Nimic mai firesc decât să vă prezint unul din tradiționalii noștri invitați în altă ipostază, din culise. Și pentru asta l-am invitat pe Vitalie Călugăreanu împreună cu soția dânsului, pe care până acum, recunosc, am văzut-o numai pe rețele sociale, o cunosc din folclorul despre Violeta. Și din start te întreb – de ce Colesnic, și nu Călugăreanu?
Violeta Colesnic: Pentru că atunci când am făcut cunoștință cu Vitalie, deja numele meu era un pic cunoscut în mediul jurnalistic și am decis să rămân Colesnic…
Vocea Basarabiei: Și între timp, Călugăreanu te-a umbrit pe dumneata, a devenit el mai important?
Violeta Colesnic: Eu cred că suntem amândoi importanți.
Vocea Basarabiei: Da, dar el e omul de pe sticlă, el e omul de la DW, el ca și cum îi locomotiva, nu te simți așa?
Violeta Colesnic: Da, dar în spatele unui bărbat puternic este… Violeta Colesnic.
Vocea Basarabiei: Bingo! Și el asta nu ascunde. Vitalie, am impresia că îți place să fii, cum se zice la ruși, подкаблучник (un molâu)?
Violeta Colesnic: O, nu!
Vitalie Călugăreanu: (Râde.) Nu știu dacă e asta, cred că…
Vocea Basarabiei: Dar afișezi așa o vitrină că, vai de mine, ce va zice Violeta?…
Vitalie Călugăreanu: Mie îmi place să mă consult de multe ori în relația și în tot ceea ce facem și uneori ideile pe care le dă Violeta sunt mult mai chibzuite, ca să zic așa, pentru că eu sunt mai repezit din fire, repede vreau să fac, să scap de o problemă, dar uneori e nevoie să frânezi un pic și să vezi ce spune partea cealaltă.
Vocea Basarabiei: Acum întrebarea unuia care procedează la fel. Unii se consultă ca să scape de responsabilitate, că dacă ia o decizie greșită, după aia…
Vitalie Călugăreanu: Au fost cazuri, nu pot să zic că nu s-a întâmplat și așa, dar de obicei noi ne asumăm împreună toate gafele pe care le facem, nu este o… Adică încercăm să rezolvăm problemele care sunt așa…
Vocea Basarabiei: Eu pe toți invitații mei, și noi facem emisiuni despre oameni din domeniul creației, care creează…
Vitalie Călugăreanu: Da, am văzut…
Vocea Basarabiei: Și pe toți îi întreb același lucru, mă interesează sincer, dacă e posibil să lepezi meseria după prag, cum se zice la BBC – când intri la BBC, pui ca paltonul în cui viața personală și opiniile personale și faci meserie. Dvs., ambii jurnaliști, ambii oameni de creație, reușiți să lăsați în cui meseria?
Vitalie Călugăreanu: Dacă am avea profesii diferite, dacă am fi din segmente diferite de activitate, lucrul acesta ar fi posibil, pentru că n-aș vrea, de exemplu, dacă nevasta mea ar fi medic, s-o obosesc cu tot felul de chestii care se întâmplă în jurnalism sau în politica moldovenească. Nu cred că i-ar fi interesant. Dar, fiind ambii jurnaliști, nu poți să eviți subiectele cu care lucrăm în toată ziua și le mai discutăm.
Vocea Basarabiei: Dar atunci când Violeta a făcut articolul despre „fluturașii de noapte”, cum le denumiți?
Violeta Colesnic: Lucrătoarele sexuale…
Vocea Basarabiei: Da, da, lucrătoarele sexuale de pe Skorostnaia sau de pe unde, eu l-am văzut pe Vitalie nu doar îngrijorat, dar cumva și gelos, pentru că dumneata ai dat de-o vână de petrol și el scrâșnea din dinți și te invidia. În sensul acesta, voi aveți și competiție între voi?
Violeta Colesnic: Nu, noi suntem în domenii total diferite. El e bărbatul serios, care are emisiuni serioase, eu scriu mai mult din domeniul medical, de asta cu lucrătoarele sexuale el împreună cu partenerul Elenei Covalenco, cu care eu lucram pe Naberejnaia…
Vitalie Călugăreanu: Ea în calitate de fotograf…
Violeta Colesnic: Da, fotograf.Ei seara ne așteptau să le povestim ceea ce noi am văzut, am aflat, am auzit, adică ei erau curioși să afle totul.
