Bine v-am găsit și bine ne-ați găsit cu noi oaspeți la noi, la Vocea Basarabiei, în zi de sărbătoare, când dvs. ați scos din frigidere sau, dimpotrivă, ați pus la rece șampaniile, vinurile, răciturile, cei care nu țin post; cei care țin post, sigur că au să mai zăbovească. Și atunci ia să vedeți ce musafiri mi-am găsit eu astăzi: un fost coleg jurnalist, care s-a reprofilat profitabil, foarte reușit, și soția dânsului. Aș fi zis mai curând invers, dar mai bine îl cunosc pe Andrei Cibotaru și soția dânsului, Dina Zaiaț.
Dina Zaiaț: Și ea fostă colegă…
Vocea Basarabiei: Fostă colegă și ea. Unde am lucrat noi împreună?
Dina Zaiaț: N-am lucrat împreună, dar suntem din jurnalism, în general.
Vocea Basarabiei: A, din jurnalism, asta-i de la sine înțeles, pentru că Zina este jurnalistă, continuă să fie jurnalistă, n-a schimbat meseria, spre deosebire de Andrei. Andrei s-a plictisit și a devenit specialist în promovarea, în gustarea, în expertizarea vinurilor, o meserie jurnalistică, de fapt, pentru că nouă ne lipsesc cronicile de restaurant, cronicile de vin. Și Andrei face acest pionierat în domeniul jurnalisticii gastronomice.
Andrei Cibotaru: Enogastronomice.
Vocea Basarabiei: Enogastronomice… Eu am inventat, apropo, suntem și pe linia asta rude, pentru că eu am inventat termenul „oenografie”, desenând cu vin, am inventat și termenul „oenografie” și lumea l-a luat pe bune și-l folosește, dar eu pretind că-i o chestie artificială, dar, în fine, pentru că e sărbătoare încercăm să nu fim gravi. Voi nici nu aveți cum să fiți gravi, că lumea vă știe, cum se zice…
Andrei Cibotaru: Ca oameni neserioși…
Vocea Basarabiei: Da, uite, eu aș fi folosit un cuvânt și mai colorat – hliziți. Adică vă hliziți mereu și-mi place foarte mult că nu vă luați viața în serios, chiar dacă o trăiți, evident, ca toată lumea, în serios. Întâi și întâi să vorbim despre jurnalistică, pentru că totuși suntem pe acest teren. Uneori, când mă întreabă pe mine cineva într-o atmosferă comparabilă, eu zic: „Dle, meseria noastră presupune ca noi să ne distrăm de banii voștri”. E adevărat? Cam așa e meseria noastră, că noi ne hlizim, noi ne producem, mai ales în entertainment, de banii oamenilor, mă rog, ca și fotbaliștii, dar spuneți-mi, vă rog, și Dina în special, care faci d-ta producție, dar producția însemnând TV, de fapt, ești dumnezeul din culise care decide încotro se mișcă mesajele. Câtă responsabilitate socială trebuie să aibă jurnalismul astăzi și cât entertainment, dacă nu este o contradicție în general în ziua de azi să te distrezi când la doi pași e un război, când oamenii au necazuri sau când noi facem show chiar din necazuri? Mergeam la emisiune și ascultam o relatare pe un post de radio super-respectat de mine, care făcea o relatare despre câinele care a găsit copilul sub ruinele internatului acela și jurnalista, după ce a descusut situația cu câinele, cum a găsit, după asta trece foarte frivol, aș zice: dar câți ani s-a antrenat câinele, dar cum îi specializat? Adică a lăsat la o parte tragedia oamenilor și s-a apucat să descoase fenomenul câinilor care lucrează. Mie mi s-a părut asta atât de reprezentativ că noi, jurnaliștii, cu ușurință trecem peste frontierele acestea și, din păcate, facem show din tragedii, ne interesează lucrurile acestea de culise mai mult decât suferința oamenilor sau nu?
