Vasile Botnaru, autorul și prezentatorul emisiunii „PUNCTE DE VEDERE, PUNCTE DE REPER”, a avut în calitate de invitați, pe Iulian Fruntașu, scriitor, analist politic și Valeriu Pașa, președintele Comunității Whatch Dog.
Vasile Botnaru:Așadar, invitații mei sunt: Iulian Fruntașu, nu știu cum să-l prezint mai bine – diplomat, scriitor, poet, tele-moderator, om universal, mai nou, l-aș prezenta ca autor al acestui volum de proză scurtă, eventual o să ajungem să vorbim neapărat într-o emisiune despre mostra asta de scriitură basarabeană, care tocmai înglobează toate aceste ipostaze ale autorului; și un alt fruntaș al activismului civic, Valeriu Pașa, este cunoscut în materie de politici publice, are un punct de vedere asupra unor subiecte foarte complexe. Astăzi i-am invitat să vorbim despre vocația europeană a R. Moldova, a basarabenilor, în special, care, iată, a obținut un temei politic, după ce R. Moldova are deja statut de potențial candidat la intrarea cândva în Uniunea Europeană. Și acum este cazul, momentul să ne uităm retrospectiv la modul în care a apărut această opțiune a R. Moldova. Este important și pentru că, ne amintim, Ucraina a ajuns în situația în care a ajuns tocmai pentru că era la o răscruce și Ianukovici, ca măgarul lui Buridan, iertați-mi expresia, nu știa de unde să aleagă și era clar că Rusia a pus stavilă în fața Ucrainei. Prin urmare, chiar dacă Moscova zice că n-are nimic împotrivă ca Republica Moldova să intre în Uniunea Europeană, Doamne ferește, s-ar putea să ne pomenim și noi cu niște stavile.
Vocea Basarabiei: Deci, întrebarea, pe înțelesul ascultătorilor/telespectatorilor noștri: cum de R. Moldova, mai ales pe vremea lui Voronin, s-a pomenit cu un consens național și a optat pentru integrarea europeană și cât de firească era în mediul politicienilor și în mediul cetățenilor această opțiune, după experiența sovietică?
Iulian Fruntașu: Mă priviți, înseamnă că încep eu. Bine, e o opțiune firească, după mine, și cred că geografia în mare parte decide. Paralela cu Ucraina nu știu în ce măsură este valabilă, pentru că Ucraina face parte însemnată din această anti-utopie imperialistă pe care a construit-o Putin pe parcursul domniei sale, iar Moldova, Basarabia tot timpul a făcut parte din Europa. Să ne aducem aminte, boierii basarabeni mergeau să-și facă trăsuri la Viena, nu la Sankt Petersburg sau în altă parte.
Vocea Basarabiei: Dar „boierii” mai noi în ‘94 au zis „nu”, agrarienii convențional numiți. Cum de a câștigat până la urmă asta?
Iulian Fruntașu: Exact, e adevărat, dar asta a fost consecința războiului moldo-rus din 1992, pentru că atunci au fost puse bazele acestui stat foarte fragil care este Republica Moldova și Constituția, și așa-numita neutralitate, și trupele rusești care sunt și de pacificare, deci două lucruri diferite. Și atunci, bineînțeles că noi suntem parte a Europei geografic, de mentalitate. Faptul că drumul nostru e mai dificil, e mai complicat, cu diferite sincope e o altă poveste, dar asta începe iarăși de la acel conflict. Ați menționat războiul care acum se desfășoară în Ucraina în urma acestei invazii, agresiuni a Federației Ruse, păi am avut și noi războiul nostru în ’92, pe care nu l-a observat mai nimeni, și asta a deraiat într-o măsură oarecare calea spre Europa, iar în acest context geopolitic nou al războiului pe care l-am menționat reușim, uite, cumva așa, pe spinarea ucrainenilor, să intrăm și noi.
Vocea Basarabiei: Vreau să precizez, întrebarea mea este: E o voință politică impusă pe vremuri de Voronin, care a zis: „Mă supăr pe Kremlin” sau asta, într-adevăr, este o mișcare naturală?
Iulian Fruntașu: E o mișcare firească.
Vocea Basarabiei: Dar „Cuiul lui Pepelea” care continuă să deranjeze anti-europenii sau pro-kremlinezii, ei contează în formula asta?
