Că mulți dintre pensionarii noștri au pensii minuscule se știe bine. Și se vorbește mult despre mărimea pensiilor, despre majorările și indexările făcute de guvernanți. Vreau și eu să vorbesc despre pensionarii noștri, dar nițel dintr-un alt punct de vedere.
În calitatea mea de jurnalist, am fost în multe sate și centre raionale și am remarcat că moldovenii îmbătrânesc prematur. Am văzut niște oameni de 45-55 de ani, care adică nici nu ajunseseră la pensionare, și care arătau ca niște octogenari. La 45-55 de ani aveau gura știrbă, obrajii le erau brăzdați de riduri adânci, fețele le erau umflate-roșii ca sfecla, în priviri aveau cuibărită o apatie cronică, chipurile lor nu mai arătau nici o poftă de viață. Iar când ajung la vârsta de 63 de ani, la mult râvnita pensie, sunt deja niște epave, par extenuați și îmbătrâniți cu desăvârșire. Mulți mor înainte să atingă vârsta de 63 de ani, iar alții imediat de cum ajung la ea.
Iar pe de altă parte, îmi amintesc de pensionarii occidentali, de mulți septuagenari și octogenari pe care i-am întâlnit în diferite aeroporturi ale lumii. Aceștia păreau teleportați dintr-o altă dimensiune, erau energici, aveau pielea catifelată, iar ridurile, deși prezente, nu păreau deloc înfiorătoare, aveau o dantură sănătoasă, și se grăbeau să ajungă într-o stațiune balneo-climaterică, pe o plajă exotică sau într-o cabană din creierii munților, se duceau să viziteze niște muzee și cafenele din metropole europene și nu numai.
E vorba de o mare discrepanță care, firește, e cauzată de diferența mare dintre pensiile noastre și pensiile lor. Dar mai e ceva. Ai noștri nu au obișnuința să se adreseze la timp medicului, pe când în Occident omul merge la medic de cum apare o mică problemă. E vorba și de stilul de viață sănătos al occidentalilor, chit că unii de acolo se îndoapă cu fast food. Acolo se mănâncă bine și cu măsură, pe când la noi mulți omuleni cu gura știrbă nici nu au auzit de salata de avocado.
Îmi spunea un agricultor, de vreo 55 de ani, că nu are nevoie de fitness, de înot, de jogging, deoarece el prășește zilnic sau are grijă de animale. Ei bine, se vede totuși că prășitul nu are beneficiile fitness-ului de vreme ce unii îmbătrânesc prematur, iar alții, la 80 de ani, sunt turiști energici și însuflețiți. Acolo moartea unui om de 60 de ani e o mare tragedie, aici decedatul ar putea să treacă drept un om foarte bătrân și, prin urmare, moartea lui să fie considerată firească. Aici, la 60 de ani, se cam termină perspectivele, acolo, la 60, apar o sumedenie de oportunități. Firește, acum cea mai mare problemă e războiul. Dar, dacă scăpăm de el, ar fi bine să facem ceva ca să nu îmbătrânim prematur.
