Astăzi o să vorbim despre protecția animalelor, despre necuvântătoarele care nu au cum să se apere și doar noi, cei care avem capacitatea să cuvântăm, să avem sentimente, poate uneori comparabile cu sentimentele animalelor, suntem în măsură să le acordăm protecție. Și eu vorbesc cu două persoane, care pe bune se arată preocupate de acest subiect. Este Angela Aramă, colega noastră, jurnalistă de televiziune, de radio, de orice, și Daniela Herța, ea apare mereu pe rețeaua socială numită Facebook cu anunțuri, cu poze și se roagă de noi, ceilalți, care frecventăm Facebook-ul, să adoptăm o ființă, în special, pisici. Eu sunt cu mănuși care sunt cusute din piele de animal și de aici pornesc, pentru că, dacă știți, într-o vreme cucoanele care purtau blănuri naturale riscau să fie tăiate pe la spate cu lama, pentru că existau activiști care stropeau cu sprayuri, cu vopsele, tăiau, în felul acesta protestau împotriva sacrificării animalelor. Noi nu ne dăm seama foarte frecvent că noi suntem mai musafiri pe planeta asta decât animalele. Și Harari a scris despre asta, și multă lume scrie, dar eu vreau să intrăm pe o portiță foarte concretă.
Vocea Basarabiei: Angela și Daniela, asta este lăsat la discreția fiecăruia în parte și ne ghidăm de niște norme etice, morale sau noi ne-am civilizat suficient, inclusiv noi în spațiul acesta de la periferia Europei, ne-am civilizat suficient, astfel încât să avem și norme, regulamente care să spună cum trebuie să protejăm animalele, simplu, amenzi pentru chinuirea animalelor sau, de exemplu, poliția dacă ar vedea un câine lăsat pe căldură în mașină ar interveni tot așa cum eventual ar interveni când ar vedea un copil? Și ce norme există sau ne-am dori?
Angela Aramă: Eu vreau să spun de la bun început că dacă punem în corelație gradul nostru de civilizare cu atitudinea noastră față de animale, mai ales față de cele fără stăpân, atunci există pericolul să ne considerăm foarte departe de civilizație. În Republica Moldova atitudinea față…
Vocea Basarabiei: Eufemistic vorbim, dar, de fapt, suntem barbari, nu?
Angela Aramă: Da, acesta este probabil cuvântul care ne-ar caracteriza. Noi suntem o populație foarte sentimentală, dar asta nu este neapărat bine.
Vocea Basarabiei: Suntem sau ne declarăm?
Angela Aramă: Suntem sentimentali, dar nu suntem cu adevărat empatici, noi plângem…
Vocea Basarabiei: Interesant că nu-i semnul egal, sentimental și empatic.
Angela Aramă: Departe, adică noi plângem, noi cântăm și ne bucurăm, și ne batem pe burtă la un pahar de vin cu găluște și nu știu ce, în momentul în care ieșim pe poartă aruncăm cu prima piatră în câinele care, vezi Doamne, se plimbă fără stăpân pe stradă. Adică sentimentalismul nostru este foarte greșit, declarat ca și trăsătură, calitate a poporului nostru, care este foarte bun și are o inimă mare și nu știu ce. Eu sunt moldoveancă/româncă, dar eu știu exact din ce popor fac parte, adică eu nu-mi sustrag responsabilitatea, să fie clar că nu critic pe alții, eu vorbesc despre noi…
Vocea Basarabiei: Angela, dar și dumneata vii de la țară, nu?
Angela Aramă: Da.
Vocea Basarabiei: Ai avut câine în ogradă, în curte, legat cu un lănțoi greu și lung de doi metri, și câinele acela, sărmanul, pe căldură stă în fața unei străchini în care nu-i un strop de apă?
Angela Aramă: Da, exact așa era în copilăria mea.
Vocea Basarabiei: Și atunci de unde să apară empatia față de animale, care asta trebuie să facă – să latre și, eventual, să alunge?
Angela Aramă: Știi, noi, când suntem copii, avem niște frustrări, câinele – Ursu îl chema – legat cu lanț a fost una din frustrările mele de mic copil. Asta nu înseamnă că maturizându-mă trebuie să merg pe aceleași pattern-uri, eu conștientizez că a fost rău, că nu e bine și în momentul în care am devenit matură, părinții mei nu au mai avut cum să lege câinii, toți câinii noștri au fost liberi, au fost giugiuliți, au fost hrăniți bine ș.a.m.d., ceea ce se întâmplă foarte rar încă la țară.
