Pe când era mic, visa să devină preot. În hambar, acasă își făcuse și o bsericuță. Dar directoarea căminului cultural i-a făcut o invitație în ansamblul de copii, unde interpretau cântece de muzică populară, inclusiv din repertoriul Marelui rapsod Nicolae Sulac. Astfel, a încolțit în sufletul lui dragostea pentru cântecul popular. Muzica populară îi face bogat și fericit – spune Roman Popovici cu care a discutat Valentina Ursu.
Roman Popovici: Mă văd pe calea profesionistă cu doi ani în urmă, când s-a început pandemia, atunci am început să-mi creez repertoriul, să-l fac împreună cu Orchestra „Busuioc moldovenesc”, în frunte cu dirijorul Mihai Amihalachioaie, care mi-a cultivat ceva frumos, deosebit. Și cu maestrul Paulencu, ani de muncă înainte de pandemie și am început să muncesc intensiv, să cultiv în mine frumosul, să mă îndrăgostesc de folclor, de tot ce este muzică, de frumos, de trăirile omenești care sunt, de la țară, cum sunt venit…
Vocea Basarabiei: Dar cum ai ajuns să-l cunoști pe maestrul Ion Paulencu?
Roman Popovici: Prin discipolii săi, prin „cumătrul moldovenilor”, Igor Cuciuc. M-am întâlnit la o ceremonie cu dumnealui și i-am spus: „Maestre, salut! Iaca mă cheamă cutare și vreau să-mi fac o piesă de muzică populară, îmi dați un compozitor”? Și el îmi spune: „Da, OK!”. Dar nu m-am așteptat că o să mă ferească la o parte sau ceva, mi-a spus să mă adresez la dl Gheorghe Banariuc și dl Timofei Tregubenco. Le-am scris la ambii pe rețelele de socializare: „Maestre, mă numesc cutare, vreau să fac o piesă”. Mi-a răspuns primul dl Timofei Tregubenco, am venit aici la Chișinău și am spus: „Maestre, vreau ceva un cântec din sat, că eu pornesc din sat, sunt încă tinerel și vreau să spuneți cum bunicuța, măicuța mă așteaptă la poartă”. Și exact acest lucru a făcut în piesa mea Satul meu e Chișcăreni, de unde vin și multe alte talente, cum ar fi Anișoara Prisăcaru, Ion Paladi, Tatiana Turtureanu, Veaceslav Spînu.
Vocea Basarabiei: Și tu ai făcut naveta Chișcăreni–Chișinău?
Roman Popovici: Soroca-Chișinău, că eu învăț și la Colegiul de Arte „Nicolae Botgros”, acum sunt în ultimul an, dar încă din primul an de colegiu făceam aici ore în weekend, vineri seara veneam aici, la moșul meu, Nicolae Grosu, și mă duceam la lecții dimineața două ore, mă duceam acasă, la Botanica, iarăși mă întorceam seara, iar două ore, sâmbătă dimineață iarăși, și tot așa. Și mi-a plăcut, m-am îndrăgostit de muzica populară, de folclor, de conocăriile marelui maestru Ion Paulencu, pe care nu-l voi uita niciodată. Și doresc la toată lumea, la toți artiștii începători să treacă prin mânuțele dlui Ion.
Vocea Basarabiei: Și care a fost cântecul care te-a lansat?
Roman Popovici: În scenă m-am lansat cu cântecul Satul meu e Chișcăreni. Și de atunci am început să-mi creez repertoriul, am văzut că lumea mă iubește și asta m-a încurajat. Și e plăcut când mergi pe stradă și lumea te recunoaște și te salută.
Vocea Basarabiei: Dar cum definești tu viața la țară?
Roman Popovici: Foarte frumoasă, sunt un copil de la țară, cu cei șapte ani de acasă, pe care nu-i uit niciodată și îi mulțumesc pe această cale bunicuței mele și lui bunelul.
Vocea Basarabiei: De ce bunicuței și bunelului, și nu mamei și tatei?
Roman Popovici: Ei sunt plecați peste hotare, m-au lăsat acasă lângă bunicuța, pe toți nepoții, eu sunt unul la părinți, ca să iau așa, de la început. De puterea banului, știți cum e la noi, mulți cetățeni emigrează, se duc peste hotare și muncesc. De aceea pe mine m-au educat buneii.
Vocea Basarabiei: De cât timp sunt plecați părinții peste hotare?
Roman Popovici: De șase ani sunt în Germania ambii mei părinți și de aceea au și apărut cântece frumoase, migrația este problema noastră.
Vocea Basarabiei: Și ei au plecat peste hotare în speranța ca banii agonisiți să-i investească în fecior? În educație și în cariera muzicală a feciorului?
