Marele duce de Orhei are de ales între Tanda și Manda – (A) să rămână în continuare în Israel, suportând riscurile ce rezultă din starea de război decretată de autoritățile de la Tel-Aviv, sau (B) să-și dea arama pe față cerând azil la Moscova drept răsplată pentru promovarea sârguincioasă a propagandei ostile față de președintele RM, Maia Sandu, și, mai ales, față de cursul proeuropean – opțiune împărtășită de majoritatea cetățenilor în speranța să taie o dată și o dată funia cu care Kremlinul încearcă să țină priponită Moldova Răsăriteană ca să o mulgă de tot ce mai e de muls. În oricare altă țară civilizată poliția de frontieră îl va descoperi pe lista leproșilor, ceea ce ar însemna iar să se împartă, iar să-și cumpere libertatea șubredă și mai mult decât relativă. Vorba lui Nicolae Sulac, vaca e slobodă, dar niciodată nu e liberă. Firește, Ilan Șor ar putea lua în calcul și a treia soluție, poate cea mai realistă – (C) să ia avionul spre Chișinău, cât e lucru cu cinste, astfel încât, direct de la aeroportul care i-a aparținut până adineaori, să se lase escortat la penitenciarul 13, locul de maximă siguranță dar de minim confort. Treaba cu confortul este oarecum recuperabilă – din banii promiși pentru partidele surogat, create ca să-i clocească în continuare ouăle de potârniche, ar putea construi o pușcărie de lux cu sală de biliard și cu oglinzi pe tavanul din dormitor. Cum ne place nouă, vorba lui Prigojin. Iar în sala de baie, în loc de oglindă să fie proiectată non stop fizionomia lui Putin, care să-i amintească de alegerea neghioabă pe care a făcut-o asemeni celui mai netot din gașca celor trei purceluși, metaforic vorbind. Marele duce de Orhei își făcuse socoteală că Israelul este adăpostul cel mai sigur, întrucât premierul Netanyahu a evitat să se alăture la coaliția militară anti Putin – deci autpritățile de la Tel Aviv nu aveau motive să-i strângă cu ușa pe fanii lui Vova măcelarul. În realitate însă dictatorul de la Kremlin dimpotrivă i-a asmuțat abil pe dușmanii Israelului, în speranța că noul focar de instabilitate va determina Occidentul să mai slăbească funia ce se apropie de par. Ah, ce mai surpriză! La fel exclamase deunăzi premierul Pașinean. Urmează probabil rusofilii din Georgia, apoi din Kazahstan, Kîrgîzstan. Iar cireașa de pe colivă va fi Lukașenko, dacă între timp nu dă colțul Vladimir Vladimirovici, căruia, de altfel, lumea bună, cu ocazia recentei zile de naștere, i-a urat să nu mai ajungă la următoarea aniversare. Și doar incurabilii steluțari de la Chișinău continuă să bată metanii în fața nesățiosului căpcăun.