Dina Zaiaț: Hai să începem cu faptul că mie mi se pare că oamenii se distrează din timpul nostru, invers, în sensul în care noi nu avem sărbători, lumea mă întreabă: „Dar tu nu ai vacanță?” – „Păi nu am vacanță…”
Vocea Basarabiei: Iaca ai venit acum…
Dina Zaiaț: …că cine o să iasă în emisiune pe data de 31 sau cine o să se uite la televizor? Noi lucrăm de sărbători, noi nu avem zile de naștere, noi nu avem weekenduri. Jurnalismul, în general, este o meserie care implică aproape zero timp liber și timp personal. Și cei care au familii sunt norocoși, pentru că de multe ori oamenii nu reușesc să se regăsească, pentru că nu au viață personală, nu au timp. Chestia asta cu divertismentul eu cred că e extrem de necesară anume în această perioadă, pentru că îi război și toate nevoile care sunt în general în jur sunt extrem de stresante și produc anxietăți, de aceea noi avem nevoie de divertisment. Nu știu dacă în contextul acesta exact la 2 secunde, 30 de secunde distanță să se discute ceva despre câinele acela, dar eu cred că divertismentul e extrem de necesar. Despre calitatea lui, cred că deja e altă temă, da, divertismentul trebuie să fie de calitate, asta-i foarte important.
Vocea Basarabiei: Dar cum să-l faci de calitate, când nu ai buget? Că omul care zapează și se uită la ruși, se uită la…
Dina Zaiaț: Asta voiam să spun. Noi în Moldova avem, și acum lucrurile un pic s-au normalizat, 3-5 ani în urmă noi practic nu aveam divertisment, erau 2-3 emisiuni la televiziune și lumea a trecut pe online. Și, respectiv, producția a început să sufere, au venit americanii, au înțeles că e nevoie de divertisment, s-au băgat niște bani, niște granturi așa și câte ceva, niște emisiuni noi au început să se facă la televiziunile noastre, inclusiv pe online, sunt producții care nu merg la TV, dar se fac independent de niște studiouri online și eu consider că asta este foarte bine.
Vocea Basarabiei: Dar în acest moment, când faci divertisment, iată d-ta simți presiunea acestei obligații de a fi o instituție socialmente utilă, adică responsabilitatea businessului și a jurnalismului?
Dina Zaiaț: Da, desigur! Uite, ultimul proiect pe care l-am făcut – Travel show – „Check In Show”, unicul Travel show din Moldova, noi nu l-am făcut doar hi-hi, ha-ha, uite, te duci în Europa și vezi ceva frumos, în Italia mănânci paste și din toate acestea, deși și astea tot au fost. Noi cumva am încercat să arătăm oamenilor ce înseamnă Europa într-un mod distractiv. Ce înseamnă Uniunea Europeană, care-s legile acolo? Cum funcționează, de exemplu, sistemul de învățământ din Finlanda, care este unul din cele mai bune sisteme de învățământ din lume? Sau care e sistemul de pensionare din Danemarca, care iarăși e unul din cele mai bune sisteme. Deci, travel cu hi-ha-ha, divertisment, dar, ca printre altele, mai povestești ceva util omului. Divertismentul nu-i neapărat doar glumă și niște lucruri superficiale, nu, poate să fie și social, și util, și interesant.
Andrei Cibotaru: Sau cu elefanții din Thailanda…
Dina Zaiaț: Da, sau în Thailanda mai mulți ani în urmă am povestit că nu-i bine să călărești elefantul. Ca elefanții să fie călăriți, ei sunt chinuiți de mici și am zis că noi o să mergem la o așa-numită casă de pensionare a elefanților, și am povestit despre problema aceasta. Divertismentul tot poate fi util, tot poate fi social…
Vocea Basarabiei: Sau cămilele care se răzbună atunci când li se suie cineva între gheburi. O să insist pe subiectul acesta, dar nu înainte de a-l întreba și pe Andrei. Andrei, noi ne cunoaștem de la BASA-press, unde erai jurnalist-economist și erai omul faptelor, și noi acolo încercam să scriem în general fără adjective. Înțeleg că te-ai chinuit în cușca aia a faptelor și a cifrelor, presat de Vlad Bercu, care spunea: „3 cifre, nu mai mult” și acum ești în zbor liber. Totuși, unde ești d-ta mai firesc, unde te simți mai bine?
