Cu douăsprezece zile înainte de summitul pentru pace în Ucraina, găzduit de Elveția, cunoscutul filosof Noah Yuval Harari, autorul bestsellerului internațional Sapiens, publicase un articol, la invitația revistei The Times, în care se adresa direct viitorilor semnatari ai declarației finale aprobate de participanții la reuniune, cu excepția câtorva state. N-am să le enumăr, pentru că surse diferite continuă să dea liste diferite. Și nici nu contează pentru ceea ce vreau să vă spun. De fapt nu eu, ci Harari, cel care își începe articolul cu următoarea constatare – „Noi apreciem la justa valoare genunchii abia atunci când nu mai funcționează. Același lucru se poate spune despre ordinea globală – avantajele spulberate devin evidente abia atunci, când ordinea globală se ruinează, iar colapsul de regulă îi afectează cel mai dur pe cei slabi”.
Nu avem cum să știm dacă profețiile lui Harari i-au determinat pe cei mai slabi să se gândească la genunchii aranjamentului global cât mai sunt în stare funcțională, dând curs inițiativei lansate de Volodimir Zelenski. În cele din urmă, autoritățile de la Kiev s-au mulțumit cu doar trei compartimente tematice ale declarației finale, ca să minimalizeze ezitările statelor reprezentate la summit, pe care rușii le și vedeau ascunse în conul de umbră al Chinei și al Braziliei, dacă nu chiar urcate, pe față, în carul de război al lui Putin. Reducând lista de condiții până la un minim suficient pentru prima ediție a summitului păcii, Kievul nu a lăsat prea mult loc de întors pentru țările care și-au trimis soliile, dar și pentru statele care vor trebui să aleagă de acum încolo cu cine se aliniasă. Cui i se va ridica mâna să voteze împotriva «eliberării prizonierilor de război şi a copiilor deportaţi şi deplasaţi ilega»?! Sau să nege necesitatea de a găsi soluții urgente pentru securitatea nucleară și cea alimentară?
Și totuși câteva state, din cele mai puternice, dacă e să folosim terminologia lui Harari, s-au abținut. Pe motiv că, vezi Doamne, nu a fost invitată și Rusia la summit, refren rostogolit de pe toate colinele propagandistice ale Moscovei. Replica cea mai promptă și mai elocventă a formulat-o cunoscutul jurnalist rus, Aleksandr Nevzorov, cel declarat indezirabil de către administrația de la Kremlin și cercetat penal pentru denigrarea armatei rusești (a mai rămas oare cineva nedenigrat în Rusia lui Putin?). Jurnalistul autoexilat, în Italia, a notat într-o postare pe rețelele sociale că Germania nazistă NU a fost invitată nici la conferința de la Teheran, nici la cea din Ialta, dar nici la trilaterala de la Potsdam. Scurt și clar. Iar pe final să urmăm sfatul francezilor și să vorbim și despre berbecii noștri, cei care se prefac că plouă și mai pretind să se strecoare cumva printre picăturile ploii imaginare. În timp ce jumătate din statele membre ale ONU identifică foarte convingător trei consecințe catastrofale ale războiului și astfel subscriu mutual rechizitoriul înaintat Federației Ruse, în Republica Moldova se gurguță copăcel o ceată de putinteam-iști naivi, care se cred suficient de ocrotiți de Moscova, deci infailibili ca și managerul sectei lor de zurbagii bine hrăniți. Până la proba contrarie când vor face cale întoarsă de pe undeva din Grecia sau din România, descoperind, peste noapte, că singura stațiune balneară la care își pot arăta unii altora tatuajele se află la Sevastopol, iar unicul supermarket la care mai pot face cumpărături nevestele și amantele lor este Piatiorocika de la Leningrad cu mărfuri contrafăcute sau de contrabandă.
