Un solist consacrat, un om de mare valoare artistică și sufletească, cu o carieră impresionantă, încununată, de la un capăt la altul, cu lauri, Mihai Ciobanu este printre puținii interpreți care își permit luxul de a cânta doar ce simt. În melodiile sale cântă frumusețea locurilor natale, dragostea și suferința, diferite fapte satirice, petrecute în viața de zi cu zi. Despre cum e să fii artist în Republica Moldova, dar și observator la toate ce se întâmplă în țară a discutat jurnalista Valentina Ursu cu interpretul de muzică populară Mihai Ciobanu.
Mihai Ciobanu: Cât sunt ochii deschiși, vreau să fac câte ceva, îi drept că nu întotdeauna îmi reușește, dar…
Vocea Basarabiei: Îl supărați pe Cel de Sus, vă reușește de fiecare dată.
Mihai Ciobanu: Ca să nu-l supăr pe Cel de Sus, câteodată nu sunt mulțumit de ceea ce fac la 100%, dar, în genere, mă bucur și-i mulțumesc bunului Dumnezeu, pentru că am trecut prin viață până acum și mi-e dragă, și sunt bucuros de ceea ce am realizat, în primul rând, o nevastă cu cumsecădenie, doi copii frumoși și deștepți și niște nepoței de care suntem mândri.
Mă bucur și-i mulțumesc bunului Dumnezeu, pentru că am trecut prin viață până acum și mi-e dragă, și sunt bucuros de ceea ce am realizat
Vocea Basarabiei: Și un bunel, și un soț, și un tătic cu o zestre atât de bogată, zestrea asta spirituală pe care ați reușit tot s-o adunați, s-o adunați și încă să mai adunați.
Mihai Ciobanu: Eu toată viață am făcut ceea ce mi-e dragă și cred că n-am mai cântărit, n-am mai măsurat, n-am mai numărat ce am făcut și cum am făcut, dar permanent am căutat cu gândul la acei care iubesc frumosul, cu gândul la admiratorii cântecelor mele, am zis că să nu mă fac de rușine și să-i bucur măcar cu ceea ce pot și eu.
Vocea Basarabiei: Și în stupul albinuței lui Mihai Ciobanu s-au adunat câte melodii?
Mihai Ciobanu: Nu mai știu exact câte, între 300 și 400, așa spun oamenii care le-au numărat.
Vocea Basarabiei: Câte din ele sunt autobiografice?
Mihai Ciobanu: Cred că aproape jumătate, pentru că eu cred că un interpret, un cântăreț profesionist ar fi un păcat mare să ajungă la o vârstă și să nu-și cânte satul lui, așa cum îl vede, cum îl simte el sau sentimentul acesta de dragoste e bine dacă coincide și cu alte gânduri și se revăd mai mulți oameni într-un cântec.
Eu cred că ar fi un păcat mare ca un cântăreț profesionist să ajungă la o vârstă și să nu-și cânte satul lui, așa cum îl vede, cum îl simte
Vocea Basarabiei: Dar de câte ori se apropie lumea și să vă spună: „Maestre Mihai Ciobanu, eu mă regăsesc întru totul în această melodie”?
Mihai Ciobanu: Da, aceasta-i o vorbă nelipsită la toate spectacolele pe care le am, se apropie de mine oamenii și îmi spun că se regăsesc, sunt mândri, mai deunăzi la Ciutești, o localitate din raionul Nisporeni, a venit o bătrânică de vreo 87 de ani cu un buchet de flori și mi-a zis că m-a văzut, îi fericită, acum poate și să moară. I-am dorit să nu moară, pentru că atât de frumoasă era și cu atâta bunătate și i-am cântat împreună cu tot satul „Mulți ani trăiască!” și am întrebat-o: „În acești 87 de ani v-a mai cântat vreodată tot satul la un loc „Mulți ani trăiască!”?” A zic că nu și tocmai i-au dat lacrimile de bucurie. Și eu am revenit acasă nu numai cu acesta, ci și cu multe alte sentimente de satisfacție sufletească, că nu este ea prima care a venit. Eram la un sanatoriu cu mulți ani în urmă și m-a impresionat gestul unei bunicuțe, că a venit cu o nafură de la biserică și, spunea ea, a mers 7 kilometri ca să vină să mă vadă, pentru că i-a spus o asistentă medicală care lucra acolo la sanatoriu că eu stau acolo. Și ea a venit tot așa cu niște flori, cu busuioc și un colăcel și tot așa înlăcrimată se uita la mine ca la un sfânt și tocmai mă emoționam, dar pe urmă mi-am dat seama că cântecul bun și sufletul, și inima, și dragostea de frumos fac ca oamenii să se întâlnească și când vor, și când nu vor. Important e să fie cu bucurie.
