Te uiti la un termometru atunci când vrei să afli care-i temperatura aerului, nu-i așa? Iar ca să afli dacă tigaia e suficient de încinsă înainte de a sparge ouăle pentru scrob, picuri un strop de apă, că doar nu vei încerca tigaia cu degetul, corect? Asta presupune metoda empirică de cunoaștere a lumii. La fel e și cu voința poporului.
Te uiți la termometrul alegerilor ca să afli cui au încredințat-o alegătorii. Cu condiția că scrutinul nu a fost măsluit ca la Putin sau Lukașenko Adeverința de alegeri libere și corecte o eliberează organismele internaționale. Având brevetul și voturile valabil exprimate învingătorul își pune șorțul și se apucă de gătit – scrob, omletă sau alte minuni culinare pe care le-a promis oamenilor. Cel care pierde competiția așteaptă următoarele alegeri dovedind între timp că se pricepe barem la spălat blide. Pandemia și apoi buchetul de crize cauzate sau aprofundate de războiul lui Putin împotriva Ucrainei a răsturnat cu fundul în sus rînduială empirică.
Codașii scrutinului parlamentar, recunoscut drept liber și corect, nu-i așa?! au prins la curaj în speranța că poporul a uitat cu desăvârșire cui și-a încredințat voința. După ce nu au fost suficient de convingători în urmă cu un an, încearcă să profite de efectele inevitabile ale crizelor ca să dea blende celor împuterniciți să facă ceea ce și-au propus. Nimeni nu mai dorește să spele blidele, toți se vor bucătari-șefi. Cel mai nerăbdător este noul kuliokar.
Prins cu rața în gură el vrea să transforme delictul în virtute, instigarea să o convertească în caritate. Și dacă tot a fost prins că trișează, el pretinde, la fel ca personajul din celebra comedie sovietică despre Ivan Vasilievici, că suma pe care a trimis-o revoluționarilor, a fost dublă față de captura anunțată de procurori. Numai că după acest autodenunț locatarii corturilor s-ar putea întreba dacă nu cumva banii lipsă au rămas în buzunarele intermediarilor, ceea ce îi compromite și mai mult pe ortacii fugarului. Unde dai și cine crapă?!.
