Viața în străinătate este un desert amar. Îți pare că peste hotare viața e mai dulce ca la noi, dar dulceața asta are un gust amar la sfârșit. O spune jurnalista și scriitoarea Valeria Dascăl care de 10 ani locuiește în orașul Viena din Austria.
În cadrul emisiunii Puncte de Reflecție de la Vocea Basarabiei jurnalista a relatat că s-a rupt cu mare greutate și durere de inimă de Republica Moldova.
”Eram bine în televiziune, aveam emisiunea mea la Moldova 1. Credeam că sunt necesară aici, iată asta mă oprea, dar eram necesară și acolo, căci băiatul meu avea 10 ani, intrase să învețe în clasa a treia. Și soțul meu îmi zice: „Nu pot singur să le reușesc pe toate, trebuie să vii, trebuie să vii…” Și iată așa, cu „trebuie să vii”, m-am hotărât să vin, și nu numai din motive familiale, dar și din motivul că era perioada ceea când se stingea lumina și emisia noastră era foarte scurtă, iar emisiunea mea care era de o oră se tot micșora-micșora până ajunsese de 15 minute. Atunci m-am gândit: „Ei, pentru 15 minute nu face s-o mai întind” și m-am dus, și bună dusă am fost. Am stat acolo 10 ani, dar m-am întors, am revenit acasă, deoarece, în toamna anului 2007, a decedat soțul meu și a trebuit să mă întorc acasă, fiindcă eu am o soră cu handicap sever și a trebuit să am grija de ea. Și de atunci, iată, sunt aici, dar episodic plec la Viena, plec la fiul meu, care a rămas acolo”, a relatat jurnalista.
Totodată, Valeria Dascăl a relatat că timp de 10 ani nu a reușit să prindă rădăcină în Austria.
”Eu n-am putut să prind rădăcină acolo, deși am fost 10 ani și eram într-o situație privilegiată, nu trebuia să-mi câștig banul muncind, că eram soție de ambasador, dar eu n-am putut să prind rădăcină acolo, pentru mine toate rămâneau a fi străine, eu mă duceam la gara în care venea trenul din România și ascultam, eram dornică să aud graiul românesc, când cobora lumea din trenul de la București. Dar multă lume se integrează, învață limba. Pe urmă, cum se spune, le place felul cum este aranjată viața, dar oricum ei tânjesc după patria lor, fiecare din ei tânjește după patria lui.
Anume acesta e desertul amar, că îți pare că în străinătate viața e mai dulce ca la noi, dar dulceața asta are un gust amar la sfârșit. Iaca, la sfârșit ai o amărăciune după ce mănânci, se spune că, dacă mănânci multă-multă miere, oricum nu-i bine”, a mai relatat jurnalista.
