Deportările în masă și foametea organizată începând cu 1941 au reprezentat o modalitate cruntă de umilire și disciplinare a populației din Basarabia și nordul Bucovinei. ”Cei care mai sunt nostalgici după trecutul sovietic nu fac decât să idealizeze un regim criminal”, a menționat președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova, Anatol Petrencu în cadrul unui interviu acordat agenției de presă IPN.
Potrivit datelor oficiale, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 peste 20 de mii de persoane au fost deportate. Soarta lor a fost cruntă. Trimiși la munci silnice în lagărele din Siberia, majoritatea dintre ei nu s-au mai întors la baștină.
”Aici au venit trupele NKVD și au început o adevărată vânătoare a oamenilor. Sovieticii au venit cu ideea dușmanului de clasă, iar basarabenii care erau buni cetățeni ai României au fost numiți lideri burghezi și arestați. Au fost deportați marii proprietari, membrii unor partide politice și 650 de primari, dar și cei mai buni gospodari din sate. Au fost trimiși în Siberia pentru ca societatea să rămână dezorientată, intimidată, înfricoșată și să-i asculte pe noii veniți,” a încercat să descrie Petrencu atrocitățile provocate de către sovietici populației din Basarabia și Bucovina de Nord.
Istoricul Anatol Petrenco a ținut să menționeze că nostalgia unor oameni pentru trecutul criminal sovietic este de neconceput. Pe lângă deportările în masă, populația dintre Prut și Nistru a fost supusă unor umilințe crunte, fiind nimicită prin înfometare.
