În cariera sa, Mihai Ciobanu a înregistrat circa 400 de melodii, a lansat 40 de albume, a scos de sub tipar șase cărți și a făcut turnee în toată lumea. Cântecele lui sunt adevărate lecții de viață, de omenie, de bunătate și frumos, de lumină și speranță… Ele sunt o adevărată antologie a simțirii basarabene și a spiritului românesc. Despre cum e să fii artist în Republica Moldova, dar și observator la toate ce se întâmplăîn țară a discutat colega Valentina Ursu cu interpretul de muzică populară Mihai Ciobanu.
Mihai Ciobanu: Este greu, dar tare interesant.
Vocea Basarabiei: De ce e greu?
Mihai Ciobanu: E greu, pentru că trebuie să ieși în fața spectatorului, în fața celui care are încredere și nădejde în tine că ai să-l bucuri, că ai să-i răscolești sufletul cu un subiect interesant și, mai ales, benefic pentru el, pentru spectator, pentru ascultător și, ca să nu mă dezamăgesc, trebuie de 10 ori să măsor și o dată să tai.
Vocea Basarabiei: Vă decideți ușor că asta e melodia cea mai potrivită pe care trebuie să o interpretați?
Mihai Ciobanu: Nu mă decid ușor, pentru că eu sunt obișnuit să pun la „marinat”, într-un fel, textul și melodia, să le las acolo o perioadă, de mai multe ori…
Vocea Basarabiei: Ca și vinul bun, se maturizează, da?
Mihai Ciobanu: E adevărat. Și trec așa, vreo câteva luni, sunt cazuri când și ani de zile au trecut până m-am hotărât să înregistrez un cântec sau altul. Cu atât mai mult că este nevoie și de o experiență deosebită, pentru că nu fiecare cântec are menirea și cărarea lui pe care trebuie să o mergi, mai sunt cântece de glumă, sunt cântece de jale, sunt balade, doine, romanțe și fiecare în parte necesită un lucru mai special.
Vocea Basarabiei: Și totuși, când zici Mihai Ciobanu, imediat te gândești la „Casa părintească nu se vinde”. Atât de mult a atins coarda sentimentală a cetățenilor acestei palme de pământ?
Mihai Ciobanu: Eu cred că acuma îi perioada asta, eu nu știu dacă îmi va mai ajuta Dumnezeu să pot veni în fața celor care iubesc cântecul popular cu ceva mai interesant, dar au fost perioade, pe timpuri era un cântec: „Mândra mea s-a măritat”, pe urmă „Pe doi ani la revedere”, altă dată – „Codrule, de-aș fi ca tine”, acuma-i perioada cântecului „Casa părintească nu se vinde”, într-adevăr.
Vedem lume amărâtă, lume necăjită, dar cu speranța că va fi și mai bine!
Vocea Basarabiei: Are o viață mai lungă această melodie.
Mihai Ciobanu: Are o viață mai lungă și este și mintea, și darul marelui nostru poet Grigore Vieru și cu asta sunt mândru, sunt fericit că ajunge la lume. Totodată, este și un subiect educativ pentru lumea de la noi.
Vocea Basarabiei: Are acest cântec și un îndemn – să nu se vândă casa părintească. Și unde ne duc gândurile? La cei aproape sau peste un milion de cetățeni ai Republicii Moldova care se află în străinătate, unde își câștigă bucata de pâine, și-au găsit rostul în viață, dar oricum dorul de casă îi macină. Asta spun chiar cei plecați peste hotare și mulți din ei își păstrează casele părintești, iar pe de altă parte, și cei rămași acasă, oricum se transmite din generație în generație că e bine să nu se vândă casa părintească, dar noi ce vedem – case abandonate? Asta e realitatea din Moldova.
