Radu Rățoi a revenit acasă și va susține un concert de virtuozitate pe 11 ianuarie la Sala cu Orgă din Chișinău. În programul concertului susținut de acordeonist se vor regăsi 12 studii transcendentale, din creația compozitorului romantic maghiar Franz Liszt. Acordeonistul a câștigat peste 40 de concursuri naționale și internaționale la acest instrument. El este unul dintre cei mai remarcați acordeonişti moldoveni, foarte apreciat de critica muzicală internațională. Radu Rățoi este câștigător a peste 40 de trofee naționale și internaționale, a obținut unul din cele mai importante premii muzicale din Danemarca, Léonie Sonnings Musikpris. Cariera sa de solist include concerte pe unele dintre cele mai importante săli din Europa și Asia.
Radu Rățoi: Pentru mine, un „bravo!” sau „wow, ce concert a fost!” sună mult mai interesant decât „campion mondial” sau alte laude.
Vocea Basarabiei: Și unde ești mai mult lăudat – acasă sau în străinătate?
Radu Rățoi: Este complicat de spus. Totuși, cred că în străinătate lumea apreciază ceva mai mult și înțelege mai mult ceea ce fac eu, ce bariere încerc să trec și cumva parcă un pic este mai bine peste hotare.
Vocea Basarabiei: Sperăm binele acesta să fie și aici, în Republica Moldova, pentru că ai nevoie, încurajarea totuși contează foarte mult.
Radu Rățoi: Da, acasă este foarte important, poate cel mai important și de asta investesc tot ce pot pentru a face concerte acasă, proiecte acasă, să dezvolt ceva acasă, încerc tot ce îmi stă mie în puteri.
Vocea Basarabiei: Peste tot mergi cu acordeonul?
Radu Rățoi: Da, mereu sunt cu prietenul meu cel mai bun.
Vocea Basarabiei: Câte kilograme are?
Radu Rățoi: Între 20 și 22, depinde de configurația de transportare.
Vocea Basarabiei: Și te-ai obișnuit?
Radu Rățoi: Da, nu este o problemă. Cândva apăream cu două instrumente și încă și cu o geantă, și toate acestea trebuiau duse cumva în avion și date jos din avion. Atunci era mai complicat, acum deja e ceva mai simplu.
Vocea Basarabiei: Cât de încărcată este agenda pentru 2024 pentru tine?
Radu Rățoi: Este destul de încărcată, am mai lăsat ceva spațiu, eu încerc să nu-mi umplu agenda din start sau cu 2 ani înainte, încerc să-mi las orarul ceva mai flexibil, niciodată nu știu, câteodată îmi las priorități, mai vreau să stau cu familia, încerc să-mi fac o săptămână-două libere o dată la 3 luni, de exemplu. Deci, mai sunt și zile libere, desigur au să mai apară alte concerte, dar agenda este deja destul de încărcată.
Vocea Basarabiei: Ai evenimente care acum 2 ani deja au fost programate?
Radu Rățoi: Da! De exemplu, o să am în Germania un concert, în Lituania un concert programat acum 2 ani, în China, de asemenea, o să am un turneu, care din cauza pandemiei a ajuns să fie reprogramat pentru anul acesta. Asta se practică deseori în străinătate. La noi cumva te poate suna cineva: „Alo, salut! Dar miercuri ai putea?…” Din păcate, nu este posibil. Pentru muzicienii care călătoresc mult este nevoie cu câteva luni înainte să-și programeze turneele, cel puțin cu 2-3 luni mai devreme.
Vocea Basarabiei: Tu ai un impresar?
Radu Rățoi: Am avut ceva oferte, dar decât să lucrezi pentru cineva… Eu apreciez foarte mult munca mea, nu că mă laud, nu-mi place lauda, dar o apreciez și înțeleg ceea ce fac și cumva să muncesc pentru cineva tot nu vreau, așa că mai bine un pic mai complicat, un pic mai greu din alte puncte de vedere, dar nimeni nu mă sună dimineața și îmi spune ce am de făcut.