Vitalie Călugăreanu: Bine, noi eram într-un fel liniștiți, dacă pot să zic așa, aproape liniștiți, pentru că poliția era cea care le asigura paza, clar că de la distanță…
Vocea Basarabiei: Fără ca „peștii” să știe, fără să știe atât „peștii”, cât și clientele?
Vitalie Călugăreanu: Da!
Violeta Colesnic: „Pești” nu mai sunt, fetele lucrează fără…
Vocea Basarabiei: Nu mai sunt „pești”? Atunci când scriați, nu mai erau „peștii”?
Violeta Colesnic: Nu.
Vocea Basarabiei: OK! Revenim la subiect.
Vitalie Călugăreanu: Ei s-au retras în mediul online, acolo gestionează afacerea, din câte am înțeles.
Vocea Basarabiei: Poliția le ținea spatele și voi erați siguri că aici era doar curiozitate?
Vitalie Călugăreanu: Da, asta era înțelegerea lor cu angajatorul care a plătit pentru acest proiect, fiindcă a fost un serial de articole despre lucrătoarele sexuale din Moldova. Eram curioși, sigur, pentru că acum ce să zic? Ceea ce s-a scris, ce a scris Violeta în reportaje e 10% din ceea ce a văzut, nouă ni se povesteau acasă lucruri mult mai șocante, de asta zic că eu…
Vocea Basarabiei: Apropo, știți cine primii au scris la subiectul acesta? Viorel Cibotaru și cu Mircea Blajinu (Viorel Cibotaru, care acum e ambasador în Belgia), ei scriseseră primii în vremea ehehehe, în Literatura și Arta au avut un asemenea articol. A fost o bombă, dar de atunci subiectul acesta oricum este foarte…
Violeta Colesnic: E un subiect tabu…
Vocea Basarabiei: Da, e tabu, dar adună like-uri și imediat vizualizări. Și atunci, la substanță, contribuția dvs. la acest subiect în ce constă – vreți să-l mișcați spre legalizare, să fie oamenii mai toleranți? Ce ați urmărit și dacă ați obținut în meseria asta?
Violeta Colesnic: Ceea ce a fost interesant pentru noi să descoperim e că, după ce am publicat reportajele, reacțiile oamenilor au fost deloc cele la care noi ne-am așteptat, adică ei au fost mai toleranți, indulgenți, ei au văzut povestea asta dintr-un alt punct de vedere, că fetele acestea au și ele tot viață, au și ele familii, sunt și ele oameni, nu așa cum sunt considerate de societate.
Vocea Basarabiei: Dar aveți discuții divergente, că de asta mă interesează și eventual o să revenim la interesul acesta, la limita eticului, cum a fost un coleg de-al nostru, care a făcut o întreagă emisiune cu cineva care justifica peliculele porno ș.a.m.d. Și acolo mi s-a părut exagerat interesul acesta, când întreba cât iei pentru o sesiune, mă rog, era cam… Dar aveți divergențe de principiu în subiecte legate de explorarea jurnalistică, începând de la subiecte politice și terminând, de exemplu, cu legalizarea sindicatului lucrătoarelor sexuale sau legalizarea avorturilor?
Vitalie Călugăreanu: Discuții între noi aveți în vedere?
Vocea Basarabiei: Da, între voi, ca doi jurnaliști.
Vitalie Călugăreanu: Da, după primele două reportaje, eu aveam problema asta. Am văzut felul în care ea a abordat subiectul, mie mi s-a părut foarte echilibrat, eu aici m-am temut cel mai tare, să nu se ducă într-o extremă sau alta. Din punct de vedere jurnalistic, eu n-am văzut nimic…
Vocea Basarabiei: Extremele însemnând condamnarea și situarea de partea lor, da?
Vitalie Călugăreanu: Crearea percepției în societate contează foarte mult și eu mă temeam ca nu cumva să existe în percepția oamenilor după ce citesc reportajul, să fie…
Vocea Basarabiei: OK, Violeta a fost echilibrată. Violeta, te întreb pe dumneata: în abordările lui Vitalie politice, când e subiectiv, este el echilibrat, pentru că Vitalie uneori dă senzația că el este Robin Hood, el e de partea celor necăjiți, el numaidecât trebuie să tune și să fulgere, or nu întotdeauna cei care se dau necăjiți sau se dau victime sunt cei care trebuie să trezească compasiunea. Și uitați-vă la marii persecutați care, până la urmă, au fugit la Londra sau nu știu unde și de acolo răspund și dacă ai sta să-i asculți, ei, vai de mine, sunt persecutați, sunt de partea poporului. Dumneata crezi că el are capacitatea să rămână pe mijloc și să nu dea frâu la emoții?
