VOCEA CARE NE UNEȘTE

LIVE

Petrenco: PCUS a ars ca miriștea de la o scânteie a contestării

Astăzi reluăm tema din emisiunea trecută când, vă amintiți probabil, vorbeam cu istoricul Octavian Țîcu și cu sociologul Vadim Pistrinciuc despre ceea ce acumulează cetățeanul, omul în cap și atunci când, iată, se întâmplă schimbarea de regim, când se produce revoluția, cetățeanul, volens nolens, își resetează ce are în cap. Și dacă în cap sunt puși mulți bolovani și nu mai e loc de educație nouă, de noi cunoștințe homo sanies greu se transformă într-un cetățean. Și astăzi am folosit recuzita din emisiunea trecută și încercăm să-i punem un alt conținut, în primul rând, am pus această floare a soarelui, care mă ajută să ajung la ideea că această floare-turnesol, floarea care se întoarce după soare cam îi întoarce spatele celui care tânjește după Uniunea Sovietică. Or despre asta vorbeam noi la finalul emisiunii că Vladimir Putin – «собиратель русских земель» („colecționarul de pământuri rusești”) și refăcătorul Uniunii Sovietice – a promis foștilor cetățeni ai Uniunii Sovietice, în primul rând, dar și celor tineri, să refacă Uniunea Sovietică în jurul formațiunii pe care el a numit-o „Russki mir”, care trebuia să se lăbărțeze mult peste Uniunea Sovietică sau, cel puțin, să refacă o parte a Uniunii Sovietice.

Vocea Basarabiei: De asta l-am invitat pe istoricul Anatol Petrencu să răspundă întâi și-ntâi la următoarea întrebare: Ce a fost, de fapt, Uniunea Sovietică? Definiție pe care acum probabil mulți au s-o reconsidere, mulți au s-o vadă altfel. Eu întreb simplist: a fost benefică sau malefică în istoria Republicii Moldova, care își trage obârșia nu de acolo unde scriu istoricii sovietici?

Anatol Petrencu: Uniunea Sovietică s-a constituit în 1922 pe ruinele fostului Imperiu țarist. În noiembrie 1917 la putere au venit bolșevicii, care erau animați de revoluția mondială. Lenin, Stalin, Troțki considerau că lovitura de stat din noiembrie 1917 este doar începutul, că în perspectivă revoluția proletară, comunistă se va extinde în întreaga lume și lumea va deveni comunistă.

Vocea Basarabiei: Bolșevicii spuneau că ei au doborât Imperiul țarist care a fost o închisoare a popoarelor, promițând astfel că vor face o uniune, un imperiu sovietic în care vor înflori popoarele. S-a întâmplat asta sau nu?

Anatol Petrencu: Da, însuși Lenin a spus acest lucru sau l-a repetat și chiar Lenin a fost cel care a semnat un decret cu privire la dreptul popoarelor din fostul imperiu la libertate. Adică, lucrul acesta nu este întâmplător, pentru că în timpul Primului Război Mondial s-au încleștat între ele imperii multinaționale. De exemplu, polonezii erau împărțiți în trei imperii – German, Habsburgic și Rus – și fiecare din reprezentanții acestor imperii spuneau că „luptați cât mai bine, că noi o să refacem Polonia”. Și atunci, popoarele implicate în acest război sângeros au tras concluzia că ar fi mai bine să trăiască în state naționale. De aici și principiul naționalităților care a stat la baza Conferinței de pace de la Paris. Lenin nu era străin de aceste aspirații ale popoarelor și de aici și decretul lui despre dreptul popoarelor la autodeterminare. Deci, s-ar fi părut că conducerea bolșevică, noua conducere a Rusiei este dispusă să ofere libertate popoarelor care au fost înglobate în Imperiul țarist.

Vocea Basarabiei: Și când dezideratul acesta, de fapt, s-a ruinat, când a devenit și Uniunea Sovietică o închisoare pentru periferii?

Anatol Petrencu: Așa e, dar dacă ne gândim în timp, partidul bolșevic care avea structuri nu doar în Federația Rusă, pentru că imediat după căderea țarismului Rusia s-a proclamat o federație a acelor popoare care erau în cadrul Rusiei. Acest partid bolșevic era și în Ucraina, și în Bielorusia, și în republicile caucaziene și atunci de aici s-a pornit ideea că deoarece puterea sovietică a biruit în Rusia ar fi bine să biruie și în celelalte republici, adică celelalte foste guverne țariste, pentru că, mai ales Jirinovski insista, dar și Putin pledează pentru întoarcerea la guverne.