Vocea Basarabiei: Deci, revin la întrebarea mea. Și atunci nici măcar în zona empatiei sau normei etice nu avem o atitudine umană, darămite în legislația normativă?
Angela Aramă: Exact, ca și populație, ca și entitate etnografică, noi nu suntem încă în măsură să ne lăudăm cu empatia noastră față de animale, departe. Înțelegi, nu putem să facem asta, dacă uite care-i situația cu violența în familie, atunci când o femeie se adresează unui polițist comunitar sau se știe în mahala că se întâmplă, atitudinea care e? Ei, hai nu știu ce, hai la un pahar de vin cu mine, las-o tu pe muierea mea, că ea aberează, bine, în cuvintele care… Înțelegi? Atunci despre ce atitudine umană față de un câine să vorbim noi?
Vocea Basarabiei: Da, dar femeia ceea măcar poate să dea sdace?
Angela Aramă: Da.
Vocea Basarabiei: Daniela, dumneata ai oareșicare atribuție și conexiuni cu actele normative, avem sau n-avem măcar o zdreanță de act normativ care spune: băi, nu-i bine să faci cum a făcut preotul Văluță, să târâi câinele după tine, pedepsindu-l pentru că, vezi Doamne, ce mânca el acolo, păsări?
Daniela Herța: Deci, în 2023 deja avem câte ceva. Anul trecut, Codul penal a fost suplinit cu mai multe articole și a fost mărită și amenda pentru tratament cu cruzime față de animale, au mai fost introduse anumite articole, ceea ce deja este un progres, partea cea mai tristă este că nu avem o lege.
Vocea Basarabiei: Aplicare…
Daniela Herța: Și aplicarea tot e o problemă, dar nu avem o lege de protecție a animalelor, deci nu există absolut nici o lege, acum ea se face, este în draft, se lucrează la ea, este deja o primă ciornă.
Vocea Basarabiei: Cine o elaborează, guvernul sau un ONG, sau cine?
Daniela Herța: O elaborează un activist, care a fost șef al Secției control și protecția animalelor din municipiul Chișinău.
Angela Aramă: Karl Luganov…
Daniela Herța: Karl Luganov, da, a elaborat împreună cu niște specialiști juriști și cu un ONG, s-a făcut un prim draft, au fost primele consultări publice, mai urmează să fie modificate anumite chestii, dar deja este înainte, a servit drept model, din câte cunosc, și legislația din România, pentru că este foarte aproape de noi și ca popor, și atitudini față de animale, dar și ca limbă, pentru că nu trebuie să modifici foarte multe chestii…
Angela Aramă: Și e membră a UE, care are o legislație foarte progresistă și umană.
Daniela Herța: Da, exact. Și deja o să avem, sperăm că până la sfârșitul anului va fi votată în parlament această lege, deja întrebarea este – cum ea va fi aplicată? De ce este o problemă? Pentru că, la fel cum a menționat dna Aramă, OK, este în Codul penal, cineva depune o plângere la poliție, dar dacă polițistul nu simte că asta e o problemă, el o să zică: du-te, fată hăi! Tu, ce nu ai cu ce te ocupa?
Vocea Basarabiei: Din punctul acesta vreau să vă întreb, după ce publicați pozele cu pisicile pe care vă rugați să le înfieze cineva, gata despăducheate, iertați-mi cuvântul, și vaccinate, aveți la sigur reacții de genul acesta: hai, Daniela, nu mă lași, ai chiar atâta grijă față de pisici, și eu înțeleg cumva logica, că omul are grijile lui, poate ultimii bani îi dă pe factură, mai ales aceștia din Partidul „Șor” îs cei mai săraci și au de plătit facturile, și că ei plătesc 2.000 de lei pe facturi și zic: Daniela, ne bagi în cheltuieli.
Daniela Herța: Bine, anunțurile de adopție încă nu creează așa de multe frustrări la oameni, dar anunțurile când sunt cazuri mai grave și cer donații de la oameni, atunci apar frustrările cele mai mari.
Angela Aramă: Copiii n-au ce mânca, dar voi…
Vocea Basarabiei: Și cum le răspundeți?
Daniela Herța: Dar de ce nu ajutați bătrânii, de ce nu ajutați copiii? Bine, nu cred că este sens să intri în polemică, pentru că în mare parte…
Vocea Basarabiei: Nu, dar imaginează-ți că ești la biserică duminică, ți-a dat preotul voie să te urci la amvon și trebuie să le spui oamenilor, ia să vă spun eu predica de duminică despre necesitatea de a apăra animalele, trebuie să le spui, chiar așa cum ei îs reticenți, nu sunt empatici, sunt numai, cum ai zis tu, petrecăreți și buni la inimă, dar, de fapt, nu sunt empatici, știi, ca în filmele acestea americane, când iese câte un preot de acesta de-al lor și începe a cânta și a spune, iaca imaginează-ți, trebuie să le spui, cum le-ai spune?