Vocea Basarabiei: Dar sunt țări unde revii a doua, a treia, a patra oară? E același public?
Radu Rățoi: De fiecare dată spectatorii sunt diferiți. Revin în toate țările în care cânt, oamenilor le place, doar că se schimbă foarte des locația. Bunăoară, am avut un concert în Germania, în Berlin, la care a fost și cineva din München. Și aceia din München mi-au zis: „Mamă, ce tare ne-a plăcut concertul! Hai, vino la noi la anul viitor”. Cam așa lucrăm.
Vocea Basarabiei: Și pregătești și programe diferite?
Radu Rățoi: Da, desigur! Pentru mine este o plăcere de a-mi schimba mereu repertoriul, de a mă pune la încercare. Eu fără încercări nu pot trăi, nu pot dormi noaptea liniștit dacă am unele dubii referitoare la program. Chiar și pentru acest concert de pe 11 ianuarie parcă ar părea din pripă unele lucruri, dar mie îmi place când sunt așa focusat, concentrat, un pic stresat. Stresul acesta pe mine mă ajută foarte mult, chiar mă ajută.
Vocea Basarabiei: Îți crește responsabilitatea?
Radu Rățoi: Da, mă face să fiu focusat 100%.
Vocea Basarabiei: Te face mai ambițios?
Radu Rățoi: Dacă aș avea două luni în plus, cumva ar fi o relaxare și chiar momentul pe scenă nu este același când tu știi că interpretezi a 100-a oară piesa ceea și e cu totul altceva când știi că aici trebuie să fiu atent, trebuie să fiu concentrat, trebuie să fiu focusat.
Vocea Basarabiei: Totuși, în repertoriu ai piese pe care le interpretezi a 10-a, a 20-a oară?
Radu Rățoi: Acestea sunt piese pentru public. De exemplu, interpretez o piesă populară de la noi la un bis, după un program complicat prezint ceva din țara mea și nu stau să schimb piesa populară la fiecare lună. Am câteva piese pe care le prezint cu diverse ocazii, oricum nu se întâmplă ca un om să asculte de două ori aceeași piesă în interpretarea mea.
Vocea Basarabiei: Acum, în toiul sărbătorilor de iarnă, spectatorii au fost și răsfățați, au avut loc foarte multe spectacole, concerte și probabil lumea mai și obosește de atâtea concerte.
Radu Rățoi: Mai obosește, dar concertul de pe 11 ianuarie este ceva total diferit de ceea ce au fost concertele de Crăciun, de Revelion, este ceva de genul: „Treziți-vă după sărbători, viața s-a început!”. Este ceva nou. Eu îi spun așa: „O porție, într-adevăr, bună de mâncare”. Nu-i cam așa la moldoveni, cu 100 de feluri de bucate, un fel de mâncare, dar foarte bună, foarte gustoasă și foarte atent selectată. Este un concert diferit, pentru publicul nostru nu este ceva obișnuit, noi suntem deprinși mai degrabă să venim să ascultăm 10 tipuri de piese diferite. La mine sunt 12 studii, transcendentale le spune, dar de fapt este o piesă, nu se aplaudă, adică a intrat în scenă interpretul, a cântat întreaga piesă, după aceea se aplaudă, s-a încheiat concertul. Deci, o piesă – un concert. Cam acesta-i conceptul.
Vocea Basarabiei: Și ce dorințe mai ai, pentru că, ziceam, tu ai ajuns pe culmile succesului?
Radu Rățoi: Nu mă opresc în dorințele mele. Eu aștept mereu provocări, aștept să se încheie provocarea aceasta ca să vină altele. Mie îmi displace ideea de a sta pe loc.
Vocea Basarabiei: Dar vrei să-ți mai îmbogățești repertoriul?
Radu Rățoi: Evident. Acesta-i un capitol care nu se încheie niciodată la un interpret de nivel înalt, dacă te-ai oprit pe loc, acolo vei rămâne, iar asta ar fi cea mai mare greșeală.
Vocea Basarabiei: Și până când știi care ar fi ținta pentru spectatorii tăi din ceea ce selectezi?