Violeta Colesnic: Uneori mai scapă emoțiile în timpul emisiunii, pentru că mai are câte-o interjecție. Eu îl citesc foarte bine și dacă el se încruntă atunci când vorbește interlocutorul lui, eu știu că el nu este de acord, interjecțiile lui pe care le scapă. Ceea ce îi spun eu uneori că poate e prea dur cu intervievații sau că…
Vocea Basarabiei: Dar în general faptul că nu-și ascunde emoțiile, asta e un non-profesionist, cum crezi dumneata?
Vitalie Călugăreanu: Eu încerc să le ascund…
Vocea Basarabiei: Încerci, și nu reușești?…
Violeta Colesnic: Eu îl citesc foarte bine, nu știu dacă ceilalți sesizează…
Vocea Basarabiei: Și lucrezi la subiectul acesta?
Violeta Colesnic: Nu, altfel nu ar fi el. Acesta-i Vitalie Călugăreanu, așa-i el – cu mimicile, cu gesturile, cu interjecțiile lui.
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Hai să intrăm un pic în casa voastră. Vitalie este omul-orchestră, bărbatul care știe să înșurubeze, să des-șurubeze, mai nou, s-a apucat să vopsească mașina, mi-a arătat că cineva i-a făcut o reparație anapoda. Întâi, Vitalie, te întreb pe dumneata: în timpul acesta nu-i mai bine să călătoriți undeva, să lăsați niște meșteri să se ocupe de asta? Chiar atâta economie faci sau asta e altceva?
Vitalie Călugăreanu: Eu m-am ars de tare multe ori cu tot felul de meșteri. Acesta-i unul din motivele din care eu mă apuc să fac singur lucrurile și acum…
Vocea Basarabiei: Dar niciun otkos de beton nu găsești un meșter să-ți pună, numaidecât să pierzi timpul ditamai Călugăreanu?
Vitalie Călugăreanu: Eu vă asigur că nimeni din meșteri, poate că sunt meșteri foarte buni, care ar face lucrurile calitativ, dar așa cum le-am făcut eu, sunt sigur că nimeni n-o să le facă, pentru că eu știu ce am făcut acolo.
Vocea Basarabiei: Dar nu ți-e milă de timpul acesta?
Vitalie Călugăreanu: Dar nu este un timp pe care…, eu timpul ăsta l-aș fi pierdut oricum, eu fac asta în timpul meu liber. Deci, eu ziua muncesc sau până la ora 6 muncesc din punct de vedere jurnalistic la materialele mele pentru DW și pentru alte instituții pentru care lucrez, după ora 6 până pe la ora 9, 10, uneori până la 3 de noapte fac altceva, în casa mea.
Vocea Basarabiei: Am înțeles. Violeta, și atunci iese că dumneata nu te-ai măritat cu un intelectual pe care îl găsiseși, te-ai măritat cu un mujiciok care umblă după ora 6 cu șurubelnița și ciocanul, și cu svarka, și cu drujba? Asta nu ți se pare cam…
Violeta Colesnic: Mai rău, și eu deja umblu cu șurubelnița, că m-a învățat să fac adezivul ăsta cu mixerul, adică îl ajut și eu, sunt și eu o bucată de bărbat.
Vocea Basarabiei: Dar acesta-i hobby? Și în sensul acesta, aveți repartizare de sarcini?
Vitalie Călugăreanu: Cred că ei i-a fost jale pur și simplu la un moment dat de mine, pentru că da, am forțat un pic, că am făcut „apartamentul” lui Tristan, Tristan fiind câinele nostru, care are o căsuță sub scară.
Vocea Basarabiei: Da, dar în postarea electorală l-ai poreclit Viorel?
Vitalie Călugăreanu: Viorel e băiatul care m-a ajutat aseară să vopsesc mașina. (Râsete.)
Vocea Basarabiei: Scuze, eu am înțeles că Viorel e câinele.
Vitalie Călugăreanu: Nu, Tristan e câinele și i-am făcut „apartamentul” acesta, „apartament” în ghilimele, că o să zică lumea…
Vocea Basarabiei: Cușca…
Vitalie Călugăreanu: Dar nu e o cușcă, e o debara care s-a format automat sub scară și am zis că e bine s-o folosim așa, hai s-o facem frumoasă, ca să fie ușor de măturat părul câinelui ș.a.m.d., am pus teracotă pe jos, am făcut pereții frumoși ca să-i fie plăcut și lui Tristan.
