Pe măsură ce afară se încălzește îmi pun haine tot mai văratice și descopăr prin buzunare măști medicinale de protecție. Ele îmi amintesc unde eram vara trecută și unde ne aflăm astăzi. Cu certitudine trăim “vremuri mai bune”… Da dragă, colega Dumitru Calac, cel cu care ne ciorovăiserăm deunăzi în emisiunea lui Anatolie Golea! Ambii încercam să-l convingem pe Dmitri că au înghițit o nadă alterată conaționalii săi găgăuzi atunci când l-au crezut pe Ilan Șor că va transforma Yeriul în Monaco și au dat voturile pentru candidata parașutată la Comrat. Dmitri apăra dreptul găgăuzilor la eroare recurgând la refrenul Marinei Tauber: UNDE-S VREMURILE BUNE PROMISE DE MAIA SANDU? N-am apucat să-i răspund mai pe îndelete colegului meu de breaslă pentru care am tot respectul. Dar măștile de protecție de prin buzunare sunt o dovadă în plus. Bunăoară o mască cu emblema festivalului de jazz de la Chișinău. Covidul făcuse imposibilă organizarea ediției ordinare, dar Anatol Ștefăneț s-a făcut luntre și punte ca să nu renunțe, chiar dacă pandemia i-a răpit-o pe animatoarea festivalului, soția sa Natalia. Noi, acei care am rămas să trăim după ce covidul a cosit prieteni, rude, colegi ca în câmpul cu păpădii, avem motive să prețuim vremurile bune. Nu e meritul Maiei Sandu? Desigur. Dar la sigur e meritul actualei guvernări că Republica Moldova nu mai este legată de buricul Gazprom-ului! Că nu e încolonată de rând cu Belarusul lui Lukașenko. Haideți să ne imagină ce vremuri era să trăim dacă la președinție rămânea Igor Dodon, acel care încă nu s-a lămurit a cui este peninsula Crimeea și nu zice nici pâs despre crimele de război săvârșite de hoardele rusești. Haideți să ne imaginăm ce vremuri ar da peste noi dacă s-ar împlini visul lui Ilan Șor să devină prim-ministru. Toată Republica Moldova ar fi recroită după modelul de “biznis” aplicat până nu demult la aeroportul Chișinău. Bine a zis Lorina Bălteanu, întrebată de Valentina Ursu ce vrea Ilan Șor. El vrea să facă din Moldova o trăistuță, spunea Lorina, în care să adune bănișori. Scurt și clar. Dacă vom apuca să trăim sau nu vremuri bune totuși depinde nu atât de Maia Sandu, cât de noi. Noi cetățenii avem puterea să-i determinăm pe cârmaci să conducă țara într-acolo unde legile sunt legi, unde drepturile cetățenești și demnitatea sunt pietrele unghiulare ale societății. Și să ne rupem cât mai repede de pacostea imperială care se comportă exact cum zice metafora despre cânele grădinarului – în loc să scoată imperiul din rahatul în care stă până pe sub nas, mai bine îi murdărește pe toți ceilalți.
Minutul lui Vasile Botnaru- NOI CE FACEM CA SĂ VINĂ VREMURILE BUNE?