Radu Rățoi: Eu lucrez pe proiecte, pe idei, pe concepte. Acum am avut un concert, următorul concert va fi mai diferit, mult mai diferit, aș spune. Primul meu proiect mare a fost să aranjez piese de Johann Sebastian Bach de la orgă pentru acordeon, acum a fost să aranjez poate cele mai complicate piese de pian scrise vreodată pentru acordeon, următorul proiect o să fie să aranjez piese de orchestră pentru acordeon. Și văd deja în ce țări călătoresc, văd publicul meu pe următorul an, analizez un pic și-mi aleg cel mai bun program pentru anul viitor.
Vocea Basarabiei: Deci, în funcție de ce și-ar dori publicul să asculte?
Radu Rățoi: În funcție de asta și în funcție de ce pe mine mă provoacă. Deci, eu să găsesc ceva interesant în asta și câteodată merg împotriva dorinței publicului doar pentru a-l ajuta, de fapt, într-un final să vadă o altă latură. Pentru că, de exemplu, dacă îți place să mănânci doar zeamă, mănânci doar zeamă, dar dacă îți aduce ceva francez, poate că o să fii sceptic la început, dar după aceea poate îți place nu mai tare, dar o să incluzi în meniu și ceva din bucătăria franceză.
Vocea Basarabiei: Și căutând, găsești ceea ce crezi tu că se potrivește și pentru tine, și pentru public, dar la un moment dat parcă nu mai ai ce căuta?
Radu Rățoi: Cumva piese originale scrise pentru acordeon eu nu mai am, din păcate. Nu am cântat toate piesele scrise vreodată, dar cumva nu am piese de un nivel și mai înalt care să mă provoace, chiar nu mai am și de aceea sunt nevoit să aranjez, să caut de la alte instrumente, să colaborez cu compozitorii. Bunăoară, colaborez destul de mult acum pentru piese noi, piese contemporane la care lumea noastră încă-i foarte sceptică, dar peste hotare lumea chiar vrea să le asculte. Acum o lună și jumătate am avut un concert doar cu muzică contemporană timp de 90 de minute. Sincer, pentru mine ar fi complicat să asist la un asemenea concert mereu, dar acolo există o societate care anume asta vrea să asculte. Deci sunt un pic mai evoluați sau un pic mai deschiși, dar asta va ajunge și la noi.
Vocea Basarabiei: Ai zis că îți place să colaborezi cu anumiți compozitori. Cine sunt cei cu care îți place să colaborezi?
Radu Rățoi: Sunt compozitori buni. Eu aleg foarte atent cu cine colaborez. De exemplu, am colaborat cu dl Ghenadie Ciobanu, un compozitor, într-adevăr, foarte bun și apreciat și la piesele lui pe care le-am cântat peste hotare mereu am avut reacții foarte bune, unele momente chiar neașteptat de bune. Despre prima piesă pe care mi-a scris-o dl Ciobanu, profesorul meu din Copenhaga a spus: „Piesa e foarte bună, noi o vom include în repertoriul clasei de acordeon”. O piesă străină în Danemarca, scrisă de un alt compozitor de care prima dată auzi să fie inclusă în repertoriul clasei, poate să fie o piesă bună, dar să nu fie inclusă, dar când o incluzi în repertoriu, într-o listă extinsă unde fiecare elev o să asculte toată lista ceea și o să-și aleagă, eu cred că e un mare succes. De asemenea, colaborez cu compozitori de peste hotare, am colaborat cu un compozitor ucrainean, cu un compozitor israelian, cu un compozitor danez, cu unul german etc.
Vocea Basarabiei: Succesul poate să te îmbete?
Radu Rățoi: Poate, cred eu, doar că eu îmi dau seama că mă aflu abia la început de drum, poate să mă îmbete mai târziu. De exemplu, sunt artiști consacrați de 60-70 de ani, care într-un interviu ies și spun: „Eu am făcut asta și asta”, ceea ce pentru mine nu sună interesant, dar ei au dreptul, pentru că într-adevăr au realizat ceva. Când voi ajunge la vârsta lor, poate și eu voi deveni la fel…