Mihai Ciobanu: Așa e, vedem lume amărâtă, lume necăjită, dar cu speranța că va fi și mai bine. Așa toată viața am spus, acum vorbind la subiectul casei părintești, avem un turneu în Canada, la un Festival al vinului „Polobocul de Aur” și mă gândesc de pe acum la oamenii care vor veni la spectacole să-i văd și să simt răscolirea din sufletul lor și gândul celor de acasă, care îi așteaptă și le duc dorul.
Vocea Basarabiei: Ați fost în multe țări unde sunt stabiliți cetățeni ai Republicii Moldova? În câte țări și câte concerte ați prezentat în fața celor plecați?
Mihai Ciobanu: Nici nu mai știu exact în câte țări am fost.Cred că am avut concerte în toată Europa și în Canada, și în Statele Unite; am călătorit în Cuba, Nicaragua, Costa Rica, Portugalia, Spania, Italia, Suedia, Elveția, nemaivorbind de Bulgaria.
„Decât să le plângem de milă, mai bine să le plângem de dor”.
Vocea Basarabiei: Și ce ați citit pe fețele moldovenilor aflați peste hotare, dorința lor să revină sau să rămână acolo unde condițiile de viață sunt mai bune?
Mihai Ciobanu: Pentru cei stabiliți și pe care nu-i mai leagă nimic, nu mai au părinți este mai ușor, ei de-acum s-au acomodat în țara unde își trăiesc viața, dar o parte care încă nu s-au „aclimatizat” în țara adoptivă poată dorul și dragostea față de pământul de unde au pornit, pentru că eu zic, pe de o parte așa, mă refer la copiii mei: „Decât să le plângem de milă, mai bine să le plângem de dor”.
Vocea Basarabiei: Și ai dvs. copiii sunt plecați peste hotare?
Mihai Ciobanu: Așa e. Ne așteaptă după Festivalul „Polobocul de Aur”, să ne întâlnim, mai ales că mai avem o nepoțică, sper să-i facem și botezul acolo, avem și noi niște emoții, niște gânduri.
Eu, personal, dacă trec mai mult de trei săptămâni în străinătate nu mai pot, vreau acasă, orice ar fi și oricât de bine ar fi acolo, eu vreau acasă. Cred că așa sunt „construit” și nu-i cel mai rău.
Vocea Basarabiei: Dar în familia dvs. se discută aici, în Republica Moldova, sau acolo unde-i feciorul?
Mihai Ciobanu: Unde-i feciorul e bine, au tot ce le trebuie – serviciu, mașină, salarii, copii cuminți, învață foarte bine. Eu, personal, dacă trec mai mult de trei săptămâni în străinătate nu mai pot, vreau acasă, orice ar fi și oricât de bine ar fi acolo, eu vreau acasă. Cred că așa sunt „construit” și nu-i cel mai rău.
Vocea Basarabiei: Dar nu v-a convins feciorul, Mihăiță, că „tată, mamă, hai veniți și voi aici cu noi”?
Mihai Ciobanu: Au fost propuneri mai ademenitoare. De exemplu, când am fost în Montreal prima dată în ‘94 era un preot, nu mai este, Dumnezeu să-l ierte, care a convins foarte mulți basarabeni și acum locuiesc acolo.
Vocea Basarabiei: Și au încercat să vă convingă și pe dvs.?
Mihai Ciobanu: Au încercat, dar eu acolo cu cântecul meu drag n-o să pot să-i conving pe toți cei care vorbesc limba franceză, engleză și alte limbi, dar cu graiul meu în Basarabia, în Țara Românească o să mă strădui să fac față.
Vocea Basarabiei: Dar dvs. ați mai avut o melodie cu Grecia, Portugalia, Spania, unde-s moldovenii, vă mai amintiți vreun refren din acel cântec?
Mihai Ciobanu: (Cântă.) Vremea asta-i tare grea,/ Am ajuns și-n Grecia,/ Am ajuns și-n Spania,/ Un bănuț voi aduna,/ Nevasta mi-oi îmbrăca… Versurile și muzica îi aparțin lui Grigore Vieru.