Violeta Colesnic: Eu dimineață m-am descălțat când am intrat la Tristan…
Vitalie Călugăreanu: Da, mă rog, chiar îi frumos acolo. Și am forțat un pic, fiindcă mă grăbeam, să mă apuc de altele, că aveam și altele de făcut.
Vocea Basarabiei: Deci, ca în povestea cu supa din coadă de topor, așa?
Vitalie Călugăreanu: Și eram așa, cam ucis la un moment dat, și ei i s-a făcut jale și a venit și-mi făcea cleiul măcar, așa că m-a ajutat.
Vocea Basarabiei: Dar trec de aici la întrebarea, iarăși, firească după mine. Există repartizare de roluri? Voi sunteți mai tineri ca mine și Violeta cred că e un exemplu de emancipare, prin modul în care te prezinți pe rețele și în public, dacă ați depășit și cum ați depășit repartizarea rolurilor, mai ales cum ați reușit să nu insistați pe roluri masculine și feminine, care, din păcate, la tineri mult mai tineri ca voi sunt încă prezente, așa, repartizări patriarhale? Și ați văzut, a ajuns chiar în campanie iarăși să fie sancționat genul acesta de abordări? Într-un raport de monitorizare în mod special este sancționat sau apostrofat un mesaj de acesta sexist. Hai să-i spunem pe nume, lui Țîrdea i s-a reproșat că a folosit mesajul acesta cu trimitere la Maia Sandu și însemnând că femeia trebuie să stea la bucătărie. Iată, dacă considerați că aceasta e o sarcină jurnalistică sau pur și simplu voi vă trăiți așa viața și cum credeți că experiența voastră de depășire a acestei psihologii, mentalități poate fi utilă pentru cei care se uită și poate ar vrea să se debaraseze de percepția asta a bărbatului și a femeii în roluri, că femeile nu știu să conducă, bărbații nu trebuie să spele blidele?
Violeta Colesnic: Eu pe rețele promovez asta, adică Vitalie poate să facă ciorbă, eu pot să fac adeziv; Vitalie poate să facă ordine, eu pot să mă duc cu fetele la saună. Adică la noi nu-s împărțite funcțiile pe roluri, că asta trebuie să facă bărbatul, dar asta…
Vocea Basarabiei: Dar, bobinând filmul, cum ați ajuns la asta? Asta pe mine mă interesează.
Violeta Colesnic: Natural…
Vitalie Călugăreanu: Nu cred că noi am avut o discuție și am zis: „Iaca, eu o să fac asta, dar tu faci asta”, asta vine automat.
Vocea Basarabiei: Da, dar este un punct de pornire? V-ați întâlnit, v-ați iubit, v-ați cunoscut, atunci nu aveați contractul sau convingerile voastre nu erau formate astfel ca să ziceți: „Noi ne înțelegem ca să nu fim sexiști”. Cum s-a dezvoltat atitudinea asta, ce factori contribuie, cum credeți? Un factor fiind sigur că backgroundul, familia, cred că și în familie ați văzut niște relații firești, dar ce factori încă?
Violeta Colesnic: Probabil că mie îmi era lene într-o zi să fac mâncare și a făcut Vitalie sau lui într-o zi i-a fost lene să care un sac și l-am cărat eu. Nu știu, la noi…
Vitalie Călugăreanu: Noi chiar nu avem…
Violeta Colesnic: Chiar nu știm ce să vă spunem…
Vitalie Călugăreanu: Asta nu știu, a venit automat, mie îmi place să fac mâncare. Eu nu fac mâncare la plită în casă, mie îmi place să fac mâncare afară și dacă îmi vine pofta de ceva făcut la foc afară, e clar lucru că eu mă duc să fac asta, că mă pricep și îmi place să fac asta.
Vocea Basarabiei: Acum, spre surprinderea mea, mi-au spus oamenii aceștia că au două fete de gemene, care au împlinit 22 de ani (azi nu-i luni, azi putem să spunem vârsta lor).
Vitalie Călugăreanu: Da!
Vocea Basarabiei: Uitați-vă la ei, așa-i că e incredibil că au copii atât de maturi? Ca și mine, au început de cu vreme și mie acum nu-mi vine să cred că am nepoată de 18 ani. Spuneți-mi, vă rog, cum a fost ipostaza asta de părinți, mai ales a două fete de gemene? Iarăși lor – și asta pentru spectatorii noștri e util și interesant – cum li se transmite setul acesta de „principii și valori”, ce trebuie să iubească, ce trebuie să urască, care sunt liniile roșii ș.a.m.d.?
