Bună ziua! Bine v-am găsit și bine ne-ați regăsit! Eu mi-am făcut rezerva de gaz, chiar zic că respect procentul recomandat de Uniunea Europeană. Am… nu, cred că mai puțin de 80 la sută din capacitatea acestor rezervoare. Sigur că fac haz de necaz, pentru că acesta-i subiectul cel mai important și astăzi îl discutăm cu Victor Parlicov, expert în resurse energetice, în funcționarea energetică a statului Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Vreau să încercăm să facem abstracție de tema asta, cea mai fierbinte, a gazului, deși toată lumea sigur că discută aprins la modul propriu și la modul figurat despre tarife, despre oare vom îngheța sau nu. Eu aș vrea totuși să ne ridicăm un pic, așa, cu o dronă deasupra și să încercăm să vedem, în general, căile pe care se mișcă gazul, petrolul, unde ne aflăm noi, sunt întrebări elementare. De exemplu, când auzim despre OPEC, care la un moment dat se adună și decid: nu forăm prea mult gaz, pentru ca să nu cadă prețul petrolului sau când Rusia este supusă embargourilor și ar trebui să fie în derivă economia, ea stă bine mersi la linia de plutire din contul prețurilor la gaz, din contul cantităților etc. De asta o să vă întreb mai întâi dacă în momentul acesta, în secolul XXI, lumea, în pofida îndemnului să mai renunțăm la resurse fosile, continuă să fie dependentă de subterană și în ce constau politicile, strategiile, în afară de faptul că să reducem emisiile, dar acum, cum zice rusul: «Пока гром не грянул, мужик не перекрестился» (până când o persoană nu se ciocnește cu o problemă față în față, nu o percepe ca pe ceva foarte grav), când se vede că dependența asta de resurse energetice, pe care le sapă cineva anume, e nocivă și trebuie să schimbăm ceva, mai ales noi, cei care umblăm cu căldarea prin lume.
Victor Parlicov: Întrebarea e complexă și acuși mă gândesc de unde să încep cu răspunsul.
Vocea Basarabiei: Avem timp.
Victor Parlicov: Eu o să încep, probabil, cu o maximă. Nu țin minte cui aparține, dar sună cam în felul următor: „Epoca de piatră s-a încheiat nu pentru că s-au terminat pietrele”. Cam asta se întâmplă acum cu epoca resurselor fosile. Asta nu înseamnă că brusc, peste noapte, lumea se va dezice de resursele fosile, dar până la urmă resursele fosile nu sunt altceva decât una din sursele energetice care, dacă ne uităm pe perioade lungi istorice, noi am avut perioade în care lemnele, cărbunele erau resursele principale, după aceea a venit era petrolului, după care a venit era gazului, pentru că se dezvoltau tehnologiile. Și uite, acum omenirea a ajuns la prioritate, eu nu spun că neapărat e de bine sau e de rău, eu am s-o iau din punctul de vedere al realității. Deci, de facto, omenirea este pe calea de a renunța definitiv la resursele fosile. Că se face asta pentru că emisiile antropogene sunt sau nu sunt factorul definitoriu sau principalul factor de la încălzirea globală, asta-i o discuție în care eu nu vreau să intru, e o discuție aparte. Dar din punct de vedere energetic, omenirea, când mă refer la omenire, haideți să spunem așa, că aici sunt diferențe, nu putem să-i punem pe toți într-un coș, în primul rând, Occidentul, atât Statele Unite, cât și Europa…
Vocea Basarabiei: Adică, statele tehnologizate…
Victor Parlicov: Statele tehnologizate, inclusiv, nu exclud că din motive politice, pentru a depinde mai puțin de țările arabe sau alte țări, spre exemplu, de aceeași Rusie, din diferite motive, dar și-au pus drept scop că economia trebuie decarbonizată, asta fiind tradus că, de facto, noi vom renunța la resursele fosile pe cât e posibil și le vom substitui cu alte tipuri de energie. Și iată aici paleta este foarte largă. Opinia mea subiectivă este că fără energie nucleară noi n-o scoatem la capăt. Strategia pe care a adoptat-o Germania, dacă e să vorbim despre renunțarea la energia nucleară, în opinia mea, este o greșeală. Omenirea se dezvoltă, noi creștem și ca număr de populație, nu atât de repede ca anterior, dar oricum creștem și sunt zone în care această creștere este rampantă, și sunt zone, să le spunem așa, populabile, dar nepopulate încă.