Vocea Basarabiei: Deci, bolșevicii, prin partidul lor, au pus pistolul la tâmplă în Asia Mijlocie, în Basarabia, în Ucraina și au spus: „Intrați în Uniunea Sovietică!”?

Anatol Petrencu: Știți cum? Lenin considera națională ca formă, ca și conținut să fie socialistă sau comunistă, deci pe dânsul nu-l supăra faptul că republicile unionale poartă denumiri naționale, cum ar fi Ucraina sau cum ar fi Bielorusia și era Transcaucaziană, care s-a separat în perspectivă în trei republici, deja numite unionale, adică Georgia, Azerbaidjan și Armenia și iată că aceste șase republici au stat la baza formării URSS. Asta s-a întâmplat în 1922 și este foarte important să atragem atenția la simbolul Uniunii Sovietice care era atunci – globul pământesc în razele soarelui și secera și ciocanul, care simbolizau bolșevismul. Adică, ideea acelora care au creat atunci URSS-ul era că ceea ce au creat ei este o bază pentru extinderea revoluției proletare, revoluției bolșevice în lume. Și lucrul acesta a fost încercat, s-a considerat că Europa este pregătită pentru o revoluție proletară și, mai mult ca atât, bolșevicii chiar au încercat să stimuleze, de exemplu, revoluționarii din Germania, din Italia, din Ungaria cu Béla Kun, dar aceste eforturi, aceste încercări au eșuat și atunci s-au limitat doar la ceea ce au putut ei să înglobeze atunci, în 1922, și așa au evoluat lucrurile până în 1940. Acum să revenim puțin, aici în spațiul în care trăim noi, s-a încercat să fie exportată revoluția, bolșevicii la Tatarbunar – și lucrurile sunt demonstrate –, dar au eșuat, pentru că statul român a fost mai puternic, a fost susținut de Europa. Și atunci, bolșevicii au creat așa-numita Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), centrul a început la Balta, după care la Tiraspol și este foarte clar pentru noi astăzi că această formațiune statală nu a fost susținută de conducerea Ucrainei, lor nu le trebuia această republică. Nici Kremlinul la început nu a fost de acord cu crearea unui stat, dar au fost numiții revoluționari – Kotovski e cunoscut pentru acest fapt și alții –, care au considerat că e necesar să creeze un cap de pod pentru cucerirea Basarabiei și sovietizarea Balcanilor, în ansamblu. Deci, când a apărut o revistă, se numea „Krasnaia Bessarabia”, pe copertă era desenată harta cu frontiera URSS pe Prut, adică frontiera RASSM coincidea cu frontiera de stat a URSS și trecea pe Prut. În astfel de condiții s-a creat o pseudo-republică, care se numea „moldovenească”, dar care nu a înglobat toate localitățile cu populație românească de acolo, de exemplu, din regiunea Odesa. Au rămas sate sau localități compacte cu populație românească, dar în afara acestei republici.

Vocea Basarabiei: În legătură cu asta vreau să vă întreb, dacă crearea Autonomiei Moldovenești și pe urmă RSS Moldovenești a avut unul din scopuri să îi dezvețe pe basarabeni, pe moldoveni să se uite peste Prut, să uite, în general, de orice afecțiuni, afinități de rubedenie cu românii?

Anatol Petrencu: La început, în cadrul acestei republici autonome au fost discuții referitoare la limba care să se predea în școli, ce limbă să fie oficială în așa-numita autonomie, unii spuneau că limba moldovenească, pentru că pledau pentru anexarea doar a Basarabiei în perspectivă, dar au fost și alții care au propus să se învețe limba literară română pentru ca să aibă administratori pentru întreaga Românie. A fost și un așa curent. Este adevărat că el a fost mai slab și mai târziu a fost exclus, dar mai ales în 1937-’38, când a avut loc Marea teroare, mulți din „latinizatori”, cum au fost ei numiți, au fost nimiciți și a obținut victorie curentul acesta moldovenist.

Vocea Basarabiei: Dar Stalin într-o vreme parcă cocheta cu ideea asta că să lăsăm basarabenii cu atracție pentru România, ca eventual după asta și România să intre în spațiul sovietic mai lesnicios?

Anatol Petrencu: Da, și nu doar România, dar și toți Balcanii, până și în Italia au fost niște mișcări. Partidul Comunist Italian, care s-a desprins de la Partidul Socialist, l-a uimit și pe Lenin această atitudine a italienilor de a proclama puterea sovietică la dânșii în Italia.

