39,9 lei moldovenești – aceasta e suma pe care mi-a retras-o de pe cardul bancar de pensionar un prestator de servicii. Se numește Kinopoisk. El vinde sesiuni de vizionare a filmelor, preponderent rusești, dar își ține banii la Dubai, aflându-se bine-merci la Londra sau whatever. Deși m-am dezabonat demult, imediat ce expiraseră patru săptămâni de promoție, vânzătorul continuă să mă taxeze cu regularitate. Ca o cioară care ține minte pe unde a ascuns nucile de cu toamnă. Exact cum aș ciupi și eu din franzela de pâine Tradition, puhavă, matinală, când urc în lift, unde nu mă vede nimeni, după care înfund capătul prejudiciat în punga de hârtie ca să nu mă deconspire din prima fiica mea Lucia că dau un exemplu prost nepoatei mele Camille.
Dar nu pe asta se sprijină educația gastronomică a micei franțuzoaice, cu voință de fier, care până la vârsta de patru ani avea interdicție la lapte de vacă, din cauza alergiei periculoase… Despre ce vă povesteam? Ah, da! Despre taxa percepută mișelește pentru filme nevizionate. Cum e o sumă modică – nici doi euro! – tot amân, de câteva luni, procedura de înlocuire a cardului, la care s-a înnădit Kinopoiskul, ca să nu sufere celelalte aplicații cu plată din telefonul mobil. Presupun că exact pe indulgența mea leneșă contează prestatorul de servicii pentru cinefili. Mai bine zis, pe diferența de 10 bănuți, care ar transforma în 40 de lei suma ce s-ar înfățișa țanțoș în raportul zilnic de la bancă și ar deveni, să zicem, a patra parte dintr-o carte sau s-ar transforma în două kilograme de zahăr.
39,9 e încă o sumă minoră, neglijabilă. Exact ca o bârfă nevinovată. Ca o minciunică. Ca boțitura discretă de la capătul cornului, meșterit dintr-o bucată de ziar, în care își vinde semințele de floarea soarelui precupeața guralivă. Ea știe să-și tragă pe față privirea de câine bătut și să împreuneze, tăuralnic, sprâncenele ca într-un arc voltaic ce produce în momentul potrivit scântei de mânie. Tandrețea de fiară bine dresată. Nu calitatea mărfii contează, ci repriza teatrală. Buzele țuguiete articulează cu nonșalanță insinuări și brașoave, gogoși amestecate delaolaltă cu scorneli, pe care diferența de 10 bănuți le desparte de pragul unor calomnii penale, al incitării la ură și vrajbă societală. Dar cine își va pune mintea cu precupeața zgomotoasă, chiar de ar sări peste cal?! Vânzătoarea de răsărită știe prea bine că suntem prizonieri ai unei indulgențe leneșe. Ea continuă să ne facă din ochi, intrând peste noi cu mesaje sponsorizate generos. Ea înșiră pe sfoara de la gât interlocutori cât mai veninoși, ca pe o colecție de scoici, ce scot un sunet asemănător cu zgomotul produs de maxilarele hoardelor de lăcuste.