Vocea Basarabiei: Aici trebuie să facem un asterisc și să spunem imediat de ce Germania renunță – pentru că a fost Cernobîlul, pentru că a fost Japonia?
Victor Parlicov: Îmi vine greu acum să spun, eu nu cunosc atât de bine politica internă a Germaniei, dar eu bănuiesc că a fost legat și de Cernobîl, în primul rând a fost legat de pericolele aferente energiei nucleare și de faptul că energia nucleară în forma tehnologiilor care existau atunci, și aici trebuie să facem o corecție generală, tot ce se întâmplă este foarte fluid din punctul de vedere al tehnologiilor. De ce a trecut lumea de la lemne la cărbune? Pentru că avea nevoie de temperatură de ardere mai înaltă pentru a prelucra metalul mai bine, diferite tipuri de metale. De ce au trecut de la cărbune la petrol? Pentru că se dezvolta tehnologia și cu cărbune este mai greu de întreținut motoarele. Deci a apărut energia electrică. De ce au trecut de la petrol la gaze? Pentru că e un combustibil mai curat, mai puțin poluant al mediului și-i foarte comod de lucrat cu el. În permanență un salt tehnologic redefinește inclusiv paleta și așa-numitele pattern-uri de consum de energie. Ceea ce este invariabil în toată povestea aceasta este faptul că odată cu creșterea numărului de populație și odată cu creșterea nivelului confortului, că toată lumea vorbește despre sărăcie, ieșirea din sărăcie necesită resurse energetice. În primul rând, tot ce avem noi este o formă procesată a energiei. Construcția e energie, metalul e energie, totul e energie.
Vocea Basarabiei: Și atunci o centrală atomică ar fi fost cea mai…
Victor Parlicov: Pe măsura creșterii numărului de populație și a creșterii nivelului de confort și nivelului de trai al populației la nivel global, consumurile de energie inevitabil vor crește și ele vor crește infinit. Deci nu există o limită, pentru că imediat ce a crescut și noi am ajuns la nivelul în care noi călătorim ușor cu avioanele, cu mașinile etc., după aceea noi o să vrem să călătorim în spațiu, după care o să ajungem să încercăm să valorificăm alte planete. Acolo tot vor trebui valorificate sursele de energie. De unde le vom lua? Până la urmă, cererea pentru energie poate crește la infinit, dar sursele de energie care pot fi valorificate de om prin tehnologiile actuale nu sunt nelimitate, dar ca tehnologii sunt totuși relativ bine definite. Nimic din sursele existente – vânt, soare, apă…
Vocea Basarabiei: Apă în sensul ocean, asta cu valuri?
Victor Parlicov: Ocean, hidrocentrale etc. nu au gradul de concentrație a energiei, acesta-i un tip diferit de energie, asta e energie mecanică în mare parte. Bine, soare, transformarea energiei fotonilor în energie electrică. Până la urmă, asta-i una din tendințele generale, aproape totul trece înspre zona de electric, tot ce-i posibil trece în zona de electric, pentru că, deși energia electrică este mai complicat de produs, ea este mult mai comodă din punctul de vedere al utilizatorului. În momentul în care ai transformat, bunăoară, energia din cărbune în energie electrică, această energie electrică poți s-o consumi în diverse domenii. De exemplu, computerele și alte aparate nu pot lucra pe cărbune.
Vocea Basarabiei: Dar e greu de conservat.