Vocea Basarabiei: Totuși, uitându-ne la istorie, vreau să vă rog să răspundeți la întrebarea unui licean care, imaginați-vă, se duce la examen și întreabă poate simplist, dar vrea un răspuns concis: a fost sau nu benefică perioada sovietică pentru Republica Moldova, în ce a fost cu plus și în ce a fost cu minus? Și a doua întrebare esențială pentru ca oamenii să înțeleagă, paradoxul acesta că Vladimir Putin zice: „Refacem Uniunea Sovietică, în care să dăm libertăți și drepturi la toate periferiile naționale, în interiorul Rusiei toți să se dezvolte, de la ceceni până la udmurți ș.a.m.d.”, dar îi „russkii mir”, deci iarăși rusocentrică, în mijloc sunt rușii și toți ceilalți – «чего извольте»?

Anatol Petrencu: Pe scurt, în 1940, după ce a fost semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, dar nu doar Basarabia, ci și Nordul Bucovinei, și Ținutul Herța, și câteva insule de la Gurile Dunării și astfel a lovit în unitatea de neam a românilor. Deci, noi am fost rupți de România, aici s-a instaurat un regim foarte sever, foarte dur, verificat în URSS până la 1940. După acele mari epurări din 1937-’38, cei care au venit aici în Basarabia erau foarte duri, erau foarte nemiloși. Pentru ei nu exista compasiune față de celălalt, dacă nu îndeplineau ordinele pe care le primeau de la șefii lor, ei erau scoși din funcție sau chiar împușcați. Iată aceasta a fost prima mare lovitură pentru noi, când vorbim de RSS Moldovenească în componența URSS. Noi, istoricii, îi spunem primul an de ocupație – din 1940 până în iunie 1941. Am avut mult de suferit, oamenii implicați politic nu foarte tare, de exemplu, primarii care erau și membri de partid au fost toți selectați, trimiși dincolo de Nistru și de acolo duși în RSS Komi ș.a.m.d. Dar vorbim și de primul val de deportări, din noaptea de 12 spre 13 iunie, când au fost incluși pe liste cei mai buni gospodari ai noștri, primarii, acolo în liste sunt înscriși 652 de primari cu tot cu familiile lor. Deci, primarii erau autorități pentru localitățile respective, ei au fost incluși în liste, trecuți peste Nistru, separați de familii, duși la Ekaterinburg și de acolo la Ivdel, unde au murit marea lor majoritate în iarna lui ‘41-‘42. Aceasta a fost prima lovitură a noastră, a doua – la 2 august...

Vocea Basarabiei: Pentru deportări s-au dat motive, formale măcar, pentru ca să fie incluși primarii în liste?

Anatol Petrencu: Sigur că da. Vedeți că sovieticii au venit cu ideologia luptei de clasă, a diferențierii sociale și ei au considerat că acești primari sau alți numiți „chiaburi” sunt exploatatori ai muncii omului de către om.

Vocea Basarabiei: Deci, aveau proprietăți sau erau membri ai unor partide antisovietice, da?

Anatol Petrencu: Nu neapărat antisovietice, erau partide politice aprobate prin legislația României, ele nu erau anticonstituționale.

Vocea Basarabiei: Și acesta a fost un criteriu suficient pentru politruci să-i treacă în vagoane?

Anatol Petrencu: Da, să-i treacă în liste, să-i încarce în vagoane și să-i deporteze.

Vocea Basarabiei: Pe de altă parte, dacă ar fi eu să vă fac opoziție, nu-mi place ipostaza asta, dar v-aș spune cu vocea celor care sunt nostalgici: „În schimb, după ce au scăpat de chiaburi, v-au dat, basarabenilor, carte; v-au dat industrie; v-au construit palate de cultură; v-au adus magazine „Luminița” în sate”.

Anatol Petrencu: Să ajungem până la asta. Încă un moment foarte important aici: pe data de 2 august 1940 a fost formată așa-numita Republică Sovietică Socialistă Moldovenească și Republica Moldova este succesoare de drept a ceea ce au creat staliniștii atunci – ni s-au luat sudul Basarabiei și nordul Bucovinei și ni s-au dat șase raioane din fosta Republică Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească. Și iată cu ce ne-am pomenit noi de la sovietici.

Vocea Basarabiei: Cine a desenat atunci harta, că, din câte ne amintim, existau și acolo idei, totuși să facă altă configurație?

