Radu Albot este sportivul care a reuşit să pună R.Moldova pe harta tenisului Mondial, el fiind cel mai bun tenisman din istoria statului independent. El se află în aceste zile la Chişinău unde se pregătește de ultimele sale turnee ATP din acest an. A fost în ospeție la Vocea Basarabiei şi a oferit un interviu jurnalistei Valentina Ursu.
Radu Albot: Republica Moldova, în primul rând, este patria mea, am fost născut aici, am fost crescut aici și sunt foarte bucuros că am putut aduce tricolorul nostru sau am putut reprezenta țara noastră pe toate continentele și la toate turneele la care am participat în cariera mea de tenismen.
Vocea Basarabiei: Este ușor, totuși, să arborezi drapelul acolo unde îți dorești tu să devii învingător în competiție?
Radu Albot: Nu poți deveni învingător la toate turneele, însă la multe turnee sunt drapelele jucătorilor din țările pe care le reprezintă și, uneori, dacă observ că drapelul Republicii Moldova lipsește, eu apelez la directorul de turneu și-l întreb din ce cauză drapelul nostru nu este acolo. Nu știu, eu mă uit la el cu mândrie, pentru că eu sunt singurul din Republica Moldova. Dacă vezi, să spunem, Statele Unite ale Americii, sunt foarte mulți americani, cred că ei nici nu observă acest lucru, dar din Moldova sunt doar eu și steagul nostru fâlfâie în adierea vântului.
Vocea Basarabiei: De câte ori ai fost întrebat – unde se află Republica Moldova, ce reprezintă Republica Moldova?
Radu Albot: Am fost întrebat de foarte multe ori și de fiecare dată eu cu răbdare explic unde se află, între ce țări este situată. De asemenea, le explic despre cultura și tradițiile noastre și, desigur, despre vinăriile noastre, care devin foarte populare și suntem incluși în Cartea Recordurilor cu vinăriile subterane. Mai ales foarte interesate se arată persoane din America, fiindcă ei sunt foarte departe, mulți n-au auzit despre țara noastră nimic și eu le zic ce și cum e Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Când te-a surprins cel mai mult o declarație pe care ar fi făcut-o cineva care participa la competiții despre Republica Moldova?
Radu Albot: Nu cred că am avut astfel de cazuri să fiu surprins, dar vreau să menționez că în ziarul New York Times, cel mai popular ziar din America, a fost o știre despre mine, când am câștigat turneul Delray Beach și acolo era făcută mapa Europei, desigur, dar mai micuță și era focusată doar pe Republica Moldova și asta a fost destul de plăcut să fiu într-un ziar prestigios, pe care îl cunoaște toată lumea, să fie poza mea și alături să fie Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Tu ai ajuns sus și foarte sus, mai pot fi cucerite și alte culmi?
Radu Albot: Sigur că pot fi cucerite, sper la acest lucru și mereu lucrez pentru aceasta.
Vocea Basarabiei: Ce ți-ai dori?
Radu Albot: Eu mi-aș dori să mai câștig încă un turneu ATP. De ce nu? Aș dori să urc din nou în clasament, să fiu în primii 50 ai lumii, la moment sunt clasat al 110-lea, dacă nu greșesc. Eu îmi doresc să devin pur și simplu mai bun în ceea ce fac, aspecte tehnice, dacă vorbim despre tenis și despre sport sunt aspecte tactice prin intermediul cărora aș putea fi mai bun și lucrez asupra acestor lucruri ca să le îmbunătățesc.
Vocea Basarabiei: Secvența video cu fiica ta a emoționat foarte multă lume. De câte ori te însoțesc cei dragi în turnee?