Îmi iubesc satul, poate și de-atâta că are nume de floare, Bujor, și m-am îndepărtat prea tare de copilărie…Mi-e dor…
Vocea Basarabiei: Ați avut o colaborare foarte frumoasă cu maestrul Grigore Vieru. Și vreau să revenim la „Casa părintească nu se vinde”. Dvs. păstrați casa părintească de la Bujor?
Mihai Ciobanu: Așa este, am un frate care locuiește cu familia acolo în casă, cu vreo doi ani în urmă am pus mână de la mână cu frații și surorile și am reparat gardul, am schimbat acoperișul de dragul și în amintirea părinților noștri. Eu am mai făcut cu câțiva ani în urmă o răstignire la fântâna copilăriei, care-i în preajmă acolo lângă noi, în amintirea părinților și în amintirea vecinilor. Îmi iubesc satul, poate și de-atâta că are nume de floare, Bujor, și m-am îndepărtat prea tare de copilărie. Mi-e dor, dar sper că acum, la lansarea cărții, va fi și…
Vocea Basarabiei: Da, să precizăm: artistul Mihai Ciobanu va lansa o carte – „Busuioc pe portativ”. Înainte să intrăm în studio, ne-am amintit că cel care a insistat să apară această carte a fost Valeriu Turea, fostul ambasador al Republicii Moldova în Portugalia, el a fost și în fruntea Biroului Relații cu Diaspora. Nu sunteți la prima carte, câte cărți v-au apărut?
Mihai Ciobanu: Eu, de fapt, nu sunt scriitor, dar așa s-a întâmplat că mie îmi place să fac niște totalizări măcar o dată la 5-7 ani și m-am gândit la prima carte, mi-a propus de la Editura „Museum” de pe atunci Iurie Colesnic să fac o carte cu cântecele mele, intitulată „Codrule, de-aș fi ca tine”, o carte cu 50 de cântece. Și cred că am dat de gust, am mai făcut ceva, se mai întâmplă că se mai fură cântecele unul de la altul și m-am gândit la 50 de ani să mai fac o carte, adică ideea a venit de la Vasile Romanciuc, să editez o carte cu 100 de cântece la Editura „Prut”. Am făcut-o și a ieșit bine, au mai trecut vreo 10 ani și hai să mai fac și volumul doi „Casa părintească nu se vinde”, pentru că s-au mai adunat cântece și acesta-i ca un document care rămâne cu cântece, cu note, cu versuri, cu autori. Mai târziu, iarăși la o vârstă „rotundă”, la o aniversare mi-au propus cei de la Ministerul Culturii să fac o altă carte – „Cântecele de acasă mă poartă prin lume”. Și mi-a plăcut foarte mult această denumire, Tatiana Slivca a făcut această carte și-i mulțumesc și pe această cale, e o carte la care țin mult. Altă dată dna Balaban, care trebuia să iasă la pensie…
E o viață de om între două coperte și m-am bucurat că asta rămâne pentru alte generații. Și las’ să mă judece acei care se pricep și care sunt competenți în ceea ce fac.
Vocea Basarabiei: Claudia Balaban, fosta directoare a Bibliotecii pentru copii „Ion Creangă”…
Mihai Ciobanu: …mi-a spus că trebuie să facem o carte de bibliografie. Eu i-am zis: „Dna Balaban, eu nu sunt scriitor, poate nu trebuie”, dar ea m-a ținut așa vreo câțiva ani, iar la un moment dat îmi spune: „Măi Mihai, eu din cauza ta nu mă duc la pensie, până nu scoatem cartea asta nu mă pot duce”. Eu ziceam că nu știu dacă o să iasă o carte interesantă, dar Domnia Sa m-a convins în cele din urmă. Am adunat, s-a făcut un lucru foarte mare și când am răsfoit cartea, am văzut că, într-adevăr, e o viață de om între două coperte și m-am bucurat că asta rămâne pentru alte generații. Și las’ să mă judece acei care se pricep și care sunt competenți în ceea ce fac.