Anatol Petrencu: Existau! Au fost două variante în ceea ce privește viitoarea RSS Moldovenească. În ziarul „Pravda” s-au grăbit redactorii să publice un articol prin care uneau aceste teritorii anexate în 1940 cu teritoriul fostei RASSM și creau un stat mai mare decât Belgia, căci așa se și spunea, că viitoarea RSS Moldovenească va fi mai mare ca teritoriu decât Belgia. Însă au intervenit tovarășii de la Kiev, Hrușciov, bineînțeles, și alții care au spus: „Nu, nu, nu unim teritorii, dar unim populații majoritare cum ar veni”. În ceea ce privește sudul Basarabiei, sigur că românii, în comparație cu fiecare grup etnic aparte, erau majoritari, dar ceea ce a făcut Greciuha, fostul președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Ucrainei, el a adunat bulgarii, ucrainenii, rușii, găgăuzii, care nu sunt slavi, dar și pe ei i-a pus la un loc și atunci și astfel au obținut mai mult de 50%. Sub acest motiv, sudul Basarabiei ne-a fost luat, nordul Basarabiei, de asemenea, de Ținutul Herța nici nu mai vorbesc. Deci, aceasta iarăși a fost o lovitură împotriva unității de neam a poporului nostru. După război au venit din nou sovieticii peste noi, au reocupat aceste teritorii și au restabilit imediat ceea ce a fost creat în 1940-‘41. De exemplu, Chișinăul, așa cum a fost împărțit administrativ în 1940-‘41, imediat au fost restabilite aceleași raioane – Stalinski, Leninski și Krasnoarmeiski. Trei raioane cum au fost, așa au și fost restabilite cu toată administrația ș.a.m.d. Ce ni s-a întâmplat nouă? Aceasta-i foarte bună întrebare, pentru că noi trebuie cumva să amintim telespectatorilor despre faptul că în 1944 au fost mobilizați în armată, luați cu japca, basarabeni care nu știau limba rusă. Și au fost luați bărbații, tatăl cu doi sau trei feciori, instruiți două săptămâni cu cele mai simple ordine: „Jos! Sus! La dreapta! La stânga!” ș.a.m.d. și trimiși pe cele mai primejdioase sectoare ale frontului. La Balaton, de exemplu, au murit foarte mulți basarabeni, pentru că rușii îi trimiteau pe acei mai puțin pregătiți, iar germanii, de regulă, trăgeau cu mitralierele sau cu tunurile, artileria sovietică distrugea acele cuiburi de mitraliere sau de tunuri, după care dădea drumul deja la ostașii slab pregătiți. Erau un fel de cane de tun și asta este adevărat, pentru că am avut posibilitatea să vorbesc (desigur, asta a fost cu mulți ani în urmă) cu un veteran care a trecut prin ceea ce vă spun eu acum. Camarazii lui au murit, el a supraviețuit numai pentru că a fost rănit. Noi am pierdut 50.000 de oameni în acest război, fiind cetățeni români reanexați în 1944. Pe urmă trebuie să spunem numaidecât și despre foametea organizată din 1946-‘47. Sovieticii au organizat-o! Și documentele demonstrează acest lucru, pentru că a fost secetă, este adevărat, dar afară de secetă aceste rechiziționări de produse alimentare în care s-a ajuns nu doar la carne sau grâu, sau fasole, dar s-a ajuns să se adune de la țăranii noștri și mei sau ceapă, sau usturoi, care nu se încadrau în lista cerințelor față de stat. De ce s-a făcut lucrul acesta? Pentru ca să bage frica în oameni. Și au suferit cel mai mult oamenii de la sate, îndeosebi cei din raioanele de sud, ca să accepte o teză a comuniștilor, și anume trecerea agriculturii pe făgaș socialist, să facă colhozuri și să „demonstreze” cu atâtea victime, am pierdut 200.000 de oameni, 10% din populație, ca să-i „convingă” pe ceilalți să intre în colhoz. Într-adevăr, după ce au ieșit din foamete, avem foarte multe documente păstrate în arhivă cu: „Vă rog să mă primiți în colhoz...”. Și dădeau tot ce aveau ei în colhoz – porci, vite, pluguri ș.a.m.d. (...)

Articole similare

spot_img

cele mai populare

Preluarea textelor de pe pagina www.voceabasarabiei.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.voceabasarabiei.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite și cele electronice vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia Vocea Basarabiei.