În cea mai nouă ediție „Eurosecuritate”, istoricul Anatol Petrencu a analizat, împreună cu moderatorul Ion Tăbârță, un subiect care revine ciclic în dezbaterea publică: invocarea politică a „identității naționale” pentru a justifica teze revizioniste, între care și cea privind Bugeacul. Discuția pornește de la o așa-zisă „masă rotundă cu pretenții științifice” despre „identitate națională, adevăr istoric, valori și tradiții milenare”, eveniment pe care invitatul îl califică drept politic și provocator, cu accent pe narațiunea „Moldova Mare”.
Contextul: când „știința” devine decor pentru politică
Petrencu spune că nu a fost invitat la eveniment, aflând doar „o știre strecurată în presă”, și subliniază că asemenea inițiative apar, de regulă, înaintea alegerilor, pentru a „zăpăci lumea” și a deturna atenția de la agenda europeană: „Aceste subiecte se reactualizează înainte de alegeri. Scopul lor este să zăpăcească lumea.”
Potrivit istoricului, tema Bugeacului a fost repusă pe masă fără temei istoric și juridic, într-o cheie electorală, sub umbrela unui nou proiect politic de tip „Moldova Mare”.
Invitatul clarifică terminologia: „Basarabia” a desemnat inițial fâșia sudică dintre Dunăre și Nistru; după Tratatul de la București (1812), Imperiul Țarist extinde această denumire la întreg interfluviul Prut–Nistru.
Momentul iunie 1940 schimbă radical configurația: în urma ultimatumului sovietic, URSS anexează Basarabia și nordul Bucovinei, iar trasarea ulterioară a graniței dintre RSS Moldovenească și RSS Ucraineană a lăsat sudul Basarabiei (Bugeacul) în componența Ucrainei sovietice, prin decizii politice, nu etnice. „Republica Moldova de astăzi nu este identică Basarabiei istorice. RSS Moldovenească a fost croită după bunul plac al Kremlinului, cu sprijinul Kievului”, susține istoricul.
Petrencu insistă: noțiunea de „Basarabia” e una istorică, legitimă în planul memoriei și identității, însă Republica Moldova reprezintă altă realitate statală, apărută în logica sovietică (RASSM – 1924; RSSM – 1940). „Suntem basarabeni ca identitate istorică, dar Republica Moldova este succesoarea de drept a RSS Moldovenești, nu a Principatului Medieval al Moldovei.”
De aici rezultă că pretențiile teritoriale construite pe confuzii terminologice între Basarabia, Bugeac, RASSM și RSSM sunt nefondate.
Dreptul internațional după 1945: inviolabilitatea frontierelor
Istoricul reamintește că revizionismul teritorial a alimentat două războaie mondiale. După 1945, ordinea europeană s-a consolidat pe recunoașterea frontierelor existente și renunțarea la modificări unilaterale, principiu consacrat ulterior și de Actul Final de la Helsinki (1975). „Frontierele în Europa sunt politice. Ele nu se mai schimbă prin forță sau invocând majorități etnice. Orice revizuire necesită acordul statelor suverane.”
În acest cadru, teze precum „Bugeacul trebuie să revină Moldovei” nu au acoperire juridică și fragilizează securitatea regională.
Vizionați dialogul integral pe YouTube.
Emisiunea este realizată în cadrul proiectului „Vocea Basarabiei: informații și reziliență informațională românească în R. Moldova”, finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova. Conținutul acestei emisiuni nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