Cântecul bun, sufletul, inima și dragostea de frumos fac ca oamenii să se întâlnească
Vocea Basarabiei: Când ați spus că a venit cu busuioc, mi-am amintit de melodia „Busuioc la naștere, busuioc la moarte”, pe care o aveți în repertoriul dvs., știu că e o melodie pe care poți s-o asculți de nenumărate ori.
Mihai Ciobanu: Da, e o melodie a Tamarei Darie, versurile îi aparțin lui Vasile Romanciuc și e un cântec extraordinar de povățuitor, și e un cântec al neamului nostru.
Vocea Basarabiei: În aceste timpuri deloc ușoare, cum vă explicați faptul că mai mulți oameni se gândesc la bogăție?
Mihai Ciobanu: Omul care are cumsecădenie, omului gospodar eu zic că nu-i mai trebuie nici cărți, nu-i mai trebuie nici să-i spună cineva la ureche ce trebuie să facă și cum trebuie să meargă prin viață. Eu, de exemplu, fac astfel ca și cântecele mele să aibă un subiect oleacă educativ și asta-i menirea unui interpret profesionist, pentru că asta-i meseria și cu asta noi trebuie să mergem în viață pentru a fi de folos societății și pentru a bucura lumea, fiindcă viața asta nu constă numai din bucurii, sunt și necazuri, sunt și neîmpliniri și eu cred că noi, artiștii, cu un cântec potrivit, așa, după sufletul omului, sigur că pentru inima oricui, îmbunăm cu ce putem și noi, facem ca să trăim mai bine și să fie lumea mai împlinită.
Viața nu constă numai din bucurii, sunt și necazuri, și neîmpliniri și eu cred că noi, artiștii, cu un cântec potrivit, după sufletul omului, îmbunăm cu ce putem și facem ca să trăim mai bine și să fie lumea mai împlinită.
Vocea Basarabiei: Maestre, cântați despre dragostea de neam, dragostea de țară, iar pe de altă parte, uneori în spațiul public se mai vorbește despre trădări, despre trădători , iată, cum încercați dvs. totuși să-i sensibilizați pe cei care nu neapărat țin cu tot dinadinsul la palma asta de pământ?
Mihai Ciobanu: Acestea sunt niște ispite, eu sunt sigur că din cei care se numesc ori îi numesc trădători mulți au nimerit întâmplător să poarte porecla aceasta sau unii au fost nevoiți să facă acest pas urât, că o trădare este o durere, înainte de toate, personală, dacă îți dai seama și dacă omul a greșit o dată asta nu înseamnă că trebuie să-i tăiem capul, trebuie să ne mai uităm la dânsul, să-l mai întrebăm și alte lucruri și dacă ne este de folos nouă ca un om gospodar, ca un specialist deosebit, poate n-a avut cu cine se sfătui pe care cărare să meargă.
Vocea Basarabiei: Deci, trebuie scos din rătăcire?
Mihai Ciobanu: Trebuie de salvat, de încercat a salva omul care greșește, eu nu zic neapărat despre trădători, pentru că nu-i om să nu greșească.
Vocea Basarabiei: Cântați mult pe un mal și celălalt al Prutului...
Mihai Ciobanu: Da, chiar aseară am venit de la Pașcani, unde avem niște oameni dragi și am fost împreună cu familia lui Vasile Romanciuc. Ne simțim bine și frumos oricând ne întâlnim, oricând vin ei, prietenii noștri de la Pașcani, protopopul de acolo cu primarul. Eu le zic „spuma pășcănenilor”. Noi cu Vasile Romanciuc am compus și un cântec dedicat pășcănenilor, orașului Pașcani, și ei țin la noi ca la niște frați, și noi la fel ținem la ei.
