Dacă DITAMAI Mihail Gorbaciov a acceptat să figureze într-un spot publicitar, care promova, ingenios, o COȘCOGEAMITE rețea de pizzerii* americane, de ce nu i-ar sta bine compozitorului Eugen Doga să facă publicitate unei cârnățării autohtone, DAR și niște bani, firește, care nu-i prisosesc nimănui ?!. Asta o fi fost, probabil, justificarea din capul autorilor scandalosului spot publicitar, care-l prezintă pe marele Doga, chiar din prima fracțiune de secundă, în fața unui morman de cârnați și mezeluri apetisante, ce se transformă, miraculos, într-un pian alb imaculat, la care-și interpretează Eugen Doga una din piesele nemuritoare. Numai că motivarea nu ține! Ea a pleznit ca mațul suprasolicitat al unui caltaboș. Dovadă sunt comentariile și postările de pe rețele sociale (de la tristețe până la furie). Socoteala inofensivă de acasă s-a făcut de doi bani la târg, la fel ca scandaloasa secvență cu purtătorul de nume gastronomic și de stemă, decupată din drapelul național, CA SĂ ÎNFRUMUSEȚEZE fundul sexy, prezentat în stilul cochet-TIK-TOK-ist, cum numai influenserițele siliconate știu să o facă … După cum decurge discuția, valul de mânie riscă să se transforme într-un scandal monstru, de natură să se lase cu o mișcare, fie și temporară (un fel de Occupy sau mini Greenpeace) de boicotare a producției cu marca cârnățăriei ce a plătit spotul. În realitate ar trebui luat la bani mărunți realizatorii capodoperei, care au avut tupeul să-l bage pe Eugen Doga pe post de umplutură într-o reclamă comercială. Ei ar trebui să fie trași la răspundere pentru ultraj, așa cum propun cei mai supărați consumatori de salam, hotărâți, de acum încolo, să devină vegetarieni. Dacă au contat, cu premeditare, pe reacția negativă, creatorii spotului și-au atins scopul cu vârf și îndesat. Deh, nu sunt nici singurii și nici primii, care intră ca elefantul în magazinul de porțelanuri. Micuțul cu bâta, care sparge și distruge totul în jur, doar ca să atragă atenția, celor încă neavizați, că o bancă prestigioasă a lansat un excelent produs bancar, constituie un jalon memorabil pe itinerarul decadenței etice și estetice a producției publicitare. Pornind la drum cu nostima, naiva Mihaela Strâmbeanu, care adusese la bancă canapeaua ca să o amaneteze în schimbul unui credit de consum, piranha din industria publicitară a ajuns la cele mai cinice derapaje. Această specie de maeștri ai manipulării a fost prinsă în insectar de Frederic Beigbeder în romanul său „99 de franci”, publicat în îndepărtatul an 2000. Dar și rusul Viktor Pelevin a studiat fenomenul halucinant (la propriu și la figurat) prezentând rezultatele în romanul „GENERATION P”. Prin urmare, oricine a citit aceste cărți, sau o fi văzut filmul după romanul lui Pelevin, nu ar trebui să-și facă iluzii. Dar nici să uite că Artistul Viorel Mardare (1981-2019), care era pe cale să schimbe macazul, a plecat prematur, fredonând „The Show Must Go On”.
Minutul lui Vasile Botnaru- CÂRNĂȚĂRIA DE LA NORD A SPART MAȚUL ÎN LOC SĂ DEA LOVITURA
