Despre protestatarii Partidului Șor s-a scris foarte mult din toamnă și până astăzi. S-a spus că sunt plătiți pentru participarea la manifestații, s-a spus că sunt debusolați sau săraci, că pot fi manipulați cu ușurință. S-a scris despre niște protestatari tineri, energici, puternici, musculoși, care provoacă îmbrânceli și altercații. S-a vorbit despre cei veniți din provincie care scandează Jos, Maia Sandu! Dar am impresia că există niște protestatari despre care aproape că nu s-a vorbit. Lor le dedic această tabletă.
Așadar, despre cine e vorba? Despre niște protestatari care… nu prea protestează. Sau care protestează cu țârâita. Vasăzică oamenii aceștia sunt aduși cu autobuzele din provincie și, în loc să mărșăluiască pe bulevardul Ștefan cel Mare, preferă să se odihnească pe băncile parcurilor, pe băncile de pe Aleea Clasicilor. În timp ce coechipierii lor răgușesc, scandând sloganuri antiguvernamentale, oamenii despre care vorbesc stau la taclale pe bănci, ingurgitează chifle și sucuri. Se mai duc, firește, să și mai strige ceva, dar revin repejor pe bănci și așteaptă sfârșitul protestului pentru a pleca acasă.
Sunt niște oameni șmecheri, zic eu. E de presupus că nu vin la Chișinău doar ca să sprijine băncile din parcuri, probabil primesc ceva de la organizatori, altminteri de ce ar veni? Dar nici să alerge cu steagurile în mâini și să strige din răsputeri nu vor. Oamenii aceștia vor o viață mai ușoară. Au venit, au stat la taclale cu amicii pe o bancă și apoi au plecat acasă, bucuroși că au obținut un onorariu. Nu știu dacă doamna Tauber și alți organizatori au văzut cum protestează șezând pe bănci acești șmecherași, dar mă gândesc că organizatorii ar avea motive să fie supărați. La urma urmei, de ce sunt aduși la Chișinău? Ca să bea sucuri în parcuri?
Trebuie să recunosc că dintre toți protestatarii lui Șor, șmecherașii aceștia mi se par cei mai curioși. Ei ar merita o analiză sociologică mai serioasă. Ce au în capete? Au vreun ideal? Ce fac în viața de zi cu zi?
