Dacă m-ar întreba cineva, cum e să fii mamă i-asi spune că nu știu. I-aș spune, în schimb, cum e să fii și tată. Tată e mai simplu. Pentru că un tată zgârcit la lacrimi, cum sunt tații, rar când plânge, iar dacă și plânge nu în năframă, dar undeva în adâncul sufletului departe de ochii lumii. Unui tată nu-i este dat să râdă cu privirea cum râde o mamă, atunci când își alăptează pruncul. În schimb, un tată toată viața trebuie să aibă grijă să adune cuvintele în vorbă grea pentru că ea, vorba tatătălui, încărcată cu sfaturi trebuie să fie, iar sfatul e bun atunci când e spus pe îndelete, cu tâlc și nu la repezeală și de mântuială.
I-aș mai spune, dacă m-ar întreba, că m-am străduit să le fiu fetelor mele și mamă, pe cât de mamă poate fi un tată. Că mereu am vrut să fiu cu fetele mele blând, pentru că fete sunt și când vor crește femei, nu se știe peste ce bărbat vor nimeri și ce cuvinte le va fi dat să asculte de la ei. De aceea le-am obișnuit cu dojana nu cu ocara. Când se întorceau de la școală mai întâi le întrebam dacă le este foame, apoi le întrebam ce note au luat. Mai întâi le priveam în ochii lor senini să nu cumva să se fi lăsat peste dânșii norii unei lecții uitate a fi învățate. Dacă m-ar întreba cineva cât de obositoare sunt nopțile unei mame, eu le-aș răspunde, că eram fericit când pe la mieiz de noapte zburătăite de niște vise urâte fetele veneau în patul meu și înghesuindu-se te miri cum, căutau palma mea de căpătâi ocrotitor ca să-și poată depăna mai departe somnul de dulceață a unui copil fără de griji. Iar eu atent, atent coboram din pat și cu mâna amorțită sub obrăjorii lor dormitam alături de pat până dimineață când sosea vremea nesuferită a descâlcirii și impletirii gâțișoarelor. Dacă m-ar întreba cineva. Dar nu mă întreabă. Fetele mele au crescut. S-au îdepărtat fiecaare pe la casele lor. Au și ele, cum aveam eu cândva, gâțele lor de împletit. Somnul copiilor lor de pâzit. Cântecele lor de leagăn de cântat. Fetele mele au devenit mame.
Dacă m-ar întreba. Dar nu mă întreabă.
