Pe 9 mai, Chișinăul a fost invadat din nou de însemnele sovietice, de steaguri roșii cu seceră și ciocan, de pilotce cu steluțe și medalii zăngănitoare. Într-un live pe care l-am făcut lângă Complexul Memorial Eternitate, am surprins o situație ciudată care părea să nu mai aibă o rezolvare.
Polițiștii opriseră un tânăr care purta la piept o panglică oranj-neagră, având ordinul guvernului conform căruia cei cu asemenea panglici trebuie să fie amendați. Însă tânărul cu pricina și un pesupus bunic al său invocau decizia Curții Constituționale care permite purtarea panglicii dacă nu se susține agresiunea rusă. Ei bine, polițiștii nu aveau cum să demonstreze motivul purtării panglicii și s-a ajuns la un impas. Au apărut apoi și niște maniferstanți cu steaguri ornaj-negre care nu mai știu dacă au fost amendați.
Dar dincolo de aceste însemne sovietice, exista o problemă mult mai gravă. În aer plutea un soi de îndârjire și chiar agresivitate, un soi de dorință de a pedepsi pe cineva. Pe o pancartă scria, în limba rusă, Fascismul nu are sorți de izbândă. Iar câțiva dintre fanii simbolurilor sovietice spuneau cu o convingere de granit că Uniunea Sovietică e un soi de rai, o mare țară care ne-a eliberat. Și dacă, de pildă, fiul unor deportați va fi împotrivă, are toate șansele să le pară un fel de fascist fanilor URSS.
Părerea mea e că nu poți să lupți cu agresiunea rusească din Ucraina atâta timp cât tolerezi simbolurile sovietice. Invazia Ucrainei de către Putin e alimentată și de dragostea pentru URSS. Și cine dacă nu actualii guvernanți, care se integrează rapid în Europa, ar trebui să aibă curaj și să interzică însemnele sovietice? Dar îmi dau seama că nu le este ușor, că se gândesc la problemele care ar putea fi generate de interdicție. Doar că probleme multe sunt și acum, când steagurile cu seceră și ciocan sunt ca la ele acasă. Și-apoi, cum te poți integra în UE dacă nu renunți la ideologia comunistă sovietică? Am tot ezitat trei decenii. Mai ezităm în continuare?