Iulian Fruntașu: Evident că contează, există și o tradiție, istoric vorbind, a închinării țării unor puteri străine. Au închinat și la Istanbul, mergeau și la Moscova boierii, nu? Dodon cumva merge pe această filieră, pentru că, încă o dată, statalitatea, din păcate, la noi e considerată de acești indivizi alde Dodon și nu doar, din toată gașca asta a lor de așa-numiți stataliști, ei sunt stataliști doar în raport cu Uniunea Europeană, nu și în raport cu Moscova, ei sunt de acord să vândă statalitatea Moscovei, niciodată nu i-am auzit să facă declarații împotriva staționării ilegale a trupelor rusești. Adevărat este că, odată ce ne integrăm în Uniunea Europeană, o parte din suveranitate o transferăm către instituțiile Uniunii Europene, dar este o decizie asumată, asta în primul rând, în al doilea rând, sunt și beneficii, spre deosebire de Est…
Vocea Basarabiei: Valeriu Pașa, dumneata dai filmul înapoi și haideți să ne amintim când s-a transformat într-o opțiune națională și dacă a avut șansa sau nu chiar să devină o idee națională pe care să o îmbrățișeze întreaga populație a R. Moldova?
Valeriu Pașa: La noi se face destul de mult populism, inclusiv de către comentatori prin afirmații precum că ar fi existat nu știu ce consens național în perioada lui Voronin privind integrarea europeană. Eu văd asta ca o afirmație falsă, care are mai curând menirea să placă partenerilor noștri externi, să spună: „Uite, încă de acolo și a fost, și toate forțele” – povești.
Vocea Basarabiei: Dar formal a fost consens național pe unitatea teritorială și în subiectul transnistrean și votul din parlament pe opțiunea europeană parcă semăna ori nu?
Valeriu Pașa: N-a fost. Semăna, dar cam acolo se termină tot. Haideți să ne aducem aminte ce însemna promovarea ideii de integrare europeană în perioada comuniștilor. În primul rând, ea era prezentată ca un fel de proces, ceva acolo, ne apropiem, piață, exclusiv se discuta despre niște beneficii economice și nicidecum nu era prezentată drept ceea ce este, de fapt, o alternativă în opunere opțiunii pro-ruse, nu există combinație, este o minciună că apropierea de Uniunea Europeană sau integrarea mai ales în Uniunea Europeană nu presupune antagonism cu Federația Rusă. Nu există așa ceva! Și asta nu este decizia Uniunii Europene, ci este decizia Federației Ruse, este politica de stat a Federației Ruse, nu s-a schimbat nimic, doar s-a acutizat pe parcursul anilor.
Vocea Basarabiei: Dar de ce Moscova atunci l-a lăsat pe Voronin să vorbească în termenii aceștia? Dacă ar fi să ne amintim, spunea așa: „Construim Europa la noi acasă”, apoi se acredita ideea de placă turnantă și rușii ar fi zis: „Da, da, da, construiți acolo la voi podul…”
Iulian Fruntașu: Dvs. insistați asupra lui Voronin.
Vocea Basarabiei: Insist, pentru că e paradoxal, comuniștii au îmbrățișat…
Valeriu Pașa: Nu este nimic paradoxal.
Iulian Fruntașu: Anumite lucruri au început să fie implementare din aquis-ul comunitar, dar erau mai mult niște chestiuni de standarde tehnice, de facilitare a comerțului. Voronin n-a făcut nimic din ceea ce înseamnă justiție, democratizare, condiționări politice etc., pentru că îl avantaja. E o șmecherie, după cum și Lukașenko pe timpuri tot a încercat să se apropie de Uniunea Europeană, adică nu văd miza.
Valeriu Pașa: Dacă putem să facem încă un pas în urmă, înainte de acel moment când Voronin a declarat prioritatea integrării europene, deci asta n-a fost o mișcare pro-europeană, a fost o mișcare anti-rusă, nu pentru că Voronin ar avea o mare problemă cu Rusia, dar s-a prins că Rusia are o problemă cu el și vrea să-l lase fără putere în R. Moldova, vrea să-l facă totalmente dependent, vrea să-i scadă marja de manevră prin această federalizare și, practic, impunere și el se transformă, pur și simplu, într-o piesă pe care o mută cum vor ei, iar el se considera aici gospodar…
Vocea Basarabiei: Și nici măcar în Transnistria nu putea să meargă…
Valeriu Pașa: Respectiv, nu merge. Deci n-a fost o alegere civilizațională sau valorică, pentru că dincolo de aceste aspecte pur utilitare, necesare pentru economie, și Voronin înțelegea că e nevoie să dezvolte economia, să nu depindem de o singură piață de exporturi, deci este o abordare pragmatică. Libertatea presei era constrânsă, independența justiție și corectitudinea ei treptat degradau, în țară se instala un sistem oligarhic de control la fiecare bucățică de economie care producea măcar ceva, livra ceva se punea câte-o „sugativă” de asta, un filtru care scotea o bună parte din fluxurile financiare, de unde l-au și plăcut pe Plahotniuc. Moscova nu l-a avut tare la suflet pe Voronin și din considerentul de supărare personală a lui Putin, dar și pentru această politică pe care ei o considerau duplicitară, dar uitați-vă unde este astăzi Voronin, în brațele Moscovei, ceea ce confirmă încă o dată că asta n-a fost o alegere civilizațională, a fost un plan de acțiuni. În plus că de acolo venea finanțare, inclusiv în perioada comuniștilor, ceea ce lui Voronin îi convenea, plus la asta, el a înțeles că nu mai poate fi dependent politic în asemenea măsură de suportul Moscovei. El a fost vulnerabil, pe el l-a adus la putere în anul 2001 acest discurs că mai că nu ne unim mâine cu Rusia și Rusia l-a susținut…
Vocea Basarabiei: Nu vreau să intru, într-adevăr, în voroninologie…
Valeriu Pașa: Dar sunt aspecte importante pe care trebuie să le discutăm.