Radu Albot: Apropo, aceasta a fost o secvență foarte uimitoare pentru mine. Eu am câștigat meciul de la Wimbledon și soția mea a împins-o pe teren pe Adeline, da, a fost așa, o simplă secvență, care s-a mai întâmplat și înainte, însă aici a fost preluată de camerele care erau primprejur și au făcut un mic video, de un minut și jumătate, dacă nu greșesc, și a circulat prin toată lumea, a fost pe toate rețelele de socializare împărțit și cred că toți cei care mă cunosc au văzut acest video cu Adeline ieșind pe teren și venind în brațele mele.
Vocea Basarabiei: Te-ai gândit vreodată să-ți schimbi locul de trai sau ce-ți spune familia, că ar fi mai bine poate să te oprești într-o altă țară?
Radu Albot: Eu am avut astfel de gânduri, dar aceste gânduri au fost pur pe plan profesional, voiam să plec în altă țară ca să am mai mari posibilități de a mă antrena, să am mai mulți jucători sau o academie mai bună, pur și simplu să pot juca mai mult tenis, să mă antrenez, însă cu timpul această idee a fost eliminată și am decis să rămânem cu toții în Moldova, cu toată familia, pentru că și părinții mei sunt aici, și părinții soției sunt aici, bunica mea este tot aici în sat și bunica soției mele și am decis să nu facem acest pas, dar să continuăm să locuim în Republica Moldova.
Vocea Basarabiei: Ești bogat? Și ce înseamnă bogăție pentru tine?
Radu Albot: Eu cred că bogăție înseamnă, întâi de toate, să fii sănătos nu doar tu, dar și cei dimprejurul tău și să fii alături de cei pe care îi iubești. Eu cred că aceste două lucruri sunt pe primul plan. Dacă nu poți primi plăcere din aceea că persoanele iubite sunt alături de tine, atunci poți să fii oricât de bogat ai vrea tu, dar nu ești bogat într-adevăr.
Vocea Basarabiei: Când va fi apogeul carierei și ce vei face după ce îți închei cariera?
Radu Albot: Nu am un plan anume ce o să fac după, am niște idei, niște scopuri pe care aș vrea să le ating, ceea ce e legat la fel cu tenisul și cu Republica Moldova. Aș vrea să fac o academie de tenis la noi în Moldova care să fie un loc pentru a antrena copiii, a se antrena și cei care au crescut și sunt deja jucători formați, dar atât timp cât joc și sunt jucător activ, aș vrea să mă pregătesc pentru turnee și să mă ocup de tenisul meu, însă pe viitor o să vedem, poate organizăm ceva și pentru tenisul copilașilor de la noi din țară.
Vocea Basarabiei: Atunci când câștigi, ești în culmea emoțiilor pozitive sau sunt și momente când poți să verși și o lacrimă?
Radu Albot: Nu am plâns niciodată după ce am câștigat vreun meci…
Vocea Basarabiei: De bucurie…
Radu Albot: De bucurie, da, nu pot spune că am plâns și atunci când am pierdut, aproape da, dar de plâns nu. Sigur că ești foarte bucuros când câștigi, pentru că fiecare meci este greu și trebuie să-ți spui că ești bravo, că ai făcut-o și pe asta. Cred că este greșit să nu te lauzi, să te încurajezi tu însuți, trebuie să te mulțumești cu ceea ce ai obținut.
Vocea Basarabiei: Și ce-ți dorești cel mai mult acum?
Radu Albot: Să urc din nou în clasament unde cred că îmi este locul, în Top-50 sau poate chiar mai sus, să vedem cât de bine voi juca următoarele turnee în Europa și la început de an în Australia.
Vocea Basarabiei: Urmașii ai vrea să meargă pe urmele tale?
Radu Albot: Este o întrebare la care mereu răspund „nu”, pentru că este un drum greu, dar, în același timp, toată familia mea spune „da”. Eu cunosc foarte mult în acest domeniu și cred că aș putea împărtăși toate cunoștințele pe care le am cu copiii mei, așa că undeva poate persistă acest gând că ar fi o idee nu rea să continue și urmașii mei să joace tenis, dar decizia încă nu am luat-o.