Roman Popovici: Da, în special, în educație. Acesta a fost un vis de-al meu, dar în copilărie eu mă vedeam preot în sat.
Vocea Basarabiei: De ce preot?
Roman Popovici: La șase ani de mână cu bunicuța am mers la biserică și exact ce făcea părintele acolo am încercat și eu să fac acasă. În hambar, știți cum e la sate, se strânge de pe deal porumbul și se pun știuleții la păstrare, deja era spre primăvară și hambarul era gol și eu mi-am făcut în el bisericuță, am strâns toate icoanele din casă și le-am pus acolo…
Vocea Basarabiei: Câte icoane?
Roman Popovici: Ca să iau așa, 10-8, undeva așa, dar icoane și de acelea vechi, și de acelea noi, care erau la bunicuța acasă. Și acolo țineam sub lacăt, eu încuiam ca să nu aibă nimeni acces. Și bunica se uita că una-două eu merg în hambar. Oare ce se întâmplă? – se întreabă ea, cum se gândește orice om și-mi zice: „Ian descuie să vedem ce ai tu acolo”… Și când au văzut și icoane, și tot acolo au rămas tare uimiți. Dar asta a fost cred că ales de sus, asta a fost menirea mea, menirea lui Dumnezeu pentru mine – să devin artist. Încă de mic copil am îndrăgit muzica sacră și de acolo am descoperit că am talentul de a cânta.
Vocea Basarabiei: Cât timp ai păstrat acel ungheraș al tău în șopron?
Roman Popovici: Să nu mint, o lună și ceva, că am fost la părintele din sat, dacă eram mic copil: „Părinte, dă-mi, te rog, veșmintele, că hambarul meu împlinește o lună și trebuie sfințit așa, după cum spun tradițiile noastre”. Părintele îmi spune: „Roman, ce-i cu tine”? Am ajuns și la croitor să-mi coase haine. M-a stopat bunica: „Măi băiete, asta-i teologie, asta-i credință, nu-i joacă”…
Vocea Basarabiei: Dar care e legătura ta cu Dumnezeu?
Roman Popovici: Am o legătură foarte puternică, uneori merg pe la mănăstiri. Am credință în Dumnezeu, că el mă ajută să trec peste orice obstacol, peste vorbe spuse aiurea, peste oameni degradați, eu merg cu speranța că totul va fi bine și Dumnezeu e lângă mine, și atât.
Vocea Basarabiei: Dar despre generația ta se spune că voi mai degrabă vă temeți de greutăți și repede faceți valiza și plecați. Iată e și cazul multor colegi de–ai tăi, probabil, unde sunt?
Roman Popovici: A fost și un gând de-al meu să plec, tot să-mi fac valiza și să plec peste hotare, dar m-am gândit din alt punct de vedere – eu mă duc, dar cine rămâne aici? Dacă eu mă voi duce, acela se va duce, cine va rămâne pentru țara asta, pentru bucățica asta de pământ pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu? Și am decis că eu am să merg mai departe, eu am să dobândesc, nu am să dorm nopți, am să muncesc și o să-mi fac de toate și aici. E dureros, eu mă uit câtă lume merge prin sat și nu-i nimeni absolut, nici câinele nu latră, că nu are la cine să latre.
Vocea Basarabiei: Case părăsite, hudițe fără oameni.
Roman Popovici: Corect! Este o bunicuță, care mai așteaptă ziua de mâine, ziua de poimâine și e dureros, cum sunt chiar și ai mei bunei. Le mulțumesc din suflet că mai vin acasă și se uită la poartă, mă așteaptă și mă petrec, mă doare, că m-au crescut, erau mai tineri, mai în putere, dar acum le doresc multă sănătate.
Vocea Basarabiei: Îți este clar ce se întâmplă pe scena politică a Republicii Moldova?
Roman Popovici: Pe scena politică – da, chiar mă și implicasem în politica din Republica Moldova, dar am văzut că este cam murdară, ori să fie, ori să nu fie, orice ar fi este vinovată doamna care e la putere sau domnul care e la putere este vinovat că o doamnă are 5 copii și nu poate să îi întrețină.
Vocea Basarabiei: Tu cum te dezmeticești unde e adevăr, unde nu e adevăr, cine sunt politicieni care au intenții bune, cine sunt politicieni care manipulează oamenii?
Roman Popovici: Politicienii care manipulează, de exemplu, este partidul care a ieșit la miting, partidul lui Șor. Doamna Maia Sandu când a fost la noi în sat am stat și am discutat și dumneaei vrea să facem din țărișoara asta un colț de rai. Așa cum este mică, dar este frumoasă și să tindem spre o lume nouă aici și o viață mai bună. Dar lumea la noi este diferită, mulți nu înțeleg ceea ce vrea să le explice doamna președintă. Chiar cum a ieșit acum cu guvernul care a fost, doamna premier tot a muncit, tot a făcut multe.