Vocea Basarabiei: E o încărcătură simbolică totuși această relație frățească între cei de pe un mal și celălalt…
Mihai Ciobanu: Eu nu știu dacă e simbolică, de-acum e târziu de vorbit simbolic, pentru că atunci când pătrunzi mai adânc în niște sentimente, în niște tradiții nu vezi diferență, nu vezi nimic străin, te apropii cu oamenii dragi pe care îi cunoști. Le-am cântat 28 de ani în urmă la o nuntă la Pașcani și de atunci am rămas prieteni până acum, ieri au împlinit 28 de ani de la căsătorie și au făcut și casă nouă.
Vocea Basarabiei: Dar de la „Podul de flori” și până astăzi se vorbește foarte mult despre scoaterea hotarului de la Prut și lucrul acesta încă nu se întâmplă?
Mihai Ciobanu: Acesta-i un vis frumos, dă Doamne să se întâmple. Multe credeam noi cândva că n-au să se întâmple, dar cu oameni buni, cu sfaturi frumoase, cu gânduri bune s-au împlinit și unele lucruri care nici nu ne imaginăm că puteau să fie. Mai mare necaz au cei care și-au pus de gând să realizeze visele acestea și asta noi ce putem face? Ca bucuria după un cântec, aplaudăm și ne gândim cu bunătate la cei care și-au pus de gând să facă lucrurile și noi să punem umărul cu ce putem să înfăptuim și să ne fie drag a trăi, să ne fie drag a munci și să ne bucurăm de viață.
Vocea Basarabiei: Pentru dvs. totuși ce cântărește mai mult – integrarea europeană sau reunirea?
Mihai Ciobanu: Unde dai și unde crapă, totuna. E important să fim același neam împreună și sigur că să fim europeni, că deja am văzut cum e și în alte părți și acum mi-aș dori, pentru că copiii noștri și nepoții îs în Europa. Mi-s dragi țările unde e curat, frumos, disciplină, pace, liniște și libertate, de asta avem nevoie acum, și nu numai.
Vocea Basarabiei: Și ce planuri aveți pe viitor?
Mihai Ciobanu: Vor mai fi spectacole, am planificat în august, dar mai am și un drum pentru a ne întâlni cu prietenii și rudele pe o insulă în Marea Egee din Grecia, pe urmă, iarăși, în septembrie avem niște spectacole și asta este. Spectacolele pentru mine îs ca niște flori, pentru că mă întâlnesc cu oamenii dragi, oamenii iubitori de frumos și mă încarc de energie pozitivă și după asta am ce vă spune vouă aici la Vocea Basarabiei.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă diaspora pentru dvs.?
Mihai Ciobanu: Diaspora pentru mine înseamnă copii plecați, dar și o parte din oameni știu a face diferență între traiul de până acum, între lucrurile frumoase și mai puțin frumoase, dar importante pentru viața omenească.
Vocea Basarabiei: Sunteți așteptat cu drag acolo peste hotare, unde s-au stabilit un număr mare de moldoveni, ați colindat se pare că continentul european și cel american de multe ori?
Mihai Ciobanu: Da, în Canada cred că am fost de vreo 12 ori, începând din 1994, am fost în Japonia în 1993, dar acolo nu erau întâlniri cu diaspora, erau alte timpuri, dar oricum am văzut lumea. Oricum, omul se bucură când descoperă ceva interesant pentru suflet.
Vocea Basarabiei: În toate 4 colțuri ale lumii ați fost?
Mihai Ciobanu: Da, parcă așa am fost, dar cel mai important e că după concert, la despărțire cei din diasporă se apropiau și mă rugau să le las cântecul „Rugă pentru noi”, un cântec pe versurile lui Vasile Romanciuc, acest cântec să le fie un fel de imn al diasporei. Pentru mine era o imensă bucurie sufletească și mă gândeam cât de frumos a scris Vasile Romanciuc lucrurile acestea importante pentru sufletul omenesc – înțelepciune, unire și credință în bunul Dumnezeu.
Vocea Basarabiei: Cum ar arăta Republica Moldova, dacă acel milion de cetățeni ai săi plecați peste hotare ar reveni acasă?