Daniela Herța: Aș vrea să fie așa la noi în biserici.
Angela Aramă: Nu ajută la schimbarea mentalității o singură predică de duminică.
Vocea Basarabiei: Așa, hai la soluții.
Angela Aramă: Aoleu, aici sunt atâtea de spus, că mi se bat gândurile în gură.
Vocea Basarabiei: Pe puncte, soluții.
Angela Aramă: Soluții, trecem la soluții? În primul rând, nu există o singură soluție, dacă se schimbă legea – asta nu este o soluție, dacă devenim noi mai empatici – asta nu este soluție, abordarea trebuie să fie exclusiv integrată, nu există problema primăriilor animalele fără stăpân, noi toți suntem – dar ce face primarul, nu știu ce. Cu tot respectul față de primari și de toată lumea, nu va putea fi rezolvată problema asta doar cu ajutorul primarilor. Deci, ce înseamnă soluții integrate? Înseamnă, în primul rând, politici foarte clare și foarte insistente din partea puterii, puterea trebuie să înțeleagă, oricare putere în orice țară, că problema animalelor fără stăpân este o problemă națională. Noi nu putem să rezolvăm problema în Chișinău sau doar în Bălți, sau doar în orașul meu de baștină, Cornești, ea trebuie rezolvată pe toată țara.
Vocea Basarabiei: Odată pe tot teritoriul?
Angela Aramă: Da, dar asta durează ani de zile, aici trebuie să fie politici foarte, adică trebuie și investiții foarte multe, să fie clar, noi avem nevoie de bani pentru a implementa niște politici care să schimbe mentalitatea populației. În primul rând, noi trebuie să avem o altă atitudine față de animale și trebuie să conștientizăm că ele au drepturi și nu doar omul este făcut după chipul lui Dumnezeu, cu tot respectul față de religie.
Vocea Basarabiei: Dar cum a reușit Franța? Angela, ai umblat prin lume, uite, dna Našinec a venit aici de la Praga și îmi spune că primul lucru care i s-a aruncat în ochi – câini vagabonzi, animale de acestea ale nimănui.
Angela Aramă: Tocmai așa au reușit, conștientizând cât de gravă și mare e problema, politici la nivel de țară, astea includ campanii foarte mari pentru adopția responsabilă. Deci, tu nu te duci să-ți iei o pisică, te joci cu ea și dacă ea îți pișă covorul, o arunci în stradă, nu, este vorba de adopție responsabilă, cu contract încheiat, dacă nu mai vrei pisica, o duci înapoi, semnezi că ai adus-o înapoi.
Vocea Basarabiei: Și, eventual, plătești.
Angela Aramă: Mai departe, centre de amplasament, cum se numesc?
Daniela Herța: Aziluri.
Angela Aramă: Aziluri moderne, nu ceea ce se întâmplă la necropolă, care este, de fapt, un Auschwitz al animalelor, animalele sunt slabe, nu sunt hrănite, mor, dispar cu sutele. Unde dispar? Trebuie, din punctul de vedere al justiției, de văzut ce se întâmplă în această sferă, pentru că, de exemplu, Primăria Chișinău alocă sute de mii de lei lunar. Unde se duc banii aceștia?
Daniela Herța: 8,5 milioane de lei pentru anul trecut și au murit o grămadă de câini.
Angela Aramă: Exact, unde se duc banii aceștia? Toate animalele trebuie să aibă fișa lor în cartotecă, noi trebuie să știm fiecare animal ce-i cu el.
Vocea Basarabiei: De aia în ureche, care e un număr din plastic cu verde?
Angela Aramă: Exact. Asta înseamnă că a fost sterilizat sau castrat.
Vocea Basarabiei: Doar atât, dar nu-i cu cip, nu-i cu evidență?
Angela Aramă: Din păcate. Toate animalele trebuie cipuite, toate animalele cu stăpân trebuie să fie castrate sau sterilizate și nu-mi spuneți că copiii n-au ce mânca, există soluții, aceste campanii trebuie să se facă gratuit pentru persoanele care nu au posibilități sau pentru toată țara, așa cum s-a făcut la Melbourne, în Australia.
Vocea Basarabiei: Daniela, bani s-ar găsi…
Angela Aramă: N-am terminat.
