Mărturisesc că protestele Partidului Șor încep să mă plictisească. Am fost la toate cele patru proteste duminicale, făcând live-uri pentru Vocea Basarabiei, și am remarcat permanentizarea unui scenariu steril. De fiecare dată vin niște oameni cu steaguri și pancarte care strigă Jos Maia Sandu! sau cer alegeri anticipate. Același moderator, Dinu Țurcanu, îi învită să vorbească cam pe aceiași oameni care spun cam aceleași lucruri. Se mai înviorează nițel cei care dorm în corturile din fața Parlamentului, niște oameni din provincie se plimbă de colo-colo sau sprijină gardurile și pereții din zonă, apoi pleacă pe la casele lor. Situația nu se schimbă deoarece guvernanții, firește, nu au de gând să cedeze, ba chiar consideră că nu au motive să se lase intimidați.
Parcă ar fi trebuit să conțină un element nou cel de-al patrulea protest, de pe 9 octombrie. Dar PMAN a fost ocupată de pompieri și ceea ce s-a vrut să fie o Mare Adunare Națională a Partidului Șor a fost un nou protest cu scenariu cunoscut. Se pregătește un al cincilea protest duminical, pe 16 octombrie, dar impresia mea e că va fi aceeași Marie, cu altă pălărie. Deși Ilan Șor a spus că e convins că va învinge, mi se pare de domeniul evidenței că protestatarii sunt impas, că nu au șanse. Încet-încet, protestele se vor subția, iar frigul îi va alunga și pe cei care dorm în fața Parlamentului.
Ca să învingă, acești protestatari ar trebui pesemne să ia cu asalt instituțiile statului, ceea ce, firește, ar fi o chestiune ilegală și extrem de gravă. Altminteri nu le dau șanse. Nu le dau deoarece, e de domeniul evidenței, majoritatea oamenilor nu vrea deocmdată căderea guvernării PAS care, e adevărat, nu e nici ea perfectă, infailibilă.