Vocea Basarabiei: Maestre, dvs. colaborați sau mergeți deseori și peste Prut. Acum mai mult ca niciodată se discută dacă e timpul ca cele două state să se reunifice. Ce punct de vedere aveți dvs.?
Mihai Ciobanu: Sigur, să fie cum a fost odată, că au fost lucruri frumoase și lucruri care ne leagă, și tradițiile sunt aceleași. Chiar nu demult am avut niște spectacole cu Ansamblul profesionist „Constantin Arvinte” de la Iași, unde m-am simțit extraordinar de bine și am descoperit că în orchestră erau o bună parte muzicanți de la noi, care își câștigă pâinea acolo, în această orchestră. Știam că sunt și în orchestrele simfonice de la București, de prin alte localități, de prin alte orașe mari, la filarmonicile din România sunt oameni de-ai noștri care fac față cerințelor și în domeniul artei și astfel ne apropiem. Noi, cei din cultură, cred că am făcut Unirea demult, în comparație cu alte domenii.
Vocea Basarabiei: Și atunci, perspectiva asta de integrare europeană a Republicii Moldova nu mai e atât de sigură pentru mulți cetățeni?
Mihai Ciobanu: Mie îmi pare că făcând lucrurile acestea frumoase este o apropiere mai repede, mai aproape, dacă o să fim împreună.
Vocea Basarabiei: Dar Republica Moldova are o Transnistrie, are o Găgăuzie...
Mihai Ciobanu: Trebuie să lămurim lucrurile ca într-o ogradă – lemnele într-o parte, fântâna în altă parte, fiecare la locul lui și atunci…
Vocea Basarabiei: Dar în jurul mesei?
Mihai Ciobanu: În jurul mesei toți împreună. Și celui care nu știe să mănânce la masă ca lumea, în copilărie se mai dădea cu lingura în frunte și se salva situația, poate nu într-o zi, dar într-o perioadă oarecare…
Vocea Basarabiei: Dar e mai mică distanța de la Chișinău până la Iași, decât să ajungă Mihai Ciobanu la Comrat sau în altă localitate din UTA Gagauz-Yeri?
Mihai Ciobanu: Nu, dar am avut și acolo spectacole, și în Gagauz-Yeri, eram angajat în Ansamblul „Mugurel”, unde aveam norma de spectacole, câte 12 spectacole pe lună și era o perioadă, o lună de zile, de exemplu, aveam 10-12 spectacole în Găgăuzia, la Cernăuți, în zona Cernăuțiului, la Ismail iarăși, în afară de…
Vocea Basarabiei: Dar peste Nistru?
Mihai Ciobanu: Și peste Nistru, la Dubăsari, în părțile celea, Grigoriopol, Bender, Tiraspol, sigur că erau spectacole.
Aș vrea să fie pace pe pământ, în primul rând, și să-și caute fiecare de treaba lui, să facă ceea ce poate mai bine.
Vocea Basarabiei: Dar nu au trecut prea mulți ani, au crescut generații, acum e altă percepție despre ceea ce este și aproape că nu se știe despre ceea ce a fost?
Mihai Ciobanu: Vin alte generații și se mai uită niște lucruri, unii care s-au născut zece ani în urmă, ei cred că tancurile care sunt acolo și munițiile, și militarii ruși au fost de când lumea. Aș prefera mai mult să cânt decât să vorbesc la temele acestea, pentru că nu e treaba mea, până la urmă, dar în suflet sigur că îmi răscolește niște sentimente, aș vrea să fie pace pe pământ, în primul rând, și să-și caute fiecare de treaba lui, să facă ceea ce poate mai bine. Tractoriștii să știe a ara pământul, agronomii să gestioneze lucrările agricole, doctorii să vindece oamenii, iar noi să le cântăm cu mare drag tuturor.