Andrei Cibotaru: Eu am avut noroc de mentori buni – și de dl Bercu, și de dvs., pentru că am plecat, într-adevăr, de la PIB-ul și rata de creștere a investițiilor și a exporturilor pe care le știam și prin somn, și previziunea guvernamentală, și a FMI-ului ș.a.m.d. și am ajuns într-un domeniu tot al economiei, până la urmă, pentru că industria vinului face parte din economia noastră și sunt și aici cifre, dar îmi place mai mult să mă regăsesc acum cu metaforele acestea oenologice, cu piruetele, cum le spun eu. Și, până la urmă, să revenim la începutul dvs. cu profesia de jurnalist în Republica Moldova, spuneam și anterior, critica asta, cronica de vin lipsește sau nu este atât de dezvoltată ca în țările cu tradiții, cum ar fi Franța sau Italia. Dar descrierea despre enogastronomie și enogastronomia, spre deosebire de oenografie, termenul nu știu dacă l-ați inventat sau a existat, enogastronomia este un termen dedicat, nu este inventat acum. Și în plus, îmi face plăcere, recunosc, eu mă distrez pe banii oamenilor.
Vocea Basarabiei: Dar oenografia, în general, a rămas în urmă impardonabil față de industrie. Adică, industrie avem, dar nu avem bloggeri, n-avem, de exemplu, connoisseurs, care să vorbească în stilul tipului Parfionov din „Namedni” și când îl vezi, dle, rusul ăsta, care are vin numai la Krasnodar, cunoaște atât de bine și povestește atât de savuros, și eu chiar îți mulțumesc că ai făcut acest pionierat. Acum, cât de profitabil este acest gen de jurnalism și iarăși să trecem la profitabilitatea jurnalismului în general, pentru că aceasta-i o temă de discuție, când oamenii se uită: „A, voi vă plimbați, faceți travel, dar noi cotizăm acolo”…
Andrei Cibotaru: Da, foarte bună temă ați atins. Nu e chiar ceva de glumă sau să glumim, să râdem, pentru că e dureros, tocmai vorbeam cu Zina în mașină când veneam încoace, lumea consideră că trăim boierește, într-adevăr, mergem la restaurante, călătorim și, bunăoară, ghidul de vinuri, pe care l-am scos acum, când îl ia un om simplu crede că, uite, dle, și publicitate…
Vocea Basarabiei: Nu-i zice „simplu”, oamenii sunt complicați, neavizat, un om neavizat… (Râsete.)
Andrei Cibotaru: Și eu am spus că nu înțelege nimeni, până la urmă, care este arhitectura economică din spatele unei reviste, ce înseamnă să plătești tipografia, ce înseamnă toate celelalte și când ți se pare că ai scos-o la capăt…
Vocea Basarabiei: Ești la minus…
Andrei Cibotaru: Da, ieri am încheiat negocierile cu librăria care va pune în vânzare și zic, uite, cam jumătate din sumă se duce la librărie. Și dacă credeți că vânzările sunt foarte mari, păi, uite, prima partidă e de 30 de reviste, înmulțit la prețul pe care îl iau eu nu tipografia, iese 3.000 de lei.
Vocea Basarabiei: Oamenii „simpli”, cum le-ai zis sau neavizați, ar fi bine să se gândească și să facă asociere cu ziarul. Atunci când ziarele anunță scumpiri, ei spun „vai de mine!…”, dar nu știu cât le cere poșta pentru difuzare, cât costă hârtia, de unde se aduce, poligrafia ș.a.m.d. Cred că ar merita să afle un pic și eu chiar i-aș îndemna să intre în culisele, de exemplu, producției televizate – cât costă o producție televizată în situația în care plăcinta asta a publicității era 10 milioane cândva, în vremurile bune, da? Piața publicitară avea la dispoziție 10 milioane de euro și acum a coborât la cât, la 7-8 maximum?