Vocea Basarabiei: Nu, nu, ne oprim aici, facem o pauză. Uite, Angela zice că s-au dat niște bani, eu, de exemplu, nu știu câți ar trebui, dar oricum sunt insuficienți, dumneata ai spus că s-au dat 8 milioane pentru aceste activități.
Angela Aramă: Regia „Autosalubritate” a primit acești bani.
Daniela Herța: Da, și s-au spălat acești bani.
Vocea Basarabiei: Așa, dar cum putem proba chestia asta?
Angela Aramă: Prin audituri.
Daniela Herța: Putem să vedem. Bine, nu cred că putem să probăm decât prin audituri, da, e adevărat, dar se vede, pentru că niciodată nu au de mâncare acești câini, vorbim acum de necropolă.
Angela Aramă: E mizerie acolo, n-au de mâncare.
Daniela Herța: Da, e murdărie, e frig iarna, nu au apă normală, curată, nu au mâncare, mor, nu au bani pentru asistență veterinară.
Angela Aramă: Dispar, pur și simplu, cu sutele.
Vocea Basarabiei: OK, întrebarea – de ce se întâmplă asta? Pentru că hingherii de acolo, poate nu-s hingheri, dar, mă rog, îngrijitorii îs ca Șarikov, din cauza asta?
Angela Aramă: Vasile, pentru că s-ar putea să fie niște scheme mafiote foarte grave.
Daniela Herța: Exact. S-a descoperit încă o posibilitate de a face bani și încă pe seama unora care nu pot să vorbească.
Angela Aramă: Câinele nu o să-ți spună dacă l-ai hrănit sau nu.
Vocea Basarabiei: Sau cât a mâncat.
Angela Aramă: Înțelegi? E foarte convenabil să furi bani de la câini, foarte convenabil, câinele nu o să-ți spună de ce nu are ce mânca, de ce moare de frig, de ce moare după așa-numita sterilizare, medicamente.
Daniela Herța: Nu o să-ți spună că nu a primit vaccinul de rabie, care pe fișă scrie că l-a primit, banii s-au dus, dar, de fapt, el nu-i vaccinat și Doamne ferește.
Angela Aramă: Nu o să-ți spună că n-a fost, de fapt, sterilizat, că fiecare sterilizare costă foarte mult și tot așa, hai să vorbim și despre medicamente.
Vocea Basarabiei: Continuăm lista, revin.
Angela Aramă: Medicamente, medicamente pentru sterilizare și castrare, noi vorbim aici de anestetice…
Daniela Herța: Sunt foarte scumpe.
Angela Aramă: Deci, punem semnul egalității cu, cum se numesc, substanțele narcotice, tu îți dai seama ce scheme de spălare de bani pot fi. Eu nu am dovezi, pentru că aici trebuie să se implice organele de resort, eu nu pot să mă duc să fac controale acolo, dar despre lucrurile astea deja se vorbește ani de zile.
Vocea Basarabiei: Dar asta e o acuzație gravă și dacă durează ani de zile, de ce nu se autosesizează un procuror sau cineva inimos și empatic?
Angela Aramă: Păi, aici n-am cum să-ți răspund, aici trebuie să întrebăm procurorii.
Daniela Herța: Dacă pot eu să răspund, eu cred că la fel ține de cultură, pentru că procurorii nu sunt interesați de soarta animalelor…
Vocea Basarabiei: Vorba Angelei – hai să bem un pahar de vin, lasă-mă cu…
Daniela Herța: Exact. Și dacă cineva mai influent poate ar veni și ar zice: băi, trebuie de deschis dosar de a investiga.
Vocea Basarabiei: Sau societatea să o turuie.
Angela Aramă: Societatea a făcut presiuni, crede-mă că am încercat să facem presiuni enorme, o mână spală pe alta în acest domeniu.
Vocea Basarabiei: Angela, dar mi se pare că iarăși noi, moldovenii, că și eu sunt moldovean/român sau corcituri ce suntem, tare ne-am agitat când Guguță trebuia acolo să fie demolat și am făcut Occupy Guguță, și am făcut tam-tam că ne ia parcul, dar când vedem câinii vagabonzi și unii care aleargă și au fost mușcați de dânșii, și îi vedem înhăitați, lumea parcă nu se solidarizează?
Angela Aramă: Dar de ce câinii sunt înhăitați și mușcă oamenii? Știi cum face presa noastră, ceea ce mă enervează pe mine enorm, demonizează câinii, pentru că eu citesc o dată pe săptămână, cel puțin, sau o dată pe lună titlu de genul: Maidanezii terorizează sectorul Telecentru, maidanezii…
Vocea Basarabiei: Când mușcă un copil, sigur că aceasta e…
Angela Aramă: Da, dar nu asta e problema, câinele nu-i de vină că s-a născut, noi suntem de vină că el a ajuns în stradă, noi, oamenii. Înțelegi?