Vocea Basarabiei: Dar mulți își pun întrebarea acum, că e aproape un an de când a pornit această invazie rusă în Ucraina – pe timp de război e bine să se cânte, e bine să se înveselească lumea?
Mihai Ciobanu: Sigur că cântecul este și el o armă și avem cântece pentru toate stările, cântece patriotice, la înmormântări – bocete, cântece de jale, la petreceri la armată la fel, pentru toate situațiile avem cântece, că poporul nostru este talentat și avem interpreți, orchestre, compozitori, poeți extraordinari, așa că, în unele cazuri, putem rezolva lucrurile mai bine decât o politică oarecare.
Basarabenii noștri sunt așa, într-un fel nu dresați, dar din cauza necazurilor, din cauza suferințelor pe care le-au avut pe parcursul anilor, au fost ba ocupați de unii, ba salvați de alții, ba asupriți, foamete, război, deportări ș.a.m.d.
Vocea Basarabiei: Dar mesajele care se transmit prin aceste melodii pe care le interpretați dvs., artiștii, sunt pozitive, ca să domine dragostea, înțelegerea, omenia, iar pe de altă parte, ce vedem noi în realitate, contrastul la ceea ce se cântă, nu?
Mihai Ciobanu: De fapt, basarabenii noștri sunt așa, într-un fel nu dresați, dar din cauza necazurilor, din cauza suferințelor pe care le-au avut pe parcursul anilor, au fost ba ocupați de unii, ba salvați de alții, ba asupriți, foamete, război, deportări ș.a.m.d. și oamenii întotdeauna au fost neutri într-un fel, fără a se exprima vorbind ori strigând, ei au mocnit așa până când alții au izbucnit într-un fel pentru a trece Prutul dincolo, ca să se manifeste, să-și rupă lanțul de la gât și să facă lucrurile frumoase pe care știu să le facă, ori deprinderile, ori ceea ce au văzut la bunei, la părinții lor, cei care n-au putut să le înfăptuiască aici, cred că se duc acolo ori în altă țară. De atâta avem peste tot oameni buni, pe mine așa câteodată mă doare la inimă când văd oameni deștepți în diferite domenii, având spectacole pe unde mă duc, zic, așa de bine i-ar sta omului acesta la noi acasă, așa multe ar face el la noi… Și avem nevoie de ei, dar deocamdată asta e perioada, astea sunt posibilitățile. Dă Doamne să avem noroc și să ne păzească Dumnezeu!
Vocea Basarabiei: Mulți zic că au fugit de sărăcie, dvs. mergeți la nunți, la cumetrii, la petreceri, e sărac moldoveanul?
Mihai Ciobanu: Nu, depinde. Mie mi-e jale de acești care-s neputincioși, care au ajuns la o vârstă, care din anumite pricini au rămas singuri, măcar că îi ajută primăria cu ce poate, în perioada aceasta nu știu cum așa-i doare de tare, e iarnă și unii n-au reușit să-și aducă lemne acasă, n-au de foc, dar văd că se străduie, după cum spun oamenii competenți la anumite emisiuni de acestea, să facă ceva. Ca întotdeauna, nu s-a mai reușit să se facă 100% nimeni, chiar și în artă nu se face 100% așa să-i placă la cel care compune muzica sau la cel care cântă, dar să sperăm că cu ajutorul lui Dumnezeu, cu toată lumea, important e să mai coborâm din mândrie, din aroganță, să știm să ne apropiem de inima și sufletul omului ca să fim înțeleși, să putem să iertăm în unele cazuri niște lucruri, să putem să ne mobilizăm și să ne unim, să trecem peste o problemă sau alta împreună.