Dina Zaiaț: Eu de vreo 3-4 ani sunt mai departe de televiziune și de tot ce se întâmplă la televiziune, pentru că sunt mai mult pe internet. Deci, toată istoria asta cu internetul supraviețuiește datorită granturilor, pentru că cei care dau bani pentru publicitate vor cifre foarte mari, or la noi piața este foarte mică și-i foarte greu să iei, de exemplu, 100 de mii de vizualizări sau 500 de mii de vizualizări, mai ales dacă ești la început, concurența pe YouTube este enormă, ne „mănâncă” românii, și moldovenii se mai uită și la ruși, deci e destul de complicat.
Vocea Basarabiei: A, românii „mănâncă” moldoveni?
Dina Zaiaț: Un pic din piața asta, un pic din tort, da, o felie din tort. Eu am vrut doar să vă povestesc un caz, deci, același „Check In Show”, Travel show-ul nostru, care a fost făcut din entuziasm, pentru că noi am plecat din televiziune, fiindcă la televiziune nimeni nu voia să riște să facă asemenea produs, pentru că el este foarte costisitor, tu nu ai doar cheltuieli locale, tu ai cheltuieli peste hotare – cazare, mâncare, diurne și multe altele…
Vocea Basarabiei: Și atunci ți-ai luat bocceluța și ai făcut propria întreprindere?
Dina Zaiaț: Da, cu datorii mari prin tot orașul, deci nu știam în ce mă bag, dar nu contează…
Vocea Basarabiei: Deci, cam așa cum Andrei a făcut acest ghid de vinuri?
Dina Zaiaț: Cam așa, da, ca să înțelegeți despre profitabilitate și bugete. Și la un moment dat am găsit un grant, deci, prima dată s-au dat bani pentru divertisment, niciodată în Moldova bani pentru divertisment până în momentul cela, acum 3 ani, nu s-au dat. Și au venit niște experți de la Londra, unul de pe la BBC, altul de pe la CNN, pe scurt – consultanți extrem de buni, și ei s-au așezat și s-au uitat la noi, 3 pui de rândunică prăpădiți și ne-au întrebat: „Bine, dar voi primul sezon din ce bani l-ați făcut, câți?” Zic: „Nu știu, vreo 2 mii de euro acolo i-am adunat și am făcut 10 serii din banii noștri, cumva”. Ei s-au uitat unul la altul foarte mirați. „OK, dar câte zile voi filmați?” – „3 zile…”, mai mulți bani pur și simplu nu aveam.
Vocea Basarabiei: Deci, povestea e că nu filmați noaptea?
Dina Zaiaț: La ei, 3 zile se duce producătorul înaintea echipei nu să filmeze, ci să vadă situația de prin oraș, să înțeleagă cum se mișcă echipa și se mai filmează încă o săptămână după asta. – „Dar câți oameni sunteți în echipă și ce camere aveți?” Zic: „4. Iată, eu, producătorul, operatorul și băiatul care montează”. Deci, la ei echipa care pleacă peste hotare e compusă din 6 oameni, ca să înțelegeți despre bugete. „OK, dar ce cameră aveți, dar ce mai aveți?”… Ei atât de mult s-au mirat că noi am făcut cu 3 oameni și 2 mii de euro un ditamai sezon, când la ei o serie costă 60 de mii de euro sau 100 de mii de euro, ca să înțelegeți despre piață și despre bugete și au zis că noi suntem nebuni…
Vocea Basarabiei: Dar ceea ce s-a văzut pe sticlă e comparabil?
Dina Zaiaț: Da, a fost foarte decent, ei s-au mirat foarte mult și noi am fost primii care am luat banii și au zis: „Haideți al doilea, al treilea sezon, voi sunteți bravo, mergeți înainte”.
