Așadar, dragi prieteni ai Vocii Basarabiei, Republica Moldova împlinește 32 de ani. E sărbătoare și răsună muzica? Și da, și nu.
Firește, avem niscaiva motive să ne bucurăm, să țopăim, să dăm peste cap un păhărel de vin. Păi, chiar vinurile noastre sunt bune. Simplul fapt că avem o țară, chiar dacă slăbuță, cu o regiune separatistă, tot e un motiv de bucurie. Kurzii, de pildă, n-o au. Sunt și lucruri bune în RM, nu-i așa? Avem un sistem democratic, totuși, avem, repet, vinuri bune, cumetrii sunt în fond oameni OK și te pot ajuta când ai probleme, poți să dai și peste un medic bun, dacă ai noroc, anul are multe zile însorite, deci nu ducem lipsă de Vitamina D, fructele noastre sunt în liniii mari OK, dealurile noastre sunt frumoase. Mai mult, se pare că avem acum, după multă bâjbâială, și o idee națională – integrarea europeană.
La fel de adevărat e însă că avem multe lacune, probleme cronice care s-au tot ținut lanț de-a lungul celor 32 de ani. Nu prea avem sentimentul apartenenței la o comunitate, avem grijă cu precădere de propriile ogrăzi, am avut o clasă politică rapace, pusă pe căpătuială, viciată de traseism, am avut furtul miliardului, nu avem o organizare în planul valorilor și priorităților, avem cultul chilipirului în detrimentul efortului susținut, avem Transnistria controlată de Moscova care e ca o piatră pe umerii noștri. Colac peste pupăză, Ucraina vecină a fost invadată brutal de Rusia, o Rusie agresivă care ne tot avertizează pe mică de ceas. Pericolul planează deci asupra independenței noastre, securitatea noastră depinde de rezistența ucrainenilor. Depinde oare și de noi?
De aceea, aș spune să ne bucurăm în liniște, fără excese, fără focuri de artificii în dricul nopții, fără gesturi ridicole-prostești. Să avem bun-simț. Și să ne gândim la ziua de mâine. Ce putem să facem ca independența noastră să nu dispară? Ce ar mai trebui să facem ca moldovenii de toate etniile să se simtă fericiți în țara lor? E timpul să reflectăm, să reflectăm serios.