Victor Parlicov: Așa este. Și atunci, una din tendințele generale la nivel global este ca energia să se electrifice, acest proces merge lent, dar el totuși crește. Cel mai mare consum de energie, apropo, acum nici pe departe nu-i electricitatea. Spre exemplu, dacă chiar luăm Republica Moldova, care nici pe departe nu-i cel mai dezvoltat stat, energia electrică la noi constituie până la 13% din balanța energetică. Cea mai mare parte din energie noi o consumăm pentru încălzire, pentru căldură, bun, în alte țări pentru răcorire, și nu este neapărat electrificată, este energie termică consumată, practic transformare chimică din energie prin ardere din potențialul energetic al unei, nu știu, bucăți de cărbune sau a unui metru cub de gaz în energie termică, dar tendința generală este componenta electrică și ea va crește. Și asta se vede peste tot, asta se vede odată cu creșterea confortului, asta-i și toate lucrurile pe care le utilizăm noi prin casă: computere, mașini de spălat, fier de călcat etc. Fiare de călcat erau și până la zona electrică, dar totuși cu energie electrică oleacă e mai comod.
Vocea Basarabiei: Deci, gazul e ceva anacronic deja?
Victor Parlicov: Eu cred că toate sursele fosile eventual vor dispărea printr-o decizie a omenirii, nu pentru că ele sunt, să spunem, imposibil de valorificat, dar asta va fi ca și cum a fost cu epoca de piatră.
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Deci, cum europenii acum impun tuturor să facă aceleași mufe de alimentare la telefoane, așa o să convină. Dar să ne uităm la strugurele de poamă de pe harta „uniunii” și, după ce ați descris, iată, tendințele și fenomenul, ce avantaje și dezavantaje a avut, mai are și va avea Moldova în sensul acesta, că se află în calea țevilor, vânturile îs bune sau nu, n-avem ocean, n-avem gaz? Iată, ce avantaje și dezavantaje are Republica of Moldova?
Victor Parlicov: Acuși ajungem și la asta, doar încă două momente pe care aș vrea să le spun din punctul de vedere al tendințelor…
Vocea Basarabiei: Contextual, așa.
Victor Parlicov: Da, contextual. Prima – la nivel global deja practic există un fel de consens între țările occidentale că economia trebuie decarbonizată, asta însemnând că până în anul 2050. Deci, până în anul 2050 atât Uniunea Europeană, Statele Unite și mai multe state precum Japonia, Australia…
Vocea Basarabiei: Mai puțin China.
Victor Parlicov: Eu cred că și ei eventual se vor alia la asta.
Vocea Basarabiei: După congresul pe care îl așteaptă toată lumea.
Victor Parlicov: Să vedem, da, să vedem. Dar ideea este că lumea va încerca să substituie energia fosilă pe cât e posibil, cel puțin asta care nu este regenerabilă. Dacă vorbim de lemne, eu cred că lemnele vor rămâne încă mult timp înainte, ele vor fi, așa, ca și confort și din mai multe puncte de vedere.
Vocea Basarabiei: Exotic…
Victor Parlicov: Da, așa, dar dacă vorbim de petrol, cărbune, gaze… Cărbunele a scăzut dramatic în ultimii ani și a fost substituit, în primul rând, prin petrol și gaze, petrolul începe a scade și va fi substituit foarte curând eu cred că de energia electrică în mare parte, pentru că consumul de petrol, dincolo de plastic etc. cel mai mare consum de petrol e consumul pentru autovehicule. Și tendința de electrificare, inclusiv a transportului se pliază perfect pe agenda despre care vorbeam, tendința generală de electrificare a energiei la nivel global.
Vocea Basarabiei: Adică va ajunge omenirea sau rușii, în special, să n-aibă ce să facă cu băltoaca asta de petrol?