Vocea Basarabiei: Și aici – întrebarea firească a unui om neavizat, care stă dincolo și întreabă: ce te motivează să-ți complici viața? De ce n-ai stat în continuare la o televiziune, să fii producător?
Dina Zaiaț: Pentru că acolo nu-mi este interesant, pentru că nu mai poți să faci 20 de ani Prima oră, nu mai poți să faci un matinal de care te-ai plictisit, pentru că online-ul deja vine cu așa produse interesante și înțelegi că televiziunea nici peste 20 de ani n-o să-și permită sau n-o să vrea, n-o să aibă curajul să le facă. Deci, ce face televiziunea acum? Lansează „Pole ciudes”. Mă scuzați, un proiect american, care deja e învechit, care a fost lansat în anii ‘60. Noi lansăm produse vechi, de 40 de ani? Serios? Online-ul deja are produse atât de interesante și tu vrei să faci ceva mult mai interesant, dar televiziunile nu au curajul acesta și nici buget, și nici manageri care să se intereseze de lucrurile acestea.
Vocea Basarabiei: Și nici oameni ingenioși, sorry.
Dina Zaiaț: Și nici echipe, nici oameni. Deci, toți lansează niște producție care nu-ți este interesantă.
Vocea Basarabiei: Și d-ta te arunci de pe piatra asta în gol, da?
Dina Zaiaț: Da, cam așa am sărit.
Vocea Basarabiei: Fără ca să știi ce faci, dar satisfacția, retribuția principală care este? Iată, de exemplu, călătorești?
Dina Zaiaț: Faci ceva interesant și călătorești, da, nu-i ca și cum chiar călătorești, e muncă, adică noi plecăm pe 3 zile, noi nu dormim, am filmat un sezon în iarna trecută prin frig în Estonia, în Finlanda am înghețat, e foarte greu să filmezi, pentru că îngheață camerele, afară e minus 20, minus 15, minus 10…
Vocea Basarabiei: Și voi oameni de sud…
Dina Zaiaț: Da, și noi oameni de sud. Da, nu am ales deloc destinațiile bine, din păcate, trebuia un Zanzibar ceva, dar ai satisfacție că tu faci ceva interesant, e o producție curioasă, într-adevăr, să faci un Travel show pe care nimeni la facultate nu te-a învățat să-l faci. Travel show nu exista, tu trebuie să înveți singur…
Vocea Basarabiei: La facultate nici necrolog nu s-a învățat…
Dina Zaiaț: Nu, la facultate nici știre nu știam cum se face când am ieșit de acolo, dar, mă rog…
Andrei Cibotaru: Like-uri multe.
Dina Zaiaț: Da!
Vocea Basarabiei: Apropo de internet și o să-l întreb și pe Andrei, pentru că el tot păcătuiește, cochetează, comite, nu știu ce face el pe internet. Intrăm un pic în culisele acestea, mitul acesta că, de exemplu, soția unui foarte cunoscut jurist își prezintă ambianța și covorașele, și ușile, și mânerele și adună cu asta zeci de mii de vizualizări și după asta monetizează sau altcineva care își arată mașinuța în interior, într-adevăr, așa e? E foarte simplu să devii influencer sau blogger de succes și să crească acolo contorul, și imediat să-ți curgă banii?
Dina Zaiaț: Deja nu, cu 5 ani în urmă a fost…
Vocea Basarabiei: A fost așa ceva?
Dina Zaiaț: Un cont de Instagram era simplu, da, pentru că concurența nu era foarte mare și, dacă te deosebeai un pic, de exemplu…
Vocea Basarabiei: Făceai un scandal, de exemplu…
Dina Zaiaț: Nu, neapărat! Uite, eu când am apărut pe Instagram, și am apărut doar pentru ca să-mi pot promova produsele, cu scop de promovare a aceluiași „Check In Show” și alte emisiuni pe care le-am făcut, fundalul era glamour, iute, mașinuțe, coafură și am apărut eu care am început să critic toate lucrurile acestea, de exemplu, care nu-mi plac – buze umflate, cosmetice, fete care toată ziua umblau pe la salon, și am venit cu niște chestii sociale, ecologice, un pic mai jurnalistice, cumva așa m-am deosebit, cumva așa a crescut contul.
