Pe fiecare dintre noi ne pasc ispitele. Câte păcate sunt, atâtea şi ispite. În acelaşi timp, ispita devine un fel de încercare, o verificare a rezistenţei morale a omului.
Să nu creadă cineva că ispitele vin de la Dumnezeu, sunt de la satana. Dumnezeu doar le îngăduie, respectând libertatea omului, şi ele nu depăşesc puterile noastre de ale înlătura.
Credincioşii trebuie să se împotrivească oricărei ispitiri, să fie cu băgare de seamă şi să se roage de a fi izbăviţi de ea.
Însă adesea observăm că unii oameni devin pricină de ispitire pentru alţii. Şi zilele noastre sunt grăitoare în acest sens, căci ispitirea şi păcatul au devenit la modă. Păcatul devine normă şi este recomandat în locul virtuţii.
Regretabil este faptul că mulţi sălăşluiesc în mrejele celui rău şi-i slujesc, fiind ostaşi fideli, racolând suflete spre pierzanie.
Mândria rămâne a fi un prim factor ce-l ispiteşte pe om. Vrem slavă deşartă, putere, avere… Dar toate acestea sunt deşertăciuni!
Să avem curajul de a rezista acestor atentate asupra sufletelor noastreşi să ieşim învingători prin înlăturarea ispitelor, izbăvirea de păcate şi, astfel, vom dobândi mântuirea mult dorită și necesară.
Preotul Octavian Moșin
„Altarul Credinţei”, nr. 17, 2004
