele locale de prime time, începem să-i trecem pe toți prin monitorizare și în planul nostru de acțiuni pe acest an, dar eu sunt convinsă că pe durata întregului mandat, cât o fi să fie, monitorizarea acestor cote: 8 ore de conținut local, 80% în limba română din ceea ce a realizat, astea noi le vom monitoriza non-stop.
Petru Macovei: Eu insist să spun aici o chestie, mi se pare importantă, conținutul local poate să fie de diferită calitate, așa-zisul post de radio Sputnik, care producea conținut local, care era super-propagandistic și manipulator, preluat de micile posturi de radio care nu aveau altă soluție.
Liliana Vițu: Aici deja mergem pe celălalt articol, art. 13, dar avem și art. 17, mai nou avem definiția de dezinformare, acum lucrăm la metodologie, pentru că să te apuci să aplici, deci, dezinformarea în codul nostru este considerat unul din cele mai grave încălcări de rând cu discursul care incită la ură, respectiv sancțiunile sunt dure, dacă în alte cazuri, de exemplu, conținutul local începe prima amendă de la 10.000 sau pentru alte încălcări poți să începi cu avertizare, aici prima amendă este de la 40.000, între 40 și 70, și atunci…
Vocea Basarabiei: Liliana, dar există o replică tradițională, chiar și cei care au fost acum măturați din Piața Marii Adunări Naționale au operat cu argumentul acesta: „Ne închideți gura! Nu ne dați voie să ne pronunțăm, să protestăm…”
Liliana Vițu: Dezinformarea și libertatea de exprimare sunt două lucruri absolut diferite, libertatea de exprimare nu înseamnă libertatea de dezinformare.
Petru Macovei: Libertatea de exprimare nu este un drept absolut, el poate fi limitat, inclusiv pentru chestii care țin de securitatea informațională.
Liliana Vițu: Exact, el poate fi limitat, absolut, și pentru chestii care țin și de defăimare, și de calomnie, și de prejudiciu al reputației, sunt multe alte limitări.
Vocea Basarabiei: Mă întorc la meserie. Când noi încercăm să punem două păreri și iată noi când dăm părerea lui Zelenski sau, invers, dăm părerea, discursul lui Putin și îl punem pe Zelenski, dar ele nu se egalează, sau Lavrov, când cu bună știință și cu rea-intenție spune că, de fapt, Ucraina se pregătea să atace cu arme nucleare Rusia, noi, de fapt, multiplicăm și scoatem… Așa, ce facem cu pluralismul?
Petru Macovei: Acesta este un pseudo-pluralism de opinie, când facem lucrul acesta și, repet, jurnaliștii ar trebui să fie foarte atenți. Este inadmisibil, din punctul meu de vedere, dar și din punct de vedere deontologic, pornind de la misiunea jurnalistului, să oferi aceleași 5 minute pentru discursul agresiv al lui Putin îndreptat, de fapt, pentru genocid împotriva ucrainenilor și exact 5 minute să-i dai lui Zelenski. Trebuie să înțelegem cum stau lucrurile, să dăm informație de context. Da, argumentele pe care le invocă rușii trebuie spuse, însă este inadmisibil să prezinți ca paritate, să pedalezi pe lucrul acesta. Și foarte mulți jurnaliști, din păcate, gafează atunci când din dorința de a fi super-deontologici, în realitate fac un deserviciu meseriei, pentru că adevărul nu este spus. În momentul în care dăm acea paritate, de fapt, rămâne consumatorul confuz, așa cum își dorește propaganda rusă.
Liliana Vițu: Echilibru nu înseamnă paritate, echilibru e, în primul rând, plasarea de context, exact cum zicea Petru, noi trebuie să cunoaștem care sunt argumentele sau pseudo-argumentele, sau ce invocă partea agresoare, tocmai ca să ne putem proteja. Dar iată ce se întâmplă în marile redacții și bineînțeles că asta ar fi ideal să se întâmple și la noi, acum e un trend, cam toate camerele de știri au o echipă de verificare, care lucrează doar pe dezinformare. Deci, orice știre care apare, orice fake, această echipă îl demontează și demonstrează, și aceste dezinformări sunt deja inserate și în cadrul buletinelor.
Vocea Basarabiei: Dar asta durează…
Liliana Vițu: Asta durează, pentru asta e nevoie de resurse…
Petru Macovei: Și de investiții, iarăși.
Liliana Vițu: E nevoie de oameni bine instruiți. Iată de ce, cel puțin, eu în discuțiile mele cu parteneri internaționali, cu donatorii care vin și ne întreabă de ce mai e nevoie, zic: „Investiți în producția locală”…
Petru Macovei: Dar aici, pentru jurnaliștii din Moldova, chiar lucrurile nu-s atât de complicate, pentru că narativele false ale lui Putin și ale camarilei sunt aceleași, de fapt, ele au fost demontate de foarte multe ori. Jurnaliștii moldoveni n-au decât să se conecteze la sursele internaționale. (…)