Vitalie Călugăreanu: Noi ne-am făcut un obicei chiar de când fetele erau destul de mici și am numit obiceiul acesta „ședință de partid”. Deci, când veneau fetele de la școală sau de la grădiniță făceam „ședință de partid”, toată lumea ieșea de prin camere, venea la masă, mâncam, beam un ceai și povesteam ce s-a întâmplat în ziua respectivă, ce probleme au apărut și cum le soluționăm. Noi tot timpul am comunicat cu copiii noștri.
Vocea Basarabiei: Dar nu în sensul de raport: „ia spune-mi ce note ai luat”, dar pur și simplu vă povesteați?
Vitalie Călugăreanu: Raport, da, dar, mă rog, în formă de joacă, dacă pot să zic așa. Sau asta venea automat prin nemulțumirea lor că „iaca, mi-a pus nota 7, dar eu am meritat mai mult”, chestiile acestea le aflam din discuții, fără să punem întrebarea direct. Da, prin comunicare, cred că asta…
Vocea Basarabiei: Dar pe măsură ce creșteau și ajungeați la subiecte tipic feminine – relația cu băieții, asta tot la „ședința de partid”?
Vitalie Călugăreanu: La aceeași masă le-am discutat pe toate.
Vocea Basarabiei: În prezența lui Vitalie?
Violeta Colesnic: Da!
Vitalie Călugăreanu: Eu bănuiesc că ele mai au discuții, înțeleg că au un grup între ele, fetele…
Violeta Colesnic: Avem chat-ul nostru…
Vitalie Călugăreanu: Da, și este chat-ul familiei, unde discutăm toți, dar bănuiesc că au discuții, nu mă deranjează și e OK să fie așa.
Vocea Basarabiei: Cel mai important e să obții încrederea asta a copiilor, ca într-o situație dificilă, de orice natură, să ai încrederea că au să vină la tine. Cum asta ați obținut? Spuneți-ne chiar cu titlu de sfat pentru alții.
Violeta Colesnic: Eu le spun și prietenelor mele că e tare importantă ora asta de discuții în familie, în fiecare zi după lecții, seara. Noi aveam obiceiul vinerea să stăm toți cu chipsuri, Coca-Cola (chestii nesănătoase) la televizor, fetele știau că au dreptul la o zi din lună în care ele pot să spună: „Eu azi nu vreau la școală, rămân acasă” și ele rămâneau acasă.
Vitalie Călugăreanu: Nu din lună, o zi din an…
Violeta Colesnic: Nu din an, se întâmpla mai des.
Vitalie Călugăreanu: De obicei se întâmpla iarna, când ele veneau și ne trezeau…
Vocea Basarabiei: Chiar dacă nu se foloseau, ele știau că au dreptul.
Vitalie Călugăreanu: …vedeau că afară e zăpadă și-i frig, și: „se poate azi noi să nu ne ducem la școală?” Zic: „da”. Trrrrrrrrr, se duceau fuga în pat (râde).
Violeta Colesnic: Ele au avut libertate la noi, au avut și libertate, au avut și severitate.
Vocea Basarabiei: OK! Iată, libertate vs. disciplină, cum e posibil așa ceva?
Vitalie Călugăreanu: Responsabilități.
Vocea Basarabiei: Dar spuneți-ne cum se numesc, că-i păcat să nu vorbim și despre asta.
Vitalie Călugăreanu: Camelia și Gloria.
Vocea Basarabiei: Camelia și Gloria, așa…
Vitalie Călugăreanu: Noi am reușit să le impunem o anumită stare prin faptul că le-am delegat responsabilități – să hrănească motanii, să aibă grijă de câine, să mă ajute la tuns iarba…
Vocea Basarabiei: Precizăm că voi aveți casă la sol.
Vitalie Călugăreanu: Da. Deci, noi am încercat să le implicăm în treburile casei, ca să zic așa, în casă – la curățenie, la făcut mâncare. Deci, ele când au plecat de acasă știau să facă tot. Când au terminat 9 clase, aveam noi așa o tentație de a le trimite în România, dar eu atunci mă temeam, nu eram sigur că ele sunt pregătite pentru chestia asta.
Vocea Basarabiei: Adică în sens că să fie autonome?
Vitalie Călugăreanu: Da. Și am zis că hai să continuăm aici pentru că să mai crească și acum când…
Vocea Basarabiei: Dar acum ambele sunt în România?
Vitalie Călugăreanu: Ambele sunt în România, una lucrează în București, la o companie foarte mare, peste 10 mii de angajați în IT, cealaltă face masterul la Oradea, tot în IT. Și sunt fiecare, cum s-ar zice, deja aproape că la casa lor. (…)
