Ceea ce în toamna anului trecut, se arăta a fi o sagă, s-a transformat în șagă. Foarte probabila rebeliune din culisele Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, hotărâtă, chipurile, să tăie poala sutanei ca să se rupă de Patriarhia de la Moscova, intrând imediat, negreșit, curajos și evlavios sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Române, s-a dovedit a fi un balon.
O bășică din care mai iese încă, sâsâind, aerul clocit, sulfuros, amestecat cu vorbe de ocară la adresa preoților naivi, care luaseră în serios celebrul demers de adio. Vă amintiți, nu? Mitropolitul Vladimir îl informase pe șeful său de la Moscova că enoriașii moldoveni se vor simți mai acasă, dacă vor fi păstoriți de la București. Pentru că lor Dumnezeu le vorbește pe-românește și nu în limba rusă. Cine și cum l-a strâns la colț pe ÎPS Vladimir forțându-l să-și retragă părerea, poate vom afla cândva, dintr-un volum de memorii, cine știe! Ori mai curând dintr-un dosar FSB, care va descrie, foarte tehnic, etapele, muniția și executorii războiului (hibrid) în care a fost antrenată preoțimea din Republica Moldova. Și, mai ales, cifrele contabilității tenebre, ferite de ochii fiscului și a contribuabililor care plătesc smeriți taxele oficiale și neoficiale. De altfel, am auzit în târg, că de la o vreme, Patriarhul de la Moscova, Kiril, a devenit blajin și darnic, îngăduindu-i Mitropoliei de la Chișinău să nu mai trimită dările ce se cuvin, ci să le folosească drept bonus la înaltpreasfințita discreție.
Asta am aflat de la un blagocin, cu care ne cunoaștem încă de când era prigonit de regimul sovietic. El mă îndemna deunăzi să bag de seamă cât de repede se sting discuțiile despre salarizarea preoților ori de câte ori Mitică trage clopotele? Pentru că inevitabila intrare în sistemul de asistență socială ar însemna transparența veniturilor, inclusiv a celor obținute din activități colaterale, care nici măcar business nu pot fi numite, ci căpătuală curată. Ca să fie concludent, Interlocutorul meu invocă exemplul preferat al ateistului Nevzorov – profitul de la producerea lumânărilor. În condițiile Moldovei, zice blagocinul, prețul de cost al unei lumânări este de 8 bănuți, hai să fie maxim 10. Enoriașii le cumpără cu un leu, iar de curând prețul a sărit la doi lei pentru lumânărica cea mai bicisnică. Asemenea profituri nu obțin nici narcodealerii, afirmă ranchiunosul Nevzorov.
Blagocinul cu care stăm la povești evită comparația ofensatoare. Preferă să vorbim despre misiunea de călăuză morală ce-i revine bisericii, despre sondajele care o situează încă pe un loc onorabil în clasamentul instituțiilor ce se bucură de încrederea populației, loc de unde riscă totuși să se rostogolească la vale, din varii motive, ca pământul afectat de alunecări. Ca să mă agăț și eu de un exemplu, îl întreb ce crede despre litigiul cu părintele Maxim Melinti, de la Ghidighici, ținta cea mai recentă a nemulțumirii Mitropolitului Vladimir, după ce că anterior cică l-ar fi uns cu toate alifiile. Așa cum presupuneam, mutarea cu traiul la Mitropolia Basarabiei e doar un pretext. În realitate, deranjează încercările îndărătnicului părinte de a încetățeni transparentizarea contabilităților bisericești, oferind propriul exemplu tot mai viral. Asta nu i-o poate ierta politbiuroul, zice blagocinul, dar și omniprezența publică, notorietatea laică ce eclipsează stilul vetust al preoțimii comode, care insistă să le vină enoriașii după înțelepciune și nu invers, să meargă ei în întâmpinarea păstoriților. La ce ne putem aștepta? La fel ca în multe alte situații litigioase, se va pune gaz pe foc. Nimic mai elaborat decât instigarea unei confruntări, violente, în stil marchelian, dintre grupul majoritar de enoriași, care l-au și determinat pe preotul de la Ghidighici să opteze pentru Mitropolia Basarabiei și minoritatea zgomotoasă, asmuțată subtil de ierarhii din umbră cu tot felul de bonusuri și manipulări. Anume acest procedeu tactic, zice interlocutorul meu, este aplicat ori de câte ori o parohie încearcă să iasă de sub ascultarea Mitropolitului Vladimir. Doar că nu mai are randamentul de altă dată, după ce Patriarhul Kiril sprijină războiul împotriva Ucrainei creștine, trimitând subalternii să sfințească tancurile și tunurile agresorilor.