Vocea Basarabiei: Dar de ce ai vrut să faci asta?
Dina Zaiaț: Pentru că așa sunt eu.
Vocea Basarabiei: Ești feministă?
Dina Zaiaț: Sunt! Dar așa sunt eu, eu n-am încercat să fac ceea ce nu sunt, adică asta-i viața mea, am arătat viața mea și am spus acolo ce cred eu despre unele lucruri, nu m-am prefăcut, și s-a adunat o comunitate în jurul meu. Acum, la 5 ani distanță, e foarte greu, inclusiv mecanismele și algoritmele Instagramului s-au schimbat foarte mult, e foarte greu să crești un cont pe Instagram, pe TikTok e mai simplu, pentru că este o aplicație nouă. Cum să zic? Sunt mici chestiuțe legate de aceste social media. De exemplu, Andrei și-a făcut acum TikTok, mai nou, ca să promoveze vinul, și a crescut în 3 săptămâni vreo 13.000 de followers, pe Instagram asta deja nu este posibil.
Vocea Basarabiei: Și la modul practic cum se întâmplă?
Dina Zaiaț: Monetizarea?
Vocea Basarabiei: Da!
Dina Zaiaț: Vizualizări…
Vocea Basarabiei: Vin aceștia și îți bat la ușă – „n-ați niște bani că deja ești…”?
Dina Zaiaț: Nu, YouTube-ul și TikTok-ul nu plătesc bani, ei nu dau bani, noi nu putem să facem monetizări pe piața noastră, noi suntem prea mici, dar din contul publicității, din contul promovărilor, din contul companiilor, care vor să ajungă la comunitatea care a adunat mai multe vizualizări.
Vocea Basarabiei: Adică, ei vin și spun: „A, văd că tu ai multe vizualizări, ia și tu o ladă de bere”?
Andrei Cibotaru: Da, în vinuri, de exemplu, a văzut un distribuitor din România, pentru că aproape jumătate sunt din România, ținând cont că vorbim româna, și am avut noroc că și acolo nu prea există tiktokeri specializați în vin. Și atunci, un distribuitor m-a contactat că, „uite, am vrea să faci publicitate la un vin”, iată, nu știi încă costurile, nu știi prețurile, dar așa începi să miști lucrurile. Și eu, care scriu mai mult de 5 ani de zile blogul despre vinuri, care presupune un efort jurnalistic un pic mai mare, trebuie să faci poze, trebuie să scrii articolul, trebuie să deguști vinul și să pui capul în mișcare, e ca și o cronică de ziar, care presupune cel puțin jumătate de zi de lucru, nu-i atât de simplu. Chiar dacă apar 3 poze, trebuie să faci 20 de poze la un vin, lumina trebuie să fie bună ș.a.m.d.
Vocea Basarabiei: Dar trebuie să ai și cuvinte, asta-i partea cea mai dificilă, după mine, să nu te repeți, să nu te prindă cineva că, de fapt, ai luat un text de acum 3 ani, l-ai rujat și…
Andrei Cibotaru: Da, cu internetul acesta e foarte simplu, dai la căutare în Google ceva și îți apar imediat toate dovezile dacă ai copiat sau ai scris din nou și la oamenii care dau publicitate la vinuri există deja și termenul acesta de publicitate nativă, adică „nu vrem vinul nostru să fie cosmetizat, să apară o domnișoară frumoasă pe un fundal super-regizat ș.a.m.d., vrem să apară la tine în bucătărie, să fii vizibil și credibil că ești acasă, că vinul este degustat și este o opinie a ta”. (…)