Vocea Basarabiei: Dar oful omului vine și de la cuvintele pe care le au majoritatea melodiilor: „of-of-of, inima mea”?
Mihai Ciobanu: Păi, ofurile acestea ca și dorul, ca și necazul, sunt niște lucruri pe care nu trebuie să le gândești, ele vin din suflet și asta e o măiestrie mare, când un cântec se cântă mai mult cu sufletul decât cu vocea.
Eu mi-am dorit totdeauna să găsesc cântece pentru toate gusturile, pentru toți – și despre doctori, și despre armată, și despre dragoste ș.a.m.d. Și nu știu cât mi-a reușit, dar sunt mândru și bucuros de ce am făcut până acum, nu știu mai departe.
Vocea Basarabiei: Bine, dar dacă e mult of, atunci și cetățeanul se împacă cu gândul că trebuie să trăiască cu oftatul?
Mihai Ciobanu: D-apoi nu, depinde de om, că și oamenii sunt diferiți, la ce nivel gândește, la ce nivel judecă, la ce nivel este pregătit pentru un lucru sau altul, pentru că sunt lucruri ca și în cântece. De exemplu, sunt cântece cu la-la-la, parcă ar părea că nu spune nimic, la-la-la, cum cântau oamenii pe timpuri, care nu știau, nu cântau cu cuvinte, dar și el parcă se ascultă, la-la-la, poate nu toți rezistă până la urmă să-l asculte. Bunăoară, tatăl meu, mama cânta cu cuvinte, dar tata numai la-la-la, la sărbători, la hramuri, când veneau finii lor de cununie, când veneau rudele tata nu prea cânta. La altă parte îi interesează cântecele cu mesaj. Dacă e de dragoste – să fie dragoste, să te apuce de inimă, dacă e patriotic – să te salte de pe scaun, dacă e așa, mă rog… Eu mi-am dorit totdeauna să găsesc cântece pentru toate gusturile, pentru toți – și despre doctori, și despre armată, și despre dragoste ș.a.m.d. Și nu știu cât mi-a reușit, dar sunt mândru și bucuros de ce am făcut până acum, nu știu mai departe.
Vocea Basarabiei: Și ultima întrebare provocatoare – artistul și politica, politicul și artistul, când se intersectează interesele lor?
Mihai Ciobanu: Păi știe toată lumea când se intersectează, numai că nu întotdeauna se intersectează, din anumite lucruri, ori de verticalitatea interpretului, ori de nu știu cum să zic, ca să nu zic urât de politică. Politica eu n-am înțeles-o și cred că nici nu are rost să o înțeleg, pentru că sunt unii specializați în domeniul acesta, cum sunt în muzică specializați dirijorii, orchestre, compozitori, poeți și scriitori, așa și în politică. Eu m-aș bucura să le reușească și la politicieni, pentru că sunt și oameni la care țin foarte mult.
Vocea Basarabiei: Cine sunt aceștia?
Mihai Ciobanu: Nu pot să spun acum, ca să nu se supere ceilalți, acum din mers așa să vă dau niște nume…
Vocea Basarabiei: Dar măcar 2-3 nume.
Eu o respect, de exemplu, pe Maia Sandu, pe Iulian Carp îl respect foarte mult și pe alții care…
Vocea Basarabiei: Dar ce a reușit să facă președinta Sandu?
Mihai Ciobanu: Păi, cum ce a reușit? Măcar și investițiile acestea pentru care se duce peste hotare, aduce investiții pentru ca să ieșim din mlaștina aceasta în care suntem. Și împreună cu echipa merge și, mă rog, până la urmă, nu-i om să nu greșească și, dacă mai greșește câteodată ea ori altul, se mai iartă niște lucruri, dar să mergem pe drumul drept, să vedem și noi, călătorind prin Europa și alte țări, ne dăm seama că s-ar putea și aici la noi de trăit mai bine. Și să trăim cu speranță, important e cu pace și sănătate.