Vocea Basarabiei: Da, da. De ce eu am vrut să trec sumar? Pentru că asta am vrut să aud de la dvs., că, de fapt, el a încercat să mimeze un fel de orientare europeană, să profite de pe asta, cum a făcut și IPAP-ul cu NATO, ca să ia dracului stocurile…
Iulian Fruntașu: Da, suntem oportuniști prin excelență.
Vocea Basarabiei: Prin urmare, dacă Voronin a putut să spună așa: „Voi, cei care sunteți nostalgici, de mâine deveniți pro-europeni”, înseamnă că se poate impune un punct de vedere sau nu?
Valeriu Pașa: Nu, n-a existat niciun fel de impunere, n-a fost așa că toți acei nostalgici au devenit pro-europeni. Comuniștii au avut o propagandă suficient de inteligentă și prea puțin spațiu liber pentru mass-media în R. Moldova astfel încât să combine – acei care erau nostalgici să-i lase nostalgici, acei care erau pro-ruși, nostalgici după URSS mai departe să se orienteze spre comuniști și să-i voteze, dar și o parte a celor care ar trage spre Europa să le livreze o ofertă electorală.
Vocea Basarabiei: Am vorbit despre „Cuiul lui Pepelea”. La ziua de azi, orientarea pro-europeană și, repet, după ce avem și baza aceasta politică, devine un curs firesc sau tot oamenii caută pragmatism nu chiar ca Voronin, dar…
Iulian Fruntașu: E firesc, dar problema e alta. Problema sunt aceste circumstanțe foarte complicate internaționale și regionale, evident. Atunci când ești sărac, e complicat să crezi în orice idee. Și oamenii pur și simplu își iau lumea în cap și pleacă pe capete. Deci, sărăcia e o problemă mare, faptul că reforma trenează aici cu tot cu statutul pe care îl avem, asta-i problema cea mare. Marea majoritate a cetățenilor R. Moldova deja s-au europenizat prin pașaportul românesc și-și caută o viață mai bună undeva, pentru că 30 de ani nu s-a făcut mare lucru și acum nu se face mare lucru și atunci evident că omul are un anumit parcurs, are un anumit orizont în viață: „Uite, cât pot eu răbda, copiii mei unde vor crește și ce vor vedea și cum o să-i educ” ș.a.m.d. Și orizontul acesta odată ce descrește, evident că oamenii caută unde e mai bine.
Vocea Basarabiei: Dar nu cumva un om sărac tocmai este mai ușor de încurajat să meargă spre Europa, pentru că nu te duci la Moscova, dar te duci să câștigi la Praga și ai niște bani garantați, ai poate și pensie?
Iulian Fruntașu: Și da, și nu; și unii, și alții pleacă.
Valeriu Pașa: Nu-i neapărat așa, asta dacă omul își dă seama, pentru că nu toți pleacă. Cei care au plecat, dacă o să comparăm, avem sute de cetățeni care au lucrat ani la rând în Federația Rusă, au mers pentru câteva luni pe an, unii au stat cu anii acolo și au muncit, absoluta majoritate a lor, cei care acum 10 ani munceau prin Rusia, astăzi îi găsești muncind prin țările Uniunii Europene, în special s-au mutat în Franța, în Germania, în țările Europei Centrale; tradițional în Italia pleacă multă lume și au posibilitatea să compare, păi iată, majoritatea dintre ei au făcut o alegere foarte clară. Ei au avut posibilitatea nu să consume din presă, din propagandă, dar să testeze pe propria piele ce înseamnă calitatea vieții, respectul pentru drepturile omului etc., chiar dacă condiția lor ca migranți în Uniunea Europeană nu întotdeauna este perfectă.
