Când președintele rus Vladimir Putin și-a lansat invazia în Ucraina, el spera să restabilească zilele de glorie ale Uniunii Sovietice în anii 1950, când aceasta era la apogeul puterii sale. În schimb, el a introdus un haos la o scară nemaivăzută de la prăbușirea URSS în 1991, se arată într-o analiză publicată de Politico.
De-a lungul marginilor zdrențuite ale sferei de influență a Rusiei, din Europa de Est până în Caucaz și Asia Centrală, fostele părți ale odată vastul imperiu al Moscovei sunt în rebeliune sau sunt lăsate să se descurce singure, în timp ce Kremlinul se concentrează asupra războiului său din ce în ce mai catastrofal.
Pe măsură ce își pierde influența printre foștii săi supuși, izbucnesc noi conflicte, se formează alianțe și se deschid vechi rupturi.
Jurnaliștii de la Politico au analizat situația din statele-vecine ale Rusiei, care au făcut parte din Uniunea Sovietică.
Moldova
Adăpostul a mai puțin de 3 milioane de oameni, Moldova nu a putut să se scuture de influența Moscovei; regiunea sa de est a Transnistriei este o republică separatistă susținută de 1.500 de militari ruși. Dar președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, dorește ca aceștia să plece și sprijină ferm Ucraina.
„Războiul nedrept al Rusiei împotriva Ucrainei ne arată clar prețul libertății”, a spus Sandu.
Atât Republica Moldova, cât și Ucraina au primit statutul de candidat în iunie pentru aderarea la UE, iar Bruxelles-ul ajută țara să se îndepărteze de dependența de energia rusă. „Există o persoană care merită toate medaliile pentru că a pus Moldova pe drumul integrării europene”, a spus la începutul acestui an Veaceslav Ioniță, economist și fost deputat, „și acesta este Vladimir Putin”.
Armenia și Azerbaidjan
Săptămâna trecută, Azerbaidjan a început să bombardeze orașele și satele din adâncul Armeniei, ceea ce marchează cea mai gravă escaladare din Caucazul de Sud de când cele două foste republici sovietice au purtat un război sângeros în urmă cu doi ani.
O încetare a focului intermediată de Moscova a întrerupt conflictul din 2020 și a văzut trupele ruse dislocate în regiunea disputată Nagorno-Karabah. Cu toate acestea, rapoartele indică faptul că Kremlinul și-a scos soldații cei mai buni și cei mai experimentați pentru a-i trimite în Ucraina, iar în ultimele săptămâni forțele azere au depășit linia de contact și au capturat o serie de înălțimi strategice, rușii nedorind sau neputând să le întoarcă înapoi.
Armenia este membră a Alianței militare a Organizației Tratatului Colectiv de Securitate (CSTO) condusă de Rusia, iar prim-ministrul țării, Nikol Pașinian, a cerut miercuri blocului să trimită „ajutor militar pentru restabilirea integrității teritoriale a țării”. Cu toate acestea, alți membri ai alianței s-au dovedit reticenți în a interveni, Kazahstanul excluzând desfășurarea de trupe, iar Moscova ezită să se implice într-un alt conflict.
„Eșecurile Rusiei în războiul din Ucraina înseamnă că capacitățile sale sunt mai limitate și a creat un vid de putere în regiune”, a declarat analistul politic armean Tigran Grigoryan, după ce CSTO nu a reușit să trimită ajutor. „În acest moment, Rusia nu este nici dispusă, nici capabilă să restrângă Azerbaidjanul”. Baku și-a înlocuit în mod constant legăturile post-sovietice cu Moscova cu relații mai strânse cu Turcia, care îi oferă echipament militar avansat și își antrenează trupele.
Georgia
Steagul ucrainean albastru și galben este imposibil de ratat în Tbilisi, atârnat de birouri și clădiri guvernamentale. Graffiti împodobiți pe pereți explodează obscenități despre Putin, în timp ce un bar la modă cere rușilor aflați în vizită să semneze declarații de opoziție față de agresiunea țării lor înainte de a li se permite să intre.
Aproximativ o cincime din teritoriul Georgiei este ocupată de trupele ruse și de împuterniciții acestora în regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. După ce a pierdut un război împotriva Moscovei și a statelor sale cliente nerecunoscute în 2008, Georgia a părăsit de mult orbita politică a Rusiei, dar țara este încă pe locul trei pe lista partenerilor comerciali de top.
Deși guvernul a protestat cu voce tare împotriva invaziei Ucrainei, nu a implementat sancțiuni economice împotriva Rusiei – ceea ce nu înseamnă că nu există presiuni pentru a face mai mult. Peste 60 la sută dintre georgieni intervievați în săptămânile de după începerea războiului au spus că politicienii de la guvernare nu au luat o atitudine suficient de dură. Retorica devine din ce în ce mai aprinsă.