Victor Parlicov: Și nu numai rușii. Sigur că asta nu se întâmplă peste noapte, dar inclusiv ceea ce se întâmplă azi cu crizele de prețuri nu este altceva decât o investiție enormă în dezvoltarea tehnologiilor alternative, pentru că nici energia solară, nici energia vânturilor, atunci când apăruseră ele, ideile acestea de producere a energiei electrice cu vânt sau cu panouri solare, nu sunt un concept nou, ele au apărut cu zeci de ani în urmă, cu mai mult de jumătate de secol în urmă se utilizau, doar că, din punct de vedere tehnologic, ele nu ajunseseră la nivelul în care să fie competitive cu energia fosilă. La ziua de astăzi, deja energia solară, dacă iei pe perioada de viață a tehnologiei, a panoului solar, este mai ieftină decât energia electrică produsă de către om…
Vocea Basarabiei: Să vă întreb exact aici, că unii spun: „Iată, vedeți, voi, de fapt, în zadar ați închis minele de cărbune, că acum sunteți nevoiți să le redeschideți”. Situația asta de criză care va mai dura va împinge omenirea, inclusiv asta tehnologizată, înapoi sau dimpotrivă îi va da un șut să se miște înainte?
Victor Parlicov: Nimeni nu a câștigat lupta cu progresul tehnico-științific niciodată. Deci este o decizie politică de a reduce amprenta de carbon și acest lucru va fi realizat, asta înseamnă că vor dispărea eventual și cărbunele, și minele de cărbune, și petrolul, și sondele de petrol, poate vor rămâne, așa, puțin-puțin pentru niște scopuri anumite, pentru plastic, nu știu pentru ce, dar precis că nu pentru energie electrică.
Vocea Basarabiei: Un orizont de timp estimativ?
Victor Parlicov: Până în 2050. Și noi deja suntem pe această cale, de asta vorbisem că da, noi putem să valorificăm și energia solară, și va fi valorificată și energia eoliană și tot felul de energii diferite, dar pe termen lung omenirea nu are soluții fără energia nucleară. Pur și simplu nu există așa o concentrație de energie care să asigure consumul pe măsură ce va crește numărul populației și vor crește cerințele populației față de nivelul de viață.
Vocea Basarabiei: Și acum ce întârzie, întârzie securitatea acestor resurse?
Victor Parlicov: Nu, acum principala problemă, oricât ar părea de straniu, asta este o problemă tehnică la care se lucrează acum, problema stocării de energie. Deci, cu ce era comodă energia fosilă, unde ea este avantajoasă față de toate celelalte feluri de energii regenerabile, inclusiv nucleară, care nu se consideră regenerabilă, dar este? În Germania nu se consideră curată, în alte țări, spre exemplu, în Franța ea se consideră curată, și tot așa, dar energia fosilă din cărbune, din gaze este comodă prin faptul că tu poți foarte rapid să ajustezi producerea energiei și pe măsură ce dvs…
Vocea Basarabiei: Adică pui în sobă atâta cât îți trebuie?
Victor Parlicov: Dvs. acasă când porniți ceainicul sau nu știu ce acolo, un aparat electric, un fier de călcat, dvs. doar nu știți ce se întâmplă în partea cealaltă, undeva în priză, energia nu se ia din priză, în priză ea trebuie să ajungă cumva și, iaca, exact în momentul în care dvs. porniți…
Vocea Basarabiei: Sau noi toți, 10 odată.