Mihai Ciobanu: Lasă să vină cei cu dragoste și dor de țară, de pământul nostru, pentru că lumea-i diferită și prin asta e interesantă și aceștia care-s aici și nu sunt împăcați cu multe să se ducă acolo unde li-i bine, doar acum se dă voie să te duci, să vii. Dar de când e lumea, cei răufăcători au grupul lor, oamenii gospodari știu să se ajute și să-și rezolve lucrările pământului sau ce fac ei acolo în domeniul lor se adună și se ajută, la fel, de-ar fi pace și sănătate. Mai rău e cu profesorii și cei din alte domenii, nu știu, nu-i treaba mea să judec, dar dacă ar fi mai bune salariile și lumea mai mult s-ar duce la învățătură, să studieze, să avem generații în creștere cu carte, cu demnitate și cu dragoste de țară și neam.
Dar de când e lumea, cei răufăcători au grupul lor, oamenii gospodari știu să se adune și să se ajute să-și rezolve lucrările pământului sau în domeniul unde activează
Vocea Basarabiei: Pentru dvs. cât de principial este să rămâneți sau să plecați acolo unde vă sunt copiii?
Mihai Ciobanu: Nu, eu niciodată… Am avut de multe ori propuneri să rămân în anumite țări, au rămas mulți colegi de-ai mei în Canada, mai ales, pe timpuri, eu, dacă trec mai mult de 3 săptămâni și nu sunt acasă, nu mă simt bine.
Vocea Basarabiei: Ce înseamnă Republica Moldova pentru dvs.?
Mihai Ciobanu: Republica Moldova înseamnă izvorul cântecelor mele, părinții, bunicii, tradițiile, oamenii dragi care mă înțeleg, ascultându-mi cântecul, ei mă înțeleg și știu ce vreau să spun, și-i bucur totodată cu asta, dacă este un cântec pe potrivă.
Vocea Basarabiei: La Bujor, la baștina dvs., Căminul cultural poartă numele „Mihai Ciobanu”. În general, ce părere aveți despre cultura la sat?
Mihai Ciobanu: Să vă spun sincer, nici nu mă întristează, nici nu mă bucură denumirea Casei de cultură „Mihai Ciobanu”, dar eu cred că-i o modă acest lucru și așa le-am și spus autorităților de acolo: „Nu știu dacă nu-i prea devreme, eu vreau să mai trăiesc și, dacă suntem obișnuiți că după ce facem totul bine și frumos, poate cine știe, în viață voi mai păcătui și atunci cuiva îi va fi rușine că-mi poată numele Casa de cultură, că acesta-i așa un lucru de spoială, aș zice”. Mă bucur, dar parcă mi se pare că încă nu am meritat eu să fiu așa…
Vocea Basarabiei: Ați meritat, maestre, lăsați modestia. Despre cultura la sat ce ne puteți spune?
Mihai Ciobanu: Sunt unele localități extraordinare, eu am rămas frapat. Ne întoarcem la satul Ciutești, unde am văzut la Casa de cultură, la etajul 2, un muzeu cum nu vezi în alte sate. Un muzeu cu măști, elevii la școală se învață a face măști cu eroii din povești, cu busturi, cu fel de fel, și asta impresionează. Oamenii sunt gospodari și dacă este un conducător, un primar, un consiliu al localității care știu să pună umărul, nu are importantă din ce partid, eu am avut un spectacol la sud și acolo în consiliu erau diferiți, din toate partidele, dar atât de uniți erau pentru a face lucruri frumoase pentru localitate – drumuri, școală, grădiniță -, toți uniți, nu-i încurca că-s dintr-un partid sau altul. Și asta m-a bucurat, dacă ar fi așa peste tot, am avea o mare biruință și am merge cu tricolorul, cu drapelul nostru fâlfâind cu dragoste și cu mândrie prin lume și prin viață.
Oamenii sunt gospodari și dacă este un conducător, un primar, un consiliu al localității care știu să pună umărul, se fac lucruri frumoase pentru localitate
Vocea Basarabiei: Ați vorbit despre o localitate, sunt o mie de localități în Republica Moldova...
Mihai Ciobanu: Da, cred că sunt mai multe, eu spun despre un caz unde am fost și cu colegi de-ai noștri și am rămas foarte impresionați, pentru că înțelepciunea și unirea sunt niște lucruri foarte frumoase.