Vocea Basarabiei: Și Moldova de peste 10 ani cum o vezi?
Radu Albot: O Moldovă mai bună, pentru că ceea ce se întâmplă e doar dezvoltare, nu văd să fie retrogradare, așa că, da, eu văd doar lucruri pozitive în ceea ce e legat de tenis și nu doar de tenis, dar sigur că nu poți prezice viitorul. Așteptăm să vedem ce se va întâmpla.
Vocea Basarabiei: Pentru că există această insistență a autorităților ca în 2030 Republica Moldova să facă parte din Uniunea Europeană, iată pentru tine, care ai mers pe toate continentele, ce ar însemna această integrare europeană?
Radu Albot: Republica Moldova are loc să fie în Europa. Eu cred că ar trebui să fie în Europa. Este părerea mea, pentru că noi suntem în Europa. Ceea ce este în Uniunea Europeană, nu știu ce ar schimba la noi în țară, dar eu cred că, în primul rând, ar trebui să înceapă cu schimbarea mentalității oamenilor care sunt aici – să respecte ceea ce se întâmplă împrejur, să nu strice ceea ce se construiește, să nu încalce regulile de circulație când merg la volan, să nu arunce murdăria la întâmplare. Să începem de aici, de la noi, pentru că putem fi în Uniunea Europeană, dar dacă persoanele nu sunt civilizate, asta nu ar schimba multe, cred că primul pas ar trebui să fie făcut aici.
Vocea Basarabiei: Totul începe de la educație, de la cultură…
Radu Albot: Desigur că începe de la educație. Suntem din Republica Moldova, avem cultura și tradițiile noastre, dar când vezi, bunăoară, că copiii strică ceva sau chiar și părinții aruncă hârtii pe jos, asta chiar deranjează mult și atunci tu înțelegi că tu încerci să faci ceva frumos, dar cei din jur nu respectă acest lucru.
Vocea Basarabiei: Și lucrul acesta se începe din familie, din școală, pentru că mediul acesta din societate oricum schimbă omul, el acasă poate să aibă un comportament, atunci când iese în stradă – alt comportament?
Radu Albot: Da, sigur că totul este diferit, nu poți spune despre toți același lucru, dar eu cred că așa cum educi un copil de mic, așa va fi și pe viitor. Dacă tu îi spui că nu-i voie să arunce hârtiile pe jos, eu cred că atunci când copilul va crește, el nu va face acest lucru, dar dacă tu îi permiți sau nu-i explici, nu-l corectezi, atunci el va continua și pe viitor. Cei 7 de acasă, nu?
Vocea Basarabiei: Te consideri patriot? Ce înseamnă patriotismul pentru tine?
Radu Albot: Eu aș spune că sunt patriot, sigur că da. Patriotismul este atunci când să spunem ca un exemplu, eu pe geanta mea de tenis am drapelul nostru alături de numele meu și peste tot unde merg se observă foarte clar și tricolorul, și numele meu. Cred că acesta este un semn de patriotism și la fel este atunci când tu vorbești deschis despre țara ta și te mândrești că ești de acolo, povestești tuturor despre baștina ta. Am prieteni care au venit la noi în Moldova și le-am organizat excursii în locurile noastre pitorești și pe la vinării, adică tot ceea ce aduce la dezvoltarea țării noastre cred că la fel este socotit un act de patriotism și ar trebui de mândrit cu aceste lucruri.
Vocea Basarabiei: Și dacă toți cetățenii ar manifesta acest sentiment de mândrie și de patriotism, soarta Moldovei poate ar fi alta?
Radu Albot: Dacă toți ar fi mândri și ar vorbi frumos despre Moldova, dacă ar povesti și prietenilor din alte țări și dacă ar vedea nu doar lucrurile care nu sunt chiar bune la noi, atunci la sigur că ar fi altfel.