Victor Parlicov: Energia asta trebuie să fie acolo și pentru asta ea undeva trebuie să se producă. Și există un mecanism extrem de complex, și tehnic ingineresc, și financiar, și piețe, și nu știu ce, care asigură că energia pe care o avem noi, o consumați dvs. din priză, îi disponibilă exact atunci când doriți, exact în cantitatea care vă trebuie și pentru asta energia fosilă e foarte comodă. Energia nucleară nu-i atât de flexibilă, nu poți să te joci cu blocul nuclear așa ca cu un bloc de gaze. Energia eoliană generată de vânt sau cea solară, deci regenerabilă, așa-numită intermitentă, ea, în general, depinde de timpul de afară, nu depinde de consum. Și atunci, dacă vrei să ai energie oricând – și la asta voiam să ajung –, ai nevoie de un buffer, o stocare, și asta este, să spunem, principala constrângere la substituirea integrală a energiei fosile. La momentul de față, energia fosilă, în special la prețurile de azi, în condițiile de criză de azi, inclusiv energia din cărbune, care parcă e ieftin și nu-i atât de complicat, deja nu face față, nu-i competitivă ca preț cu energia eoliană, energia solară, dacă faci calculul, pe perioada de viață a tehnologiei. Deci, astăzi energia eoliană, dacă să o produci, dacă să alegi un loc bun și să fie cu soare, și să calculezi cât te costă energia pe durata funcționării panourilor, ea o să fie cu mult mai ieftină chiar decât cea de la Moldavskaia GRES. Ca să vă dați seama, în Uzbekistan, sigur, condițiile îs cu mult mai bune de insolație decât în Republica Moldova, dar Banca Mondială într-un proiect solar din Uzbekistan a obținut un preț, dacă nu greșesc, de 1,7 cenți ori de 1,9 cenți, cam pe aici, pe kilowatt/oră. Deci, nu poate, spre exemplu, la aceeași centrală termoelectrică moldovenească astea-s numai costurile de regie, astea-s numai costurile lor de întreținere la tot echipamentul, unde trebuie să mai pui și gaz.
Vocea Basarabiei: Și atunci, dacă noi am ajuns deja să vedem lucrurile astea, de ce nu acoperim toată Moldova cu…
Victor Parlicov: Stocarea. Problema principală e stocarea energiei, pentru că toată lumea, adică noi toți vrem să avem energie atunci când avem nevoie, nu atunci când este soare, iată acesta e decalajul între momentul în care energia este generată și energia trebuie consumată.
Vocea Basarabiei: Și Elon Musk deja, chipurile…
Victor Parlicov: Ceea ce face Elon Musk are totuși aplicație cu mult mai limitată, este o aplicație foarte limitată. Dacă să extindem ceea ce a încercat să facă Elon Musk în Australia cu acel proiect, la nivelul omenirii globale cred că nouă nu ne ajunge nici litiu măcar pentru a face atâtea baterii de capacitatea care să poată echilibra sistemul. Deci, nu, la acest moment, nu. Toată lumea lucrează anume asupra tehnologiilor de stocare și aici se întâmplă un boom. Eu în 2017 am fost într-o vizită, într-un program de schimb de experiență în SUA și am vizitat mai multe universități. Pe lângă discuțiile cu companii private, cu factori care definesc politicile publice din SUA, am fost la câteva universități și n-am văzut nicio universitate care să nu aibă cercetare pe stocarea energiei, niciuna, toate cercetează și fiecare cercetează ceva diferit. Deci, fiecare universitate avea tehnologia ei, pe care ei încercau s-o aducă la condiții de piață, ca ea să devină competitivă pe piață, așa-numitul minimum viable product, produsul minim viabil să devină competitiv pe piață. Eu am văzut stații de stocare a energiei electrice care arată grandios, adică sunt mari, pur și simplu mari, la o putere relativ mică, pentru sistemul energetic puterea de 2 megawați e nimic, dar este o stație electrică care poate absorbi concomitent 2 megawați de energie sau da înapoi în rețea 2 megawați de energie și are, să spunem, cantitate care o poate stoca de 4 ore, deci, 8 megawați/oră de energie, și asta deja conectată la rețea, care funcționează. Ce fac ei? Ei cumpără în perioada de noapte, când este exces de energie și energia electrică de la hidrocentrale, spre exemplu, e foarte ieftină, o stochează în baterii și în perioada de zi, când prețurile sunt înalte, când este deficit, când intră în joc energia relativ scumpă, inclusiv din același gaz, ei se conectează și dau energia asta scump, adică cumpără ieftin și vând scump.
Vocea Basarabiei: Adică exact cum procedează brokerii la bursă cu acțiunile.
Victor Parlicov: Cam așa. (…)