Daniela Herța: Și sunt cauze, dacă pot să intervin, sunt mai multe cauze…
Angela Aramă: Care e reacția?
Vocea Basarabiei: Te rog să intervii, că pe Angela e greu să o oprești.
Angela Aramă: Care e reacția oamenilor? Da’ duceți-i de aici, nu vreau să-i văd. Unde să îi ducă? Cine să îi ducă? Ce să facă cu ei? Deci revin, mentalitatea, nu, bun, tu vrei ca ei toți să fie, dar măcar omorâții, OK, îi omorâm pe toți aceștia 10 care s-au înhăitat în jurul tău, în locul lor peste jumătate de an, cât naște o cățea, 6, cel puțin, și ei nasc mai mult atunci când sunt în situații de risc, simt pericolul, nasc mai mulți căței, și atunci în jumate de an o să fie 60 acolo. Faptul că lumea crede că dacă hingherii o să vină și o să ucidă cățeii o să rezolvăm problema, este absolut greșit, nu se rezolvă așa problemele astea.
Vocea Basarabiei: Daniela, alte soluții, ce trebuie să facem ca să ajungem în rând cu lumea civilizată? Pe colegul nostru Iulian Ciocan îl întrebau Andrei Porubin și cu Mihaela într-un Matinal, ce l-a impresionat la Paris, și el a zis că, dle, n-am văzut nici un câine vagabond la Paris. Deci, parizienii nici nu își imaginează că poate să existe un câine vagabond sau cum nu-și imaginează că, mă rog, poți să-l porți…
Angela Aramă: Păi, soluțiile am început să le spun.
Vocea Basarabiei: Stai, Daniela să ne spună din punct…
Daniela Herța: O să repet ce a spus și dna Aramă, e nevoie de o abordare sistemică, e nevoie de sterilizări în masă, asta e foarte important, pentru că dacă…
Angela Aramă: Și castrări.
Daniela Herța: Și castrări, desigur, dar să fie sterilizarea, nu cum Regia „Autosalubritate” steriliza, este clipsa și naște cățeaua peste două luni 6-10 căței. Să fie sterilizări, să se creeze condiții în aziluri, să fie campanii de informare și educație și probabil generațiile mai, scuze că zic asta, generațiile mai din urma mea…
Vocea Basarabiei: De-alde mine, da, așa?
Daniela Herța: Poate pentru unii nu mai este sens să convingi, să încerci să le demonstrezi ceva, pentru că ei au crescut într-un fel, au văzut așa la părinți și poate nu mai este sens, dar este important generațiile mai tinere să-i educăm, pentru că ei, generația de vârsta mea, noi o să avem copii mai departe pe care o să-i educăm în așa fel și cumva noi am fi persoanele la care trebuie să fie adresat mesajul. Deci, asta-i, de lucrat cu oamenii și campanii de adopție în masă, de găsit resurse financiare, asta-i important, pentru ca să faci așa ceva este nevoie de bani. În România, de exemplu, după aderare s-a investit foarte mult și pe acest subiect. Eu am încercat să caut niște surse financiare, poate e posibil la vreun grant de aplicat în Republica Moldova, deocamdată majoritatea proiectelor spun că asta nu este prioritatea nr. 1, pentru că sunt alte probleme în Republica Moldova. Sperăm că poate cu timpul o să se aloce și mai mari resurse. Da, e nevoie și de bani, dar e nevoie și de educație, în primul rând, pentru că ieri treceam pe lângă casă, noi avem foarte mulți câini vagabonzi, pentru că acolo este un bloc de-al UTM-ului care este părăsit. Eu trec pe lângă aceiași câini, ei pur și simplu dormeau, se odihneau, trece o doamnă cu copil și începe a striga la ei. Deci, efectiv, dar acolo e un gard mare…
Vocea Basarabiei: Îi provoacă.
Daniela Herța: …adică ei îs după gard, ei nu au cumva acces, eu trec pe alături, ei dorm, ea începe pur și simplu să strige la ei că să muriți toți și stop, și cine v-a adus, și fu-fu-fu, copilul de 3-4 ani repetă după mama. Ce o să crească din copilul cela? Bine, mama poate deja gata, e caz pierdut, dar din copil ce o să crească? Câinele doarme pur și simplu după gard. Și aici e problemă. (…)