La începutul acestei săptămâni, Irakli Kobakhidze, președintele partidului de guvernământ Visul Georgian, a susținut că statul ar trebui „să lase oamenii să spună dacă doresc să deschidă un al doilea front în Georgia împotriva Rusiei”, atacând Abhazia și Osetia de Sud. Kobakhidze a spus că glumea când a făcut aceste declarații.
Kazakhstan
În ianuarie, trupele ruse au aterizat în Kazahstan, ca parte a unei misiuni de „menținere a păcii” a CSTO, însărcinată cu anularea protestelor în masă care amenințau să răstoarne guvernul. Asta nu înseamnă că Kremlinul a câștigat un aliat de încredere.
Apărând pe scenă alături de președintele kazah Kassym-Jomart Tokayev la Forumul Economic de la Sankt Petersburg în iunie, Putin a primit un reproș neașteptat după ce a anunțat că războiul din Ucraina este necesar pentru a proteja cele două administrații proxy susținute de Moscova din Donbas. Kazahstanul, a răspuns Tokaev, nu recunoaște „teritoriile de cvasi-statale care, în opinia noastră, sunt ceea ce sunt Lugansk și Donețk”.
Câteva săptămâni mai târziu, Tokayev i-a spus președintelui Consiliului European, Charles Michel, că țara sa este îngrijorată „de riscurile la adresa securității energetice globale” create de război și s-a oferit „să-și folosească potențialul de hidrocarburi pentru a stabiliza situația de pe piețele mondiale și europene”.
Moscova a ripostat două zile mai târziu prin închiderea terminalului petrolier Novorossiysk, împiedicând Kazahstanul să-și exporte rezervele considerabile de petrol și gaze prin Marea Caspică. Minele navale antice din Al Doilea Război Mondial au fost învinuite pentru o amenințare urgentă la adresa instalației, dar analiștii bănuiesc că momentul nu a fost un accident.
Kazahstanul a aderat în mod oficial la sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, iar relațiile par doar să se înrăutățească.
La începutul lunii august, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a postat pe rețelele de socializare spunând că „Kazahstanul este un stat artificial” și a susținut că „ținuturile sălbatice” ale sale au fost colonizate inițial de ruși – un ecou înfiorător al retoricii Kremlinului despre Ucraina. Postarea a fost ștearsă ulterior, iar Medvedev, care este și vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei și a făcut o serie de comentarii din ce în ce mai naționaliste și agresive despre război și Occident, a declarat că a fost piratat.
Tadjikistan și Kârgâzstan
Miercuri, polițiștii de frontieră din cele două țări au făcut schimb de focuri. Rapoartele despre înarmări și mișcări de trupe au dus la evacuarea satelor de ambele părți ale frontierei. Granița lungă și întortocheată pe care o au cele două state este slab delimitată, iar țările se acuză reciproc de reaprinderea conflictelor. Pe vremea URSS, granița era imaterială, dar în ultimii ani Tadjikistanul și Kârgâzstanul s-au aflat în repetate rânduri în pragul războiului.
Ministerul de Externe al Rusiei și-a exprimat “disponibilitatea de a ajuta părțile să ajungă la o soluție pe termen lung, reciproc acceptabilă la problemele de frontieră” și s-a oferit să-și împărtășească “experiența bogată în demarcarea frontierei”.
Cu toate acestea, puterea militară a Rusiei în regiune se erodează. Potrivit Radio Free Europe, Rusia a redistribuit 1.500 de militari din bazele din Tadjikistan. Există, de asemenea, rapoarte conform cărora soldații ruși staționați în Kârgâzstan au fost transferați.
Imperiile cresc și se prăbușesc
Summitul din această săptămână a Organizației de Cooperare de la Shanghai, care a avut loc în Uzbekistan, a arătat amploarea schimbării polilor puterii. Putin s-a întâlnit cu președintele Xi Jinping și a recunoscut ulterior că omologul său chinez are “întrebări” și “îngrijorări” cu privire la războiul din Ucraina.
Liderul chinez a transmis o declarație reticentă: „În fața unei lumi în schimbare, a vremurilor în schimbare și a schimbărilor istorice, China este dispusă să colaboreze cu Rusia pentru a demonstra responsabilitățile de mari puteri și a conducerii, pentru a insufla stabilitate și energie pozitivă într-o lume a haosului”.
Afirmațiile lui Xi Jinping sunt departe de parteneriatul „fără limite” pe care cele două state l-a anunțat chiar înainte de invazia Rusiei în Ucraina. Președintele Chinei a mai spus că țara sa va „sprijini cu hotărâre Kazahstanul în apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale”. Potrivit Politico, astfel se întrevede un nou jucător pentru preluarea puterii în regiune.
Citiți și: Analiză. Putin se confruntă cu cea mai grea provocare de până acum în calitate de lider