Vocea Basarabiei: Cine?
Roman Popovici: Dna Gavrilița, tot a muncit, a făcut pentru lume, a dat salarii, pensii, compensații. Nu numai la noi așa este greu acum, dar la noi lumea nu înțelege, lumea nu vrea să învețe.
Vocea Basarabiei: De ce?
Roman Popovici: Este greu și lumea fuge de greu. De ce să fugim noi de greu, dar să nu încercăm să trecem prin greul acela? Prin muncă vei obține ceva, dar dacă tu stai și dormi, faci copii și nu ai cu ce îi întreține, dar tu gândește-te și la ziua de mâine și la cea de poimâine și peste ani ce va fi.
Vocea Basarabiei: Păi despre cetățenii Republicii Moldova chiar ei spun că sunt harnici și foarte harnici.
Roman Popovici: Sunt mulți, dar nu toți. Am vrut să fac un cântec de pahar și o doamnă inteligentă, nu am să-i spun numele, îmi zice: „Romane, dar de ce atâta să se cânte despre pahar, când și așa neamul nostru se îneacă în beție și amar, pentru ce să mai faci așa cântec”? Așa este și am renunțat la acea idee. La noi este lume harnică care muncește, dar sunt și mulți leneși. Eu mă uit că, mergând prin sat, mă uitam cu ziua când munceau, se lua sapa, chiar eu sunt persoana care luam sapa și mă duceam cu bunica, cu bunelul, cu ceilalți nepoți ai lor la prășit și nu îmi era rușine, dar acum nu vezi, gata. Și persoanele etate, ei văd că noi ne schimbăm, să treacă și după noi, ei tot rămân cu Federația Rusă cum era pe atunci și rămân la ideea că a fost bine atunci, dar ei nu văd binele din alt punct de vedere. Noi, tinerii, tindem spre o lume frumoasă, spre ceva nou, spre ceva deosebit, dar lumea care este mai în vârstă așa spune și copiilor, și nepoților și de unde bine, dacă nu vor să citească, nu vor să asculte, asta-i.
Vocea Basarabiei: Și în Republica Moldova sunt două categorii de politicieni: cei care vor să ducă Republica Moldova în UE și cei care vor să apropie și mai mult Republica Moldova de Federația Rusă. Iată, în cazul acesta, cine și cum decide soarta acestei palme de pământ?
Roman Popovici: Decide, clar lucru, și poporul, decide că tot să dea jos, să dea jos. De ce ei nu se gândesc din alt punct de vedere, că rușii au fost cei care le-au luat mama, le-au luat tata, le-au luat străbunelul care a fost pe front și l-au chinuit, au organizat foametea, deportările? Chiar părinții noștri unde lucrează – în Europa sau lucrează în Rusia? Haideți să ne gândim. Au fost și părinții mei și au lucrat în Rusia, a fost un timp bun în care nu le plăteau și îi trimiteau acasă fără de bani. Păi, cum eu o să-i iubesc și o să spun că noi trebuie să mergem în partea ceea?
Vocea Basarabiei: Dar câți ani au muncit părinții în Federația Rusă?
Roman Popovici: Ca să nu mă înșel, 2-3 ani undeva. Pe urmă au fost dezamăgiți că i-au trimis acasă, că noi o să vă trimitem banii și o să fie totul bine, dar nu le-au mai trimis nimic. Dacă înveți istoria, dacă știi, cunoști, și tu citește din surse, nu fake-uri, informează-te.
Vocea Basarabiei: Dar acest război din imediata vecinătate a Republicii Moldova, de aici, de la ușă, el nu e o lecție pentru cetățenii Republicii Moldova, pentru că impactul acestei invazii ruse în Ucraina se răsfrânge și asupra realităților din Republica Moldova?
Roman Popovici: Sigur, este o lecție pentru noi, moldovenii, ca să vedem ce fac ei, uitați-vă cum statisticile depășesc oamenii, ei îs la hotar, ei sunt frați, și frate cu frate se mănâncă, asta cum este, cum noi cu Transnistria avem, ne-au făcut probleme nouă, Republicii Moldova, Gruziei i-au făcut probleme, Ucrainei și noi nu putem să aderăm mai repede. Noi trebuie să ne rezolvăm problemele noastre și atunci plecăm, dar lumea nu vede, lumea șade acasă și ascultă televizorul și posturile de televiziune care erau plătite din bani necunoscuți, din partide care spală bani nu știu de unde, și lumea gândește că acela e bun. Eu mă uit la țară, chiar și buneii câteodată și le aduc la cunoștință, le spun cum trebuie și până îi conving este oleacă greu, fiindcă ceea ce e mai ușor și ce e mai rusificat ei mai repejor prind.
Vocea Basarabiei: Dar ai reușit să-ți faci o concluzie despre aceste acțiuni de protest?
Roman Popovici: Încă nu. Acestea sunt puse la cale de cineva care vor să amăgească mai multă lume, să-i mintă și să se ducă de partea lor, să lase Republica Moldova iarăși să fie furată din toate părțile, dar nu cunosc singuri ce se întâmplă și ce fac. E jalnic, e dureros.
Vocea Basarabiei: Dacă ai avea posibilitate să discuți cu cel puțin acești deputați din parlament care vorbesc la microfoane când sunt proteste, ce i-ai transmite lui Marina Tauber, de exemplu?
Roman Popovici: Este o doamnă frumoasă, cu cunoștințe deosebite, dar este urât ceea ce face ea. De ce este urât? Pentru că ea nu cunoaște dreptatea, ea nu știe ce vrea de la viața asta. Dnei Tauber i-aș spune: „Dna Marina, ceea ce faceți este urât, deoarece dvs. singură nu cunoașteți ce faceți și cum faceți, dar mai devreme sau mai târziu o să vină și timpul dvs.”.
Vocea Basarabiei: Ei acum insistă că acei de la guvernare să achite facturile oamenilor.
Roman Popovici: Așa și fac.
Vocea Basarabiei: Nicăieri în lume nu este așa ceva, statul compensează o parte din cheltuieli, dar nu poate sută la sută să achite factura omului.
Roman Popovici: Dar de ce fac asta? Pentru a manipula lumea, de a trage lumea la miere când mai mulți copii vin la miere, că acolo-i dulce. Exact așa și cetățenii noștri vin și e dureros că ei nu se gândesc, dar gândește-te la copilul tău care vine din urmă, la generația tânără, să-i dai o educație, să-l luminezi spre o cale frumoasă ca el să vadă altfel, dar la noi, cu părere de rău, nu-i asta.
Vocea Basarabiei: Să ne întoarcem de pe scena politică la scena de creație și să vedem care sunt mesajele pe care le transmite Roman Popovici în cântecele lui.
Roman Popovici: Am și piesa Părinții. E o piesă autobiografică, care mă reprezintă. Eu vin din satul Chișcăreni, raionul Sângerei; vin dintr-un sat frumos, cu oameni harnici, gospodari, frumoși la chip și la suflet. Sunt unul la părinți, nu am pe nimeni, Dumnezeu de Sus m-a înzestrat cu talent cu care să duc faima în lume. Și cât voi trăi pe acest pământ, am să-i cânt neamului meu, cât mă vor ține picioarele și cât mă va ține Dumnezeu pe acest pământ am să-i cânt neamului meu de dragoste și dor și trăirile de pe acest pământ. Am și un cântec – Doru-i dor și dor rămâne – am și eu un dor de o fetiță tânără, frumoasă, deosebită, dorul de părinți, de bunei și satul meu, Chișcăreni, că am pornit pe covor verde din sat, unde mă așteaptă buneii, cu durere în suflet mă petrec și mă așteaptă. Și eu am fost și voi rămâne Roman Popovici, niciodată nu mă voi schimbă, pentru că eu sunt cine sunt – Roman Popovici din satul Chișcăreni, raionul Sângerei.
Vocea Basarabiei: Cum vezi Moldova de peste 10 ani, cum ai vrea să arate acest stat?
Roman Popovici: Să fie unul european. Să fie reglementat pentru toți oamenii strict, legea să fie lege pentru toți oamenii, indiferent că e deputat, președinte, om de rând, să fie totul cum este în Europa. Eu am fost în Germania și am văzut cum se trăiește acolo, la dânșii este o responsabilitate, dacă trebuie să meargă la muncă, ei merg, e curățenie peste tot și este foarte frumos.
Vocea Basarabiei: De ce acolo se poate, iar aici mai greu?
Roman Popovici: Pentru că oamenii cunosc mai multe și gândesc mai bine.
Vocea Basarabiei: Dar, în general, în Republica Moldova e sărăcie materială sau e sărăcie spirituală?
Roman Popovici: Eu aș spune că e sărăcie spirituală mai mult, deoarece nu mai este credință adevărată, nu mai este cultură. Mă uit prin sat, cum spune și maestrul Paulencu cum umblau cu colindatul, cum veneau pe la fiecare creștin și-l colindau, la fel și cu uratul, căci se urează: Să aveți sănătate, să aveți belșug, să aveți roade bogate… Totul se pierde și credința în Dumnezeu la fel